1,340 matches
-
postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică a tradiției. Cred însă că postmodernismul nu este cu nimic mai legitim decât alte programe în care scriitori, "vechi" sau "noi", continuă să producă opere de valoare. Spunea Napoleon că fiecare soldat (scriitor român) poartă cu sine un baston de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura Cartea Românească, București, 2012) o desfășurare epică pe aproape șapte sute de pagini. Ingenios conceput, mai degrabă ca un comentariu detașat al vieții acestuia, într-o reconstituire polemică și nu mai puțin sarcastică, parodică și realistă, totuși, Viețile paralele "ca gen ni se lămurește într-una din numeroasele note de subsol, utilizate cu dezinvoltura trimiterilor critice din studiile academice nu este o operă realistă, ci, prin maniera de prezentare a evenimentelor, este un roman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că se impune urgent o revizuire a canonului literar". Etc. Mai bine de jumătate din "roman" se alcătuiește din asemenea excesive politizări în jurul destinului acestui mit național, cu intenția discreditării și condamnării practicilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiar polemic și parodic, stârnește un disconfort (estetic, moral, de lectură pur și simplu) prin ducerea în exces a unei factologii grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare a operelor eminesciene (Muza de la Borta Rece, 1873 și Spiritele anului 3000, 1875), apoi luând în observare Critica științifică și Eminescu a lui M. Dragomirescu, Mihai Eminescu. Studiu critic de Nicolae Petrașcu, evident analiza lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
speciale la Val Panaitescu și Adrian Marino. E un capitol dens, fixat pe coordonate referențiale esențiale, extrem de util pentru ceea ce urmează, anume analiza registrelor comicului în opera eminesciană. Din capul locului se face precizarea că "dintre toate modurile comicului, satiric, parodic, grotesc, ironic și umoristic, cel dintâi este și cel mai bine reprezentat în poezia lui Eminescu". Nu e descoperirea domniei sale și în acest sens ia în discuție contribuțiile critice ale unor G. Călinescu (care detecta în poezia Cu mâne zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de poet în felul său, neacademic. "Amatorii de exotism spune Sebastian Drăgulănescu lectorii fascinați de prestigiul străinătății/ stranietății sunt puși pe fugă. Registrul ceremonios ("am avut onoarea") este spulberat de autoironia marcată fastuos ("făcătoare de epocă scrieri") și de formula parodică, amintind pe scribii cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o stratagemă". Aici, "paratextul" se întoarce asupra lui însuși: afirmând că nuvela e originală "n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă consideră poet. Mucles, bă, poete! Prozatorii - infestat de teorie. Oricum, am un stil hibrid, cu aparențe parodice de text bășcălios. Textele mele nu sunt însă decât asumate, sincere. De fapt, scriu așa pentru că n-am încotro. Nu se poate altminteri. Ar trebui să vă povestesc pe scurt viața mea pentru a înțelege. Asta și încerc să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al vieții literare, ci cîtă poezie adevărată se produce - iată problema elementară de la care ar trebui urnită orice discuție. Altfel riscăm să încheiem dialogul (înainte de a-l fi început) cu răspunsul astuțios dat de Caragiale prin 1897 într-un interviu parodic: <<starea în care se află literatura noastră astăzi este cu deosebire satisfăcătoare; după statistica personal făcută de mine avem cu 150 de poeți mai mult decît ar trebui unei națiuni în stare normală ca să se prezinte convenabil în fața Europei culte
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
recul dezgustat naratorului. Toate aceste senzații care au în comun disconfortul și supralicitarea nervoasă se amestecă componistic într-o uvertură a exasperării. În orice caz, efectul cocktail-ului sinestezic este deconcertant. Deși prozatorul disprețuia simbolismul, compozițiile sim- boliste în cheie parodică o dovedesc din plin, toată această concentrare perceptivă pusă sub semnul unei hipersensi- bilități care se descarcă în minuția notației se alimentează de la un fond comun al epocii, fond care va servi și explo- rărilor naturaliste și investigațiilor degeneraționsite și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vântului, 2006Ă. Există un astfel de mecanism funcțional în cazul lui Coriolan Drăgănescu ? Avem de-a face cu alchimia unui psihism abisal, insondabil, cu una dintre acele metamorfoze romantice ? Nimic mai depărtat de condiția romantică decât acest personaj. Caragiale înregistrează parodic efectele retorice ale unui romantism degradat prin instrumentare publicitară. Scrii- torul este complet dezinteresat de conținutul psihologic al personajelor sale, ceea ce nu înseamnă că nu au unul, ci doar că acest conținut nu face obiectul unei investigații și nicidecum al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
formule anchilozate, devenite parte a unui rețetar pentru epigonii romantici. Caragiale nu va ezita să fabrice după rețetă mostre romantice semn al unei cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la vreme și cu socoteală. Toate priveliștile mării și toată banala d-tale ingeniozitate de a-mi compara chinul sufletului omenesc cu al talazurilor îți sunt gratuite, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să plâng soarta unui corăbier pierdut în pustiul talazurilor.” În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit în restul nara- țiunii este fragmentul de sensibilitate romantică. Există în acest text foarte scurt scandând etapele unei crize de isterie, câteva figuri esențiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În opinia Simonei Vasilache din Cinstite obraze, moftangii și domni, romantismul românesc își conține parodia, la Eminescu cel puțin , însă afirmația se poate verifica în ansamblul literaturii romantice pornind de la ultilizarea parodică la Caragiale. De remarcat faptul că anumite note parodice abia se disting, atât de bine topit în restul nara- țiunii este fragmentul de sensibilitate romantică. Există în acest text foarte scurt scandând etapele unei crize de isterie, câteva figuri esențiale pe care Lefter le incarnează pasager. Trebuie spus că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
articulat pe un temperament năvalnic, a cărui revărsare este împie- dicată la marginea foii de hârtie, antiromantismul și anti- lirismul scriitorului devenind semnificative în aceea că blochează mareea și vagul sentimental, retorica și decla- mația care apar doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul stilistic al operei, acea recurență semnificativă. Ceva ne ajută în acest sens și anume ceea ce Anne Herschberg Pierrot numește clișaj ăclichage
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însușire dominantă, poate fi inoportună în creația poetică. De altminteri, inteligența nu merge niciodată singură, ci totdeauna în aliaj mai mult sau mai puțin indisociabil cu un sentiment, cu o facultate de ordin, în esență, afectiv. Pe de altă parte, parodicul e un element cu rol uneori (deseori) esențial în marea creație (Joyce, Ionesco, Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
abstract, metafizic) apetisant concret conspirativ constructiv conștient declarativ direct discret (la modul subtil, discret) evident (la modul cel mai evident) exagerat exemplar explicit (la modul cel mai explicit) general generic genial haotic ideal informal instinctiv ironic (la modul ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
conspirativ constructiv conștient declarativ direct discret (la modul subtil, discret) evident (la modul cel mai evident) exagerat exemplar explicit (la modul cel mai explicit) general generic genial haotic ideal informal instinctiv ironic (la modul ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
explicit (la modul cel mai explicit) general generic genial haotic ideal informal instinctiv ironic (la modul ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
ironic și parodic) ironic (la modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
modul parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur) simbolic steril (la modul cel
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
parodic, ironic sau metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur) simbolic steril (la modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
metatextual) jignitor (la modul cel mai jignitor) metafizic (la modul abstract, metafizic) metatextual (la modul parodic, ironic sau metatextual) modernist negativ obiectiv obiectiv (la modul pozitiv și obiectiv) obsesiv oniric ostentativ parodic (la modul ironic și parodic) parodic (la modul parodic, ironic sau metatextual) personal pozitiv (la modul pozitiv și obiectiv) practic prietenesc propriu (la modul cel mai propriu) riguros serios serios (la modul cel mai serios) sigur (la modul foarte sigur) simbolic steril (la modul cel mai steril cu putință
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
atât partitura onirica, cât și pe cea muzicală (teme, pasaje reluate incantatoriu). Deși e vorba de două personaje, Margareta Veliceanu și logodnicul ei, acestea au umbre metempsihotice, ce sunt adevărații protagoniști ai românului, cei doi întrupându-se numai că „avatari” parodici ai unei femei dintr-un „secol revolut” și ai logodnicului ei, ucis chiar în „ceasul nunții sale”. Ils refleurissent, leș pommiers sauvages (1991) și Zoia se articulează că un fel de roman-scoică, în care părțile deliberat disipate ale scrierii își
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
În drum, Singuri), Demostene Botez (Sonet, Sonet pluvios, Pe lac), B. Nemțeanu, Enric Furtună, Mihail Sevastos ș.a., iar printre autorii de proză se află și G. Topîrceanu (Vagabondul ș.a.). Mihail Sadoveanu e inclus în sumar cu un scurt text dramatic parodic, Un mic incident. Câteva însemnări despre lumea teatrului dă Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și Julieta de Shakespeare), Mihai Codreanu (Martira de Jean Richepin) ș.a. În paginile publicației
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
preconizate de canonul oficial. În aceeași direcție ar merge și preferința pentru proza scurtă în detrimentul romanului. În poezie, dincolo de sentimentul apartenenței de grup, diferențele specifice copleșesc genul proxim, care se reduce la conștiința acută a succesoratului cultural - de unde și cultivarea parodică a livrescului - sau la prezența emfatică în prim-planul textului a unei instanțe personalizate. În fine, critica promoției - crede Ț. - reușește o sinteză între profesionistul excelând tehnic, informat la zi, și scriitorul de talent. Cartea acestui autor „afabil și caustic
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]