3,522 matches
-
strălucită pregnanță, a membrilor orchestrei, a minunatului pianist concertist Jenö Jandó sosit în mod special din țara vecină, a maestrului Cristian Mandeal, un spirit mobilizator, eficient, tenace, care a făcut posibilă realizarea - într-un timp record - a acestui concert, o partitura de o deosebita dificultate privind coordonarea pianului în ansamblu, definirea marilor structuri ale lucrarii. Unisoane problematice - mă refer la celebrul Preludiu enescian ,la unison" - au fost oferite de partidele de corzi ale ansamblului simfonic, dovedindu-ne o dată în plus că
Enescu și Bartok by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11190_a_12515]
-
tentativa de frescă a societății românești se deapănă secvențial, în chip de scene dintr-un scenariu de teatru. Autorul pare să-și premediteze relatarea albă, previzibilă, liniară, ca și cum și-ar fi propus să dea o antologie a frazării mimetice, o partitură de temerare locuri comune narative, nuanțate subteran cu o abia sesizabilă ironie parodică. Povestea devine cu atât mai credibilă cu cât personajele constată pe propria piele că nimic nu mai e ca înainte, că indiferența inerțială și aparenta abstragere din
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
e acest ministru. Un rol politic important pentru această dificilă izbîndă a avut și fostul negociator-șef Vasile Pușcaș care a jucat cartea României, adeseori în dezacord cu diverși potentați ai fostul partid de guvernămînt. Foarte bine și-a interpretat partitura și dna Anca Boagiu, într-un guvern de coaliție care funcționează mai curînd prost. Cum oameni ca Leonard Orban nu pot fi, din păcate, clonați, nu-mi râmîne decît să sper că exemplul său va fi urmat și de alți
Imposibila clonare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10651_a_11976]
-
realizare narativa, rostita când liric, cănd retoric, cănd din interiorul gândului de înălțare și desăvârșire. Există o grație de sunete și culori, ca la un pian bine acordat, în fața căruia Virgil Dumitrescu trece când grav, cănd incan tatoriu, de la o partitură la alta. Biografia subiectului sau se strevede prin chinurile creației devoratoare, începută timid de Van Gogh din familie, apoi prin tentativele sale de a deveni misionar protestant în Belgia, în zona minieră Borinage. Din această perioadă, cromatică tablourilor, spun specialiștii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cea capitalistă revenind pe locurile de unde fusese izgonită. N-a fost ușor, vă asigur, suita de da-uri și nu-uri se succeda cu viteză de computer, mulți nu i-au făcut pur și simplu față, greșind măsura, pe o partitură cu prea iuți mișcări. Victimele s-au numărat cu zecile de milioane de partea nazismului, condamnat de Justiție, cu o sută de milioane de partea comunismului, lăsat în expectativă. Era prea clar că este criminal, ca să i se mai instituționalizeze
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
la începutul secolului trecut - a încheiat, la Berlin, suita celor patru concerte prilejuite de înplinirea în acest an a unei jumătăți de secol de la trecerea în eternitate a maestrului. Dirijorul Lawrence Foster și-a asumat conducerea artistică a acestei capodopere, partitura primei violine fiind preluata de inimosul muzician Tomasz Tomaszewski, primul violonist de la Deutsche Oper. Sonata pentru violoncel și pian în do major și Sonata "Torso" pentru vioara si pian au fost prezentate cu participarea violoncelistului Cătălin Ilea - muzician al elitei
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
îndrituiește pe Mihai Moșandrei să simtă prezența zeilor în reveria copilului-poet. Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării și
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
Frédéric Flamand rămâne, în continuare, interesantă, dar în La cité radieuse autorul nu și-a atins scopul propus, în pofida faptului că Baletul Național din Marsilia are în componența sa dansatori buni, câțiva evidențiindu-se pentru un moment, două, în scurte partituri coregrafice, prin expresivitatea plasticii lor corporale.
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
veche și străvezie ca o floare presată. O floare de tei. În el trăiește și altcineva decît miliardarul nostalgic sau decît copilul pentru care toate verișoarele sînt la fel. E îndrăgostitul de-un trecut palid și trist, amăgit, mereu, cu partituri. Jucate (și scrise...) de-adevăratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparența, fie-ți dragă - și ție, cititorule... - De-adevăr și joc se leagă...
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
memoria lui Eginald Schlattner și în geografia locului, cum se va vedea și din dialogul pe care l-am avut cu autorul în această toamnă. Eginald Schlattner se afla într-un turneu literar, invitat să ,interpreteze" în fața publicului fragmente din partitura proaspătului său roman, Pianul în ceață. Deutsche Welle găzduia, în buna sa tradiție, o nouă dezbatere cu public consacrată de astă dată relației dintre ,patrie și limbă" din perspectiva scriitorilor de limbă germană din estul Europei. Deși nu a fost
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
aserțiuni, răsucind-o inspirat : ,Pulsul lui Hasdeu e așa de iute, încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în chiar dezvăluirea ,nodurilor" care îl leagă, prin intertextualitate, de diferitele surse ale expresivității. În Duduca Mamuca, (,un juvaer", cum apreciază Caragiale) nu numai
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
mijloacelor vocale, dar și prin senzația de avânt sau de sfâșiere a sunetului. De la exuberanța din actul întâi al operei, de la bucuria de a trăi la îndurerata renunțare, la noblețea sacrificiului și la sfâșietorul sfârșit, vocea sopranei noastre a imprimat partiturii nuanțe de o rară finețe și intensitate. Vocea ei senzuală, caldă, însuflețită dădeau uneori senzația de zbor. Sunetele când pluteau ca-ntr-un ritm sfâșietor, melodiile penetrând sufletul ascultătorilor printr-o participare afectivă deosebită. Angela Gheorghiu, admirabila soprană își trăiește
Un miracol,Angela Gheorghiu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/10854_a_12179]
-
țării și a continentului american, reputată pentru clima sa aspră, accesul dificil și populația neprietenoasă: ?ara de Foc.? Se vede limpede că între memoria larg culturală, ?extrasă? pe fișe din care, scuturate, ies viețile și operele filme-filme, memoria cărții ca partitură filologică și memoria jalonată de afinități a cititorilor merge-o ștafetă în zig-zag. Urmele ei, zgîriate-n ceară moale, o să le umple tocmai povestea. Care, pentru cartea lui Mircea Anghelescu, în care se strecoară elegant, numai acolo unde i se deschide
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă. Dincolo de această fațadă, s-a spus, este cea mai tristă capodoperă mozartiană. Și asta se aude în partitura stratificată, vibrantă, tensionată și mereu ambiguă, ca și povestea celor două perechi de îndrăgostiți care nu rezistă probei fidelității. Istorioara reia toposuri vechi ca deghizări, travestiri, simulări, pariuri, răsturnări de situații ce țin de marea tradiție buffa, un fel de
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
nu cu logodnicul respectiv. Dată intriga pe față, într-o împăcare generală sunt iertate (deși ele ar trebui să ierte pentru că au fost umilite și târâte într-o farsă crudă). Dar Mozart nu ne spune, nici în libret, nici în partitură, cum s-au reconstituit cuplurile, în forma originală sau în funcție de noua iubire ce a înflorit între cei doi eroi principali, iar a sugera un fel de happy-end este prea simplu: deziluzia, cinismul, minciuna, neîncrederea rămân. Regizorul Ștefan Neagrău a văzut
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
cîteva momente sugestive de pantomimă în contre-jour în genul siluetelor decupate la modă în epocă (Dragoș Huluba) și un balet auriu prea strident, care nu-și găsește locul; și dacă latura ,gioccoso" se vede pe scenă, ,dramma" se aude în partitură, chiar când aceasta amestecă elemente stilistice de opera seria cu opera buffa; unele personaje (Despina, Guglielmo) cântă arii tipic buffe, în timp ce altele se exprimă cu tot aparatul unui personaj dramatic (Ferrando, Fiordiligi), dar sunt ele realmente sincere? Aceasta este o
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
vioaie, veselă, mai dornică de noutate, cealaltă mai gravă, mai înclinată către introspecție. Uzanța, dar și logica sonoră cer ca asamblarea vocilor feminine cu partenerii lor să se facă în tradiționala combinație soprană-tenor, mezzo-soprană-bariton. Mi se poate răspunde că în partitură scrie soprană, dar pe vremea aceea nici nu exista termenul de mezzo-soprană, și nici diferențierea nu se făcea atât de precis (cel mult aceasta putea să însemne soprană II, ceea ce este același lucru - o voce mai gravă, mai întunecată). Simonida
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
vremea aceea nici nu exista termenul de mezzo-soprană, și nici diferențierea nu se făcea atât de precis (cel mult aceasta putea să însemne soprană II, ceea ce este același lucru - o voce mai gravă, mai întunecată). Simonida Luțescu și-a asumat partitura Dorabellei cu muzicalitate și o prezență scenică foarte plăcută, iar în timp, fără îndoială, prin rodarea rolului, va dobândi mai multă siguranță și precizie. Pentru Irina Iordăchescu Fiordiligi este o reușită pe care poate conta în palmaresul ei de viitor
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
unei echipe de filmare în căutarea unui loc unde să ia masa. După apariția din Todo sobre mi madre, Penélope Cruz revine într-o producție a lui Almodóvar făcînd, în Volver, rolul principal al fiicei-problemă devenite la rîndul ei mamă. Partitura personajului care are cu siguranță ceva frivol, dar nu e lipsit de energie, inventivitate și spirit întreprinzător, i se potrivește de minune lui Cruz. Carmen Maura, care mai făcuse roluri principale în filmele mai vechi ale lui Almodóvar (Pepa, din
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
unde nu e prea clar dacă a fost) trebuie să pretindă că este o imigrantă rusoaică venită să lucreze în salonul de coafură al uneia dintre fiicele ei. Bazat pe un stil deja format, jocul lui Maura impresionează plăcut, chiar dacă partitura din Volver nu aduce nimic foarte original. Blanca Portillo merită o mențiune specială la capitolul actori, deși rolul ei (vecina grijulie cu alură de transsexual Agustina) este mai degrabă secundar. Kitschul și melodrama, atît de caracteristice filmelor lui Almodóvar, nu
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
Liviu Dănceanu Umberto Eco definea grafismul ca fiind un caz notoriu de ambiguitate, dacă nu chiar o nebuloasă în ordinea conținutului. îmi amintesc de o partitură a lui Alexandru Hrisanide, intitulată Soliloquium, care nu era altceva decît reprezentarea la scara infinitezimală a hărții României. Firește că traducerea în sonor a unei atare imagini vizuale asociative nu poate fi efectuată în absența legendei, așa cum bine îi stă
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
vizualității nu numai că se perpetuează sine die: el devine tot mai agresiv, mai simpotic. "Musique a voir". Avea dreptate Robert Muran atunci cînd afirma că grafismul în muzică are certe contingențe cu artele plastice. Ce a reprezentat expoziția de partituri de la Darmstadt din vara anului 1965 ori cea a pictoriței-muzician Marie Claire Mussat, vernisată la Paris în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale? Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
limbajelor particulare, insulare, nu de puține ori factice și perisabile. Mai mult, încărcate de anexe, în care se scufundă imperturbabil. Henry Flynt spunea că muzica de orientare conceptuală este în mod esențial scufundată în accesorii, cum ar fi, de pildă, partitura (ce concurează uneori opera plastică, literară sau arhitecturală), indicațiile (hiper-gonflate la nivelul semnificațiilor), schema formei (folosită ca figurare a însăși concepției artistice) ori formula matematică și algoritmul (ca șir predeterminat de operații ale instituirii fluxului sonor). M-am gîndit la
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Fuga și Prop a Vicmar. Din perspectiva autorului, evident, a fost o experiență obiectivă, o aventură interioară limită, necesară. Aspirația către formalizarea (sechelă a serialismului?) relației text-interpretare, structura-lectura, operă închisă-operă deschisă, competență-performanță în actul (jocul) muzical, "grade de gramaticalitate ale partiturii - grade de gramaticalitate ale restituirii" (cum inspirat le numește Nicolae Brînduș) desemnează un set de modele posibile de aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
asociații muzicale) și, nu în ultimul rînd, sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea?
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]