4,933 matches
-
multe ori și de tot atîtea ori a reușit să se întoarcă. în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici el căpăta implicații politice: pentru calcedonieni a fost folosită denumirea de melchiți, care îi desemna în siriacă pe partizanii împăratului, în timp ce monofizismul era cu mult mai bine primit de masele populare. Era răspîndit în special printre călugări, chiar dacă într-o măsură mai mică decît în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio și din Sava, au rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă din vremea lui Damasus, cînd Acaciu participase la hirotonirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai tîrziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el, cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril al Alexandriei, deși inițial criticase anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vîrstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile care urmau să ducă la formula
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Le florilège nestorien dans le Traité contre Nestorie de Théodote d’Ancyre”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin, 1975, pp. 155-159. 6. Eutherius de Tyana Episcop de Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorie; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sînt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, cînd Ioan de Antiohia, liderul orientalilor, a început tratativele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care o condamna Pavel (1 Tes. 3, 6-12) atunci cînd îi îndemna pe destinatarii epistolei sale să muncească, urmînd exemplul său. Avem aici accente polemice, împotriva mesalienilor și acemeților, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sînt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor două orientări. De condamnat este însă și al treilea tip de sărăcie, specific călugărilor care, deși au declarat că renunță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ariană ne poartă istoricul Filostorgios, care a participat la dezbatere ca laic, ceea ce constituie deja un motiv pentru care merită atenția noastră. Atît părinții săi, cît și Filostorgios însuși au fost adepții lui Eunomiu, care recrutase un număr modest de partizani în Asia Mică între 360 și 380 (cf. supra, pp. 000 și urm.). Filostorgios s-a născut la Boriso, un oraș din Capadocia, în jurul anului 368, dar a plecat încă de la vîrsta de douăzeci de ani la Constantinopol, unde a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a făcut o călătorie în Palestina. în timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, pînă în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, el era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomiu din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două mari direcții au divizat opinia publică națională, trasând istoricul societății românești pe mai bine de un deceniu. Primii ani de după Revoluție - vreo șase - au aparținut acelor democrați ai ultimului tren dispuși a proteja proprietatea, nu și a o garanta, partizani ai unei reforme cu pas încet și jumătăți de măsură care să lase în administrația statului întinse posesiuni și domenii, cu implicitele puteri discreționare, așa zicând spre a nu crea un brusc disconfort societății. Tineretul, partidele istorice renăscute, preconizau reforma
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
fanteziste”), cronici plastice și dramatice, impresii de drum, schițe portretistice (prinzând în cadru îndeosebi artiști). Incisiv și cu accente de violent sarcasm în intervențiile pe teme politice (îndeosebi în chestiunea angajamentului României alături de Antantă, opțiune dezastruoasă în ochii săi), K., partizan al Puterilor Centrale, își lansează argumentele și într-o broșurică, Rusia în fața cugetărei românești (1915). O vervă corozivă degajă șarjele lui de pamfletar. Bun cunoscător al literaturii franceze, el se oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
colaborare cu diverse partide, fie singuri (1888-1889, 1900-1901, 1910-1913). Adepți ai unui liberalism moderat, cu unele atitudini conservatoare, junimiștii s-au arătat ostili oricărei revoluții sociale, condamnând nu relațiile de tip capitalist, ci pătrunderea lor-pe care o considerau grăbită-în România. Partizani ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate de Carol I, inclusiv politica de apropiere de statele centrale ale Europei. Concepută în vederea desfășurării unor activități literare și științifice, J. a găsit diverse forme de manifestare: întruniri săptămânale, „prelecțiuni populare
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
care vor alcătui ultima generație, „neojunimistă”, oarecum deosebită de cele anterioare; activitatea lor s-a desfășurat mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, în diverse domenii (estetică, filosofie, filologie clasică, arheologie). Societatea s-a străduit să câștige partizani și în Transilvania, cei mai însemnați dintre aceștia fiind I.G. Meșotă și G. Munteanu (la Brașov), E. Brote și I. Bechnitz (la Sibiu). După dispute aprinse, avea să dobândească adeziunea majorității membrilor Societății studenților români „România jună” din Viena, precum și
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia potrivit căreia această hora ar reprezenta „o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică, perfect legitimă de altfel. Calculele lor se sprijină pe împărțirea cu totul convențională și arbitrară a „zilei de o mie de ani” în douăsprezece secțiuni. Cu toate acestea, consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ceva de ruși care să-l susțină la Istanbul. Alexandru al II-lea Mircea, înțelegând „că s-a ridicat Oprea domn în țarigrad”, și-a luat măsurile de trebuință, confiscându-i averile din țară și făcând în așa fel încât partizanii lui să ajungă întemnițați pe corăbiile care transportau piatră. Peste două luni doar, în decembrie, un al doilea pretendent, Bernardo Rosso, medic din Lombardia, a încercat să-și sprijine pretențiile de domnie (zicea că este nepot al unui fost Voievod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
l-au împresurat îndată dărăbanii și n-au apucatú să scoață sabiia. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindú: „Ai, cânele, au vrutú să moară cu soții”. „Soții” - partizani ai Movileștilor (și Vasile Stroici era un apropiat al lui Constantin Movilă, căci soția sa, logofeteasa Ileana, era sora lui Ieremia Movilă) - „perit-au... toți” din porunca unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de sânge”, dar victorios. „între cei morți la Cornul-lui-Sas
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dispariției marelui spătar Drăghici Cantacuzino (fiu, ca și ceilalți doi, al postelnicului Constantin) planează - am văzut - suspiciuni: l-au otrăvit, la Istanbul, doi greci, Balasache și Sofialâul, ori a murit de ciumă 211? Radu Vodă Paisie i-a tăiat pe partizanii lui Laiotă Basarab (pe faimosul Stroe Pribeagul, învins și ucis la Fântâna țiganului 212 și pe banul Toma din Pietroșani, însurat cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat 213), dar și pe marele logofăt Vlaicu din Pricani (a înfiat, neavând copii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Domn. între cei ce râvneau la bunurile voievodale se afla și Grigore I Ghica, trăitor atunci la Viena și rudă prin alianță cu Gheorghe Ștefan (tocmai el, fostul inamic). Nici vorbă ca Mihailovna să fi fost soție a principelui - susțineau partizanii ilegitimității statutului ei -, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna, „văduvă” contestată, a dus în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țel 158), mai cu seamă celor „adevărate”, adică acelora lipsite de mijloace (căci cele bogate, stăpâne din nou pe zestrea lor, își asumau responsabilitatea conducerii familiilor - „mama Kédestria”159 - și chiar a „clanurilor”, ce-i grupau pe clienți și pe partizani, făceau acte de danie, înălțau biserici, ctitoreau mănăstiri 160), Biserica le acorda sprijin. Le primea în mănăstiri și - începând din secolele al IV-lea și al V-lea - și în instituțiile - tot mai frecvente ca apariție, începând din veacul al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un adversar al Mihneștilor (îl susținuse pe Mihai Cămărașul). Tot pentru „rea hiclenie” a fost confiscată și averea grecului Necula, mare vistier, care îl combătuse pe Matei Basarab, la 25 octombrie 1632, în acea „bătălie cu spectatori” de la Plumbuita. Nici partizanii lui Matei Basarab n-au dus-o mai bine. Gorgan din Criva, mare spătar și rudă cu Voievodul (căci o ținea pe Stana, sora lui Preda Brâncoveanu și nepoată a viitorului Voievod), a rămas fără avere din porunca lui Leon
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o scenografie epatantă, însă aglomerarea de obiecte strălucitoare nu scânteiază, ci cade într-un soi de platitudine. Exagerarea repetitivă pare de-a dreptul sufocantă, mai cu seamă atunci când pedalează pe termeni superlativi („superb”, „colosal”, „suprem”, „supraomenești”, „nesfârșit”, „fără hotare”). Partizan al noului, S. s-a vrut și un reformator al poeziei, dar ambițiile nu-i sunt susținute de un talent pe măsură. Printre puținele elemente autentic simboliste, cu siguranță cele mai interesante, se numără naturile statice în culori savant combinate
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
avansat, în 1943, sublocotenent, iar în 1944 decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” și cu „Virtutea Militară”. Rănit, e trimis în țară, dar cere grabnic Marelui Stat Major întoarcerea în luptă, chiar odată cu începutul retragerii din fața contraofensivei rusești. Combate gherilele de partizani din munți, ceea ce, în 1944, când cade prizonier, îi va aduce condamnarea la moarte, într-un tribunal militar sovietic, pentru crime de război împotriva populației civile. Pedeapsa îi va fi comutată în douăzeci și cinci ani de lagăr. Tranzitând, înainte și după
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
cu sarcina de a-i aduce capul lui Abdulah Pașa, al emirului Beshir și al guvernatorului din Tripoli, sus-menționatul Barber, acuzat că ar fi participat la război, trimițându-și propriile trupe În sprijinul armatei principale. Ali Essat Bek, care avea partizanii săi la Tripoli, profită de pe urma deciziei sultanului; coborî din Akar asediind și bombardând orașul, forțându-l În cele din urmă să capituleze. Între timp, Barber se duse el Însuși În citadelă, unde se predă condiționat. Cei cinci pași ajunseră atât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
prințului No-Nehal Singh și a câtorva serdari. Ajutat de cei doi frați ai săi și de câteva rubedenii, ministrul Îi asaltă pe Kurruk Singh și Chet Singh În fortăreață Înainte de ivirea zorilor, iar Chet Singh fu ucis Împreună cu familia și partizanii săi221. Acesta a fost Începutul războaielor sângeroase din Panjab care au luat sfârșit numai prin intervenția englezilor. No-Nehal, singurul fiu al lui Kurruk Singh, uzurpă tronultc "No‑Nehal, singurul fiu al lui Kurruk Singh, uzurpă tronul" După uciderea lui Chet
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trontc "Ascensiunea reginei (r³nș) Chund Kaur, mama lui No‑Nehal Singh, la tron" Profită de acest interval de timp pentru a-l rechema pe Sher Singh, fiul adoptiv al lui Ranjit Singh, care a fost așezat pe tron. Între timp, partizanii defunctului prinț o chemară pe r³nș Chund Kaur, mama acestuia, să vină cât mai repede cu putință. Ambii sosiră În a treia zi, numai că Sher Singh ajunse ceva mai târziu decât r³nș, care ocupase deja interiorul fortăreței, iar astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
r³ni Chund Kaur, moștenitoarea și mama lui No-Nehal Singh, să preia conducerea - pe care Însă nu știa cum să o gestioneze. Un argument În plus ce vine În sprijinul presupunerii că autorii complotului Împotriva prințului nu au fost alții decât partizanii lui Kurruk Singh și Chet Singh este faptul că No-Nehal Singh intenționa să le ceară acestora o justificare a comportamentului perfid de care dăduseră dovadă pe parcursul Îndelungatei boli a tatălui său, căci Îl jefuiseră și Îl Înșelaseră În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
căruia Îi dădu suma cerută pentru a-i determina pe nahungi să-l scoată din cetate. El reuși imediat să atragă de partea grupării sale politice trupele regulate care până atunci fuseseră nemulțumite, iar În dimineața următoare apăru În fruntea partizanilor săi la locul destinat Întrunirilor militare, Înaintea cetății, unde-i ceru lui Hira Singh să-l predea pe panditul Jalla. Acesta refuză cu Încăpățânare - dar, conștientizând totodată că era prea slab pentru a se opune pe față răzvrătiților, reuși să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Jalla. Acesta refuză cu Încăpățânare - dar, conștientizând totodată că era prea slab pentru a se opune pe față răzvrătiților, reuși să fugă (așa cum am menționat ceva mai devreme), Însoțit fiind de Mean Son Singh, de panditul Jalla și de munteni, partizanii lor, Îndreptându-se cu toții spre râul Ravi. Dar sikhșii nu Îi Împărtășeau interesele și chiar prietenii săi cei mai apropiați porniseră În urmărirea lui alături de trupele armate; când i-au ajuns din urmă, nici unul dintre oamenii lui Hira Singh nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]