9,218 matches
-
de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din confuzie. Nu din ambiguitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce înseamnă oportunism: " Ce face negustorul e oportunism, copii". Era o zînă bună tante Liselle. Copilăria are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A rămas înghițită de Franța, o Franță care avea să mi-l ia și pe Brăduț. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vorbesc și io, ce-i mare lucru?" Cristoase, miroși. Jos, jos de pe patul meu. Afară, cotarlă! Afară-i toamnă grea, bipedo. Am crezut că ai inimă de cîine, da' n-ai. "Miroși", auzi! Poate și mie mi-e greață de parfumul ăla nou, Dreamlife, da' am noblețea de spirit să nu ți-o trîntesc în obraz. Să știi, am nasul mai lucid decît al tău. Și creierul e mai lucid. Io țin minte mai bine, mai mult, mai corect decît bipezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
carate. Se potrivește și muzicii. Avea de toate tata: rezistență fizică și sufletească pentru studiu continuu. Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un buchet de trandafiri albi: "puțin parfum de roze albe, în declin", zumzăie un vers uitat. "Să nu lași tehnica să te obsedeze. S-o stăpînești tu pe ea, nu ea pe tine", l-am auzit spunîndu-i unui elev. În '3l-32, organiza o formație de cameră. Făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pat, nu mai am nicio senzație în abdomen, nici la baie nu mai am nevoie să merg. A doua zi, scormonesc, în urma îngerului, în coșul de rufe murdare. Nu pare să lipsească nimic. Numai că hainele mele murdare poartă un parfum ușor de busuioc și par curate și apretate. Mă întreb dacă să le mai spăl sau să le mai port vreodată hainele atinse de înger!? Faza 3. Negocierea Îngerul se înșală. Nu pot lăsa lucrurile așa cum sunt. Trebuie să acționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pe post de respirație, fișe tehnice, drezine pantograf, motoare Diesel, ambreiaje, cutii de viteză, sisteme de frânare. Scheme, formule matematice, de rezistența materialelor, beton armat, mersul trenurilor. Buletine medico-legale, acțiuni fanteziste în justiție, multe, multe pagini, din care rămâne însă parfumul unic și de neuitat al Brăilei. Oraș care îl marchează pe Dan Moldoveanu cu supramăsură și despre care ar putea scrie cu ură, dar și cu dragoste și sensibilitate, la infinit. Cartea pare dezorganizată. Capitole, titluri, subtitluri, cuvinte, fraze, pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vedeau că repetau povești cu aceleași cuvinte, în loc să repete aceleași cuvinte în povești noi, crimele erau plicticos de trase la xerox, niciodată vreun elev să-și aduleze profesorii sau părinții să nu fie niciodată în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tot, tot, toată viața! Da, Mitică, dar viața pare atât de lungă, încât tot aduni și nu mai termini! Ce să-ți mai culeg, peste trei sferturi din singurătatea mea o păstrez împachetată cu grijă, printre ele am strecurat câteva parfumuri care-ți plac ție, despre oameni și locuri, o, sigur, esența, dar am să mă străduiesc să strâng cât mai multe, le voi închide în perlele mele, în cristalele de cuarț de pe lada mea cu amintiri, de pe vremea când devenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i port de grijă, să-i desfac eu picioarele, să-i ajut pe bărbați să se urce peste ea, să-i excit, după aceea să o spăl, pregătind-o pentru ceilalți bărbați care așteaptă nerăbdători cu banii în mână și parfumul ei preferat de liliac, cum am pățit odată pe când soarele era mai des deasupra orașului, acum e mai rar și grăbit, mai mult Luna îi ține locul, pe atunci și mama era mai tânără, se pensionase de o boală închipuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-a impregnat pe retină și în simțuri, nu e nimeni de vină că rădăcinile lor au putrezit și eu sunt putredă, Mitică, dar nu înseamnă că nu păstrez amintirile proaspete ale tinereții; și pe noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu parfumul înecăcios al grătarelor și stropite cu vinuri din soiul licențiat la Bruxelles: Metabisulfit, 100 pastile = 1.000 decalitri. Cu capetele uriașe de prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
drumul deplorabil. Scandalos de jenant! Vino, Autorule, mi-e frică! Mioara, mereu mă porți pe terenuri mișcătoare, ar putea să ne înghită cu totul. Timpul nu înghite. El te poartă, dar lovitura de pedeapsă nu există, Autorule de foiletoane cu parfum de eseu! Ai să vezi! Și m-am văzut pe mine. Eram tot în centrul vechi al Brăilei. În stânga, teatrul, în față muzeul, în dreapta Hotelul Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în plase, ademenit de mirosurile multiple ale orașului de transpirație, de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției din Octombrie 1917, de spray-uri contrafăcute, parfumuri de damă importate de la firmele petroliere de profil, de la mirosurile gunoaielor aruncate în fața caselor, de la detergenții spălării banilor, de la gândurile pestilențiale ale politicienilor, la scurtcircuitul creierelor elevilor, o basculantă revărsa 50 t de balastru îngropând gândurile diforme ale Mioarei Alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sălbăticie tribală, aruncându-și spre lespedea gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul cu parfumul de cobalt, ușor aghesmuit cu mirosurile florilor de salcâm. Detectoare foto sensibile ne-au radiografiat moartea, bombardându-ne cu radiații ca să ne mai omoare odată și încă odată, pentru a fi sigură neantizarea noastră. Se verificară grinzile de reazem, stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limbile părului sunt foc, brațele foc, trupul e un miriapod-flacără, iedera roșie se cațără pe razele de soare până-l sufocă, face Luna ghem de iederă, bolțile se rup de iedera sălbatică a viilor, brațele copacilor îndoite de rod și parfumul rămas dăinuie în frunze, în scoarță, în ramuri, în puful aripilor, în cașul ciocurilor, încât și șerpii au veninul parfumat, vinul murdărește smalțul dinților, caldarâmul străzilor, capilarele rădăcinilor, pe Dunăre curge vin în loc de apă, peștii își depun icrele în copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăim cu plecarea ei, bogată, lăsată, păstrată, nealterată, descântată, nediluată, neuitată, de nestemată, alunecată, îmbibată, îmbălsămată, neterminată. Silozurile pârâie de porumb. Dunărea geme de pești aruncându-se peste maluri împreună cu noaptea, de-a valma. Greierii cântă, ziua dă buluc cu parfumurile care s-au dus, agresiv te cuprinde amintirea ei, amintirea sapă gropi în suflete, în care-și ascund nostalgia de ochii curioși ai iernii, zgândărește simțurile cu razele ei reci, nu găsește, fir-ar să fie, nu găsește în găocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor în fluidul existenței. Ajunsesem până acolo încât să fac, așadar, ca acești stropi de parfum să viseze, să-și expună în visul lor dorințele înfocate de viață proprie. M-am dedat, îmbătată de reușită, acestor delapidări din puterile divine. Propriile mele creații mă solicitau să le dau și harul artelor. Nu pot am zis. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți, le urmăream de la etajul 100 al clădirii, vorbeam cu vântul să le spulbere transparentele mătăsuri, eșarfele zburau pe fereastră, mi se lipeau de față, cădeau moi la picioare, împiedicându-mă, amețit de parfumul îmbătător al zeițelor, să văd visul materializat, în sfârșit, defilând într-o somptuoasă frumusețe prin fața obositei mele existențe, reci, precum problemele de fizică, precum soluțiile chimice din mojarul tinereților uitate, parc-ar fi fost trăite de altcineva da, așa trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ipostaze pe care dacă le analizezi mai târziu, în filmul memoriei, nu le pricepi ego-ul și te miri pentru că ai provocat lumea cu existența ta, fără să fi vrut să exiști. Și te cufunzi în neliniște și întrebări cu parfum de eseu, ajungând la concluzia: Propoziția 2: Pentru ca aplicația liniară A a spațiului vectorial normat E în spațiul vectorial normat F să fie continuă, este necesar și suficient să existe un număr M ≥ 0. Ploua matematic, tulburător dincolo de noi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zgură sau sulfurat de sodiu, poemele, de fapt, unul, singur, cu catrene care închideau o stare finalizată, ei bine, polipoemul, plăcu Profesorilor care-l și spulberară în vâjâiala Rapidului de noapte, Galați-Episcopia Bihor, singurul de altfel care oferea puțin din parfumul de brazi al școlilor de munte. Prunilă, după ce își dezlipi privirile de pe tampoanele roșii ale ultimului vagon, zise: Mi se pare mie sau versurile noastre s-au dus în sens invers, spre predecesorii noștri? După o gaură de vierme pulsatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
player-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie aritmetică, sensul era schilodit, pricepeam după natura culorilor, unele tindeau spre absolut, altele aveau parfumul tenebrelor umane. Din stadiul de invizibil, analizam fără să vreau stadiul vizibil. Și ei mă vedeau prin ochiul lui Gustav, care vorbea despre mine. Și, într-adevăr, aveam numărul, cantitatea și culoarea ideilor expuse de el. Prezentarea fiind făcută, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să ai bani. -Ai cardul lui Olaf, nu-i așa? -Da. Nu știu cât are în cont. Într-o zi l-am întrebat iar el mi-a răspuns: „Mult.” Când scot bani, distribuitorul refuză să-mi dea soldul. -Cardul lui Olaf, este parfumul văduvei. -Că veni vorba de văduvă, mă duc să aduc una din pivniță. Sigrid păși drept, în pofida tocurilor vertiginoase și a gradului de alcoolemie. Urcă fără să se clatine și destupă sticla cu gesturi sigure. -Nu ești cherchelită, Sigrid? -Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]