1,958 matches
-
vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un zid scund o separa de o porțiune de pavaj, unde, cu botul În panta dealului, era parcat un Adler albastru deschis. Am pășit peste zid și am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste o mașină de tuns iarba și lăsându-mă În jos pe sub un copac. Lângă colțul din spate al casei mi-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În curând Îngrijorării pentru Inge. Eram obosit și m-am gândit că aveam probabil nevoie de câteva copci la cap, dar când am făcut cu mâna unui taxi m-am trezit spunându-i șoferului să mă ducă acolo unde Îmi parcase Inge mașina, În Wannsee. În mașină nu era nimic care să-mi ofere vreun indiciu cu privire la unde s-ar fi putut afla ea, iar mașina de poliție parcată În fața casei de pe plajă a lui Haupthändler anulă orice speranță pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
m-am trezit spunându-i șoferului să mă ducă acolo unde Îmi parcase Inge mașina, În Wannsee. În mașină nu era nimic care să-mi ofere vreun indiciu cu privire la unde s-ar fi putut afla ea, iar mașina de poliție parcată În fața casei de pe plajă a lui Haupthändler anulă orice speranță pe care aș fi putut-o avea de a percheziționa locul În căutarea vreunei urme de-a ei, presupunând, desigur, că intrase Înăuntru. Tot ce puteam să fac a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și prinsă cu un lacăt În jurul barelor din mijloc, iar plăcuța pe care scria „Nu intrați“ fusese Înlocuită cu una pe care scria „Nu intrați. Nu Încălcați proprietatea“. Era ca și cum Six devenise brusc mai neliniștit În legătură cu propria-i siguranță. Am parcat aproape de zid și, după ce mi-am pus arma pe care o țineam În sertarul de la capul patului În buzunar, m-am dat jos din mașină și m-am cățărat pe capotă. Am ajuns cu ușurință la marginea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu o arătă. — Mai bine ai veni În casă, zise el și o porni agale Într-acolo, cu mine urmându-l Îndeaproape. Când am ajuns În locul de unde se putea vedea casa, am zărit BMW-ul albastru al lui Ilse Rudel parcat În față și m-am Întrebat dacă o să o văd și pe ea. Numai că prezența pe peluză a unui imens cort m-a făcut să Întrerup tăcerea dintre noi: — O să dați o petrecere? — Ăăă, mda, o petrecere. E ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nutzung der «Wansee-Villa» gesprochen worden, dort hat die besagte «Wansee-Konferenz» stattgefunden und nun soll sie in eine Gedenkstätte umgewandelt werden”1, Îmi scriu două tinere doamne din Berlin. * Pândesc la fereastră apariția micuței mașini galbene. Apare, invariabil, În jurul orei zece. Parchează chiar În fața casei În care locuiesc. Din ea coboară un domn suplu, mereu În aceleași haine. Pantaloni gri, haină bleumarin, cămașă bleu, cravată albastră. Părul bogat, tuns corect, ochelari. Mișcările reținute au o anumită eleganță și vioiciune. Îl văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
toată lumea prin surprindere. În aceeași noapte, vicepreședintele Liu se grăbește să-l vadă pe Mao. Însă garda de corp a lui Mao îi barează drumul. Tovarășul președinte s-a retras în seara asta. Însă Liu observă că pe alee sunt parcate și alte mașini. În mod evident, sunt musafiri. Liu începe să-și presimtă soarta. Se duce înapoi acasă și stă de vorbă cu soția despre temerile lui. Cei doi petrec o noapte de nesomn. La miezul nopții, discută dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
decenii în urmă, fusese acoperit de zeci de ierburi pe care Weber nu le putea numi. Peste douăzeci, două mii de ani, avea să regreseze iar la ierburi, fără vreo amintire despre acest scurt intermezzo uman. Pe aleea lui Mark era parcată altă mașină; intui a cui era. Pulsul lui Weber răbufni, într-o reacție de tip „luptă sau fugi“. Își cercetă fața în oglinda retrovizoare: arăta ca un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simțurile. Când nimerea liniile lui Robert, el se lăsa pe spate, striga „Wasabi!“ și-și lua pulsul. Nopțile se făcură prea reci ca să stea afară. Dar nu aveau unde să se ducă. Sfârșiră prin a umple de aburi mașina ei, parcată pe refugiile unor drumuri întunecoase de țară sau în colțurile cele mai izolate ale parcărilor părăsite de la magazine. Nu puteau folosi mașina lui, din cauza mirosului ascuțit al lui Wendy. Din câte spunea soțul ei, femeia era, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zi. De obicei, signora Maria ne aștepta. Ochii îi erau serioși, dar gura ei frământa un zâmbet. „Ei, ce cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete de tenis, pantaloni scurți, pantaloni lungi, șosete, plasa pentru terenul de tenis, tricourile celor două echipe de fotbal, scaunul pentru signora Maria, bilele de boccia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că nu e nimic ilegal. —Lisa, nu trebuia să-i explici nimic. E șofer de taxi, visul lui e ca o femeie să se urce într-o bună zi în taxiul lui și să-i spună „Urmărește mașina aia!“ sau „Parchează acolo și stinge farurile!“. Dacă tot simți nevoia să te confesezi străinilor, atunci spune-le despre viața ta și nu despre a mea. Știam amândouă că reacționam atât de violent doar pentru că eram zguduită pentru că-l văzusem pe Mark cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în filmul Steptoe and Son, dacă a discutat problema copiilor cu soția sa înainte de a se căsători. Intuiția mea a fost confirmată când o luă la stânga pe Battersea Bridge, în direcția opusă casei ei din Fulham. A oprit și a parcat în fața unei patiserii în apropiere de Wandsworth High Street. Șoferul de taxi opri câteva mașini mai jos de ea și deschise geamul despărțitor, așteptându-mă să-l insult din nou. Dar atenția mi-a fost distrasă de cineva care cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea cu tristețe. Ce zici, Jenny, să fac asta înainte sau după ce îi spun că sunt gravidă? O, nu, nu din nou. Mătușa Lynn era la mine la ușă cu bagajele. Numai că erau mai multe de data asta. Alfie parcase în fața casei mele după ce o lăsasem pe Lisa acasă. Ne luase o veșnicie s-o convingem să se urce în taxi și, în final, fusesem obligată să recurg la un șiretlic. Am sărit în fața taxiului urmărind mai degrabă cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la același grad de sincronizare fizică pe care-l atinseserăm eu și Mark. Mă așteptam la o călătorie lungă până în afara orașului, dar, după numai trei sferturi de oră, am oprit într-un intrând strâmt de lângă Box Hill. Ed a parcat lângă o baracă, cu un aer foarte satisfăcut. Am ieșit din mașină și m-am uitat în jur. Se simțea un puternic miros de cal, dar asta nu însemna neapărat ceva. Ed mă luă de mână și mă conduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și șters, o prelungire cochetă, protuberantă a drumului și, în spatele lui, ca o umbră neagră uriașă ce bloca cerul, atârna rețeaua de șosele Paddington, la fel de murdare și posomorâte ca întotdeauna. Parcând undeva pe stradă, am verificat numărul apartamentului din agendă și am început să aștept. Era o casă mare cu apartamente, cu mulți chiriași; partea asta, cel puțin, nu trebuia să țină mult. Cel puțin așa ar fi bine. O întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pătură. * * * Luni, nici urmă de Față-de-Ou, cel puțin până spre seară. Probabil avea o slujbă pe timpul zilei. Și-a făcut apariția pe la șase într-un Golf GTI bleumarin, care ieșea în evidență de la o poștă și pe care l-a parcat la câteva case în josul străzii. Avea noroc dacă nu-i spărgeau mașina cu el înăuntru cu tot. Mașina îmi confirmase bănuiala în legătură cu slujba lui de peste zi. Nu ar fi făcut banii ăia din urmărit oameni; nu era destul de bun. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca întotdeauna. Pentru o secundă am uitat că eu am fost cea care a parcat-o acolo ceva mai devreme și m-am simțit liniștită și fericită, ca și cum mă aștepta un bun prieten. Probabil îmi petreceam prea mult timp cu mașina mea. Am schimbat tenișii pe cizmele negre elegante pe care le pusesem acolo cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unui castel de vrăjitoare, pe ale cărui ferestre întunecate cădea ploaia, alunecând în jos pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Laura Archer locuia pe o stradă drăguță și liniștită în Putney, într-o casă de dimensiuni medii, care avea în față un petic de iarbă verde; suburbie în oraș. A intrat, dar luminile erau deja aprinse înăuntru și o mașină parcată pe alee. Taxiul a plecat. Am pornit dubița și am trecut cât am putut de încet pe lângă casă. Perdelele erau trase, așa că nu am putut vedea înăuntru. La ușă era o singură sonerie. Doamna și, probabil, domnul Archer erau singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
probabil, domnul Archer erau singurii locatari. Bineînțeles că domnul Archer nu știa de ce doamna Archer a venit târziu de la muncă, căci doamna Archer mi-a specificat să sun numai la birou. Mă întrebam cât anume știa domnul Archer... Când am parcat l-am găsit pe Față-de-Ou tot în fața casei. De aceea am intrat în casă tot prin fereastra de pe acoperiș, lăsând dubița după colț, dar de data asta mai departe de scara de incendiu; nu voiam să vină pe acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rele pe care totuși ți le dorești, cum ar fi votcă, cola și țigări, ciocolată, viteză și tartă de cireșe și bărbați cu privirea lacomă, pe care nu te poți baza... Am avut un sentiment ciudat de déjà-vu când am parcat în fața studioului. Iar era un maldăr de zdrențe împrăștiate pe scările de la intrare. Ce aveau scările mele de atrăgeau ca un magnet toate resturile umanității? Dar inima a început să-mi bată din ce în ce mai tare când am coborât din dubiță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Road. Voiam să văd ce știu despre investigațiile asupra morții lui Lee. Și mai voiam să vorbesc cu Claire încă o dată. Era totul prea curat să se fi întâmplat așa. Casa de pe Castle Road arăta neîngrijită și dărăpănată. Mi-am parcat mașina pe un covor de frunze putrezite și am zăbovit puțin în fața casei, aducându-mi aminte cum am văzut-o cu câteva săptămâni înainte, muzică și lumini și voci revărsându-se pe geam, bătrână și senilă, dar totuși foarte vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de vechile clădiri cenușii din piatră. Taxiul mergea leneș pe o stradă cu bijuterii vechi, în stilul în care merg taxiurile când caută un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de parcare gol și m-am ales cu o serie de înjurături de la un bărbat care așteptase să intre în același loc. în josul străzii zăream pardesiul din piele de cămilă al Laurei Archer intrând într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite în apartamente. Seara mașinile trebuiau parcate bară la bară. Am reușit să parchez chiar la numărul paisprezece, pe partea cealaltă a străzii. Din moment ce Față-de-Ou sau mai bine zis Walter Quincy, cum va trebui să mă obișnuiesc a-l numi - știa deja cum arată mașina mea, asta nu m-ar fi ajutat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu aveam să scot nimic de la el aș fi încercat la Laura Archer, dar prostia și incompetența de care dăduse dovadă în calitate de detectiv mi-au sugerat că aș avea șanse să îl prind cu garda jos. Mașina lui nu era parcată prin apropiere. Am sunat la ușă, dar nu era acasă, așa că m-am întors înapoi la mașină și am așteptat. Aveam un sendviș cu ton și o pungă de prune drept sursă de subzistență. Nimic de băut. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]