50,139 matches
-
nici măcar iluzii fiindcă de un deceniu nu există nici o strategie. Sau n-am descoperit-o eu. Pînă azi nu știm ce vrem cu basarabenii. Și este de neiertat. Și în acest caz, ca în atîtea și atîtea altele, am dat pasărea din mînă în schimbul celei de pe gard. Cred că deocamdată sîntem țara tuturor șanselor ratate. Ideea că într-o zi vor veni basarabenii, că vor dori ei unirea cînd vom sta mult mai bine economic, este o găselniță infantilă sau, mai
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boștină, și un facsimil. Dar pe pagina albă și fină, acestea sunt doar vagi contururi ale unei figuri din fruntea căreia "potolit sângerează/ străvechi legende/ și tâlcul tainic al zborului de pasăre" (Băiatului Elis). Georg Trakl, Metamorfoza răului, traducere de Petre Stoica, Ed. Univers, București, 2000, 215 pag.
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
o conferință de presă la sediul din Washington al Europei Libere. Cu acel prilej, dl Iliescu nu s-a plîns de partizanatul acestui post de radio și nici n-a găsit de cuviință să delare, ca la București, că "fiecare pasăre pe limba ei piere". Cu ocazia menționatei lansări dl Iliescu s-a aflat într-o companie selectă în care alături de dl Emanuel Valeriu s-a aflat și Rodica Becleanu, faimoasa doamnă care în 1990 confunda relatarea cu oda la președinte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
lansări dl Iliescu s-a aflat într-o companie selectă în care alături de dl Emanuel Valeriu s-a aflat și Rodica Becleanu, faimoasa doamnă care în 1990 confunda relatarea cu oda la președinte pe postul de televiziune public. Apropo de păsările care au pierit pe limba lor - două dintre ele sînt Emanuel Valeriu și Rodica Becleanu. Și, dacă e să vedem pînă la capăt de unde li s-a tras, poate că dl președinte Iliescu ar mai putea spune cîte ceva. Se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
de a dormi tot timpul, suferă de o eliberare prea mare de serotomină, agentul chimic al somnului, avînd loc accese de somn efemer, de căderi bruște ale tonusului muscular, fenomen numit narcolepsie. Interesant: visul nu apare niciodată la reptile. La păsări, în proporții infime. Visul nu "înflorește" decît la mamiferele cu sîngele cald. Puii s-a dovedit că visează mai mult decît adulții. Aceasta, cu atît mai mult cu cît creierul lor este mai puțin dezvoltat. Astfel, visul "aranjat" în timpul "somnului
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
trebuit să renunțe de bunăvoie la libertățile lor prea mari și în stare să inducă omul în eroare, să apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori, lăsîndu-și brațele
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de cel mult patru-cinci metri. În timpul căreia, prizonierelor nu li s-ar fi putut întîmpla nimic. A. îi mai lăsă să se joace trăgînd de sfoară, dirijîndu-i, apoi, cu același fluierat special și trăgîndu-i la loc înăuntru unul cîte unul. Păsările îl ascultaseră fără nici o împotrivire. A. mai presără sub pat niște mei ca o recompensă. Porumbeii intrară repede sub patul cazon, începînd să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva; iar pușcăriașii săpau acolo
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de mitralieră. P.S. Pentru că am pomenit de ziua Sf. Valentin: întreaga filozofie a autohtonizării prostești, a felului în care înțelegem, adaptăm și respectăm valorile occidentale e dată de distanța enormă dintre semnificația originală (conform unei tradiții englezești, în acea zi păsările își aleg perechea) și deflorarea radiofonică a frumoasei Nuți de către macho-ul Cristi!
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor au fost. Morții cei dragi au înviat. Vânturile dojenite s-au domolit, iar marea cea turbată, de-a fost certată, s-a liniștit. Bucatele și vinul s-au înmulțit. Păsările au clocit ouă de două ori, iar liliacul a dat a doua floare. Nici un prunc beteag nu s-a născut. Duhurile și vulturii au vestit ce stă să vină. MARELE PREOT: Și iată c-a venit! GENERALUL: Așa cum nu există
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
trecutul și prezentul sînt purtate la vedere ca forme ce închid viața, la propriu sau la figurat: sicriul defunctului soț este nelipsit din dormitorul prea îndoliatei văduve și o însoțește în orice călătorie, iar fiul Jonathan vede lumea precum o pasăre prin zăbrelele coliviei. De fapt, aceasta este metafora principală a spectacolului. Cușca lui Jonathan (Tudor Chirilă) mare, concretă, palpabilă pe scenă nu este, în acest context, doar un obiect în sine, un element de decor, ci materializează un sistem de
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit / în cerc de-alei grădina toată / iar pomii ți i-ai tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele devin făpturi captive, păsările locului au fost înlocuite de un papagal vorbitor care strigă: "Vivat Prinz Rokoko!" Poezia se încheie cu avertismentul: "lasă pădurile neatinse"! Nefolosit în sens strict istoric, termenul "rococo" e mai degrabă identificat de către Eichendorff cu orice tip de raționalism ce
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și zile de nu se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji, cine știe, zău parcă e seară mereu, nu știu cum să zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
suferință necunoscută, copleșiți de solitudinea lor, ca de îngîndurarea mută a unor sihaștri. Soarele ce bătea pe sus, pe deasupra ringului de creste ale munților, gata să scapete peste o culme dincolo, în jos, pregătind natura răbdătoare de noaptea ei datornică. Păsări negre, grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
în timp ce gîsca își fîlfîia moale aripile cu un răsfăț feminin, aripile curate ca zăpada abia căzută de sus și mătăsoase, și atît de gingașe în legănarea lor galeșă; pe cînd nașa, - fiindcă, sigur, nu putea fi decît nașa, - pupa uneori pasărea pe creștetul imaculat; și abia pe urmă, primit cu voie bună, între nuntașii atît de fericiți și de cumsecade, aflasem că ea, Nuțica, - pentru că așa o chema pe nașă, spălase mai întîi, cu mîna ei, gîsca, acasă, cu Alba-lux, fiind
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
capricioasă, nu-și mai pune la urechi cercei din cireșe, în momente de răsfăț al feminității. Ea este integral o conștiință, spunând adevăruri importante despre care știe că nu li se va da importanță. Un entuziasm contrazis planează, ca o pasăre rănită, în fiecare poem. Ana Blandiana descoperă acum, la maturitate, persoana întâi singular (după ce în tinerețe își dizolvase, fericită, ființa în persoana întâi plural). Ea se înțelege pe sine ca pe o lumină care se stinge: " Se făcuse în mine
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
împărtășește mai mult de el. Vedem, așadar, cum mireasa e condusă de Cuvântul spre vârfuri prin înălțările virtuții, ca pe un urcuș pe o scară”61. Această imagine a scării (κλῖμαξ) cu treptele sale (βαθμίς) este asociată celei a urcării păsării. Tema aripilor sufletului este în raport direct cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice achiziție (χαταλαμβανόμενος) este punctul de plecare a unui nou progres. Este ideea participării care lărgește capacitatea. Activitatea spirituală se
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ca vizionar, pe mine mai puțin. Amândouă suntem influențate de Ted Hughes. Dar eu am scris un poem lung, The Celebrants, care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. L.V. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul." Trebuie să mergem înainte cum putem. E aceasta filozofia ta de viață? Am impresia că nu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
noutate pentru toată lumea. Atmosfera se încinge din ce în ce. Carlton îi inundă în muzică modernă. Viitorul scapără în fața tuturor, bogat în promisiunile unor nopți ca aceasta de acum. Pînă și tata e silit să danseze, și arată ca o pasăre care se căznește să zboare și nu poate, fîlfîind neputincios din brațe și din pîntece. Mama îi trimite o sărutare din vîrful degetelor. În cele din urmă, mă trîntesc pe canapea, cuprins de beatitudinea băuturilor. Visez că zbor, cînd mama
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
pretenție de-a le garanta, ajungîndu-se la structura unei societăți închise ce rezerva fiecărui individ un spațiu de captivitate "aidoma unei cupole-voliere dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o rețea diafană se ivea ca un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
unei vieți prea dependente de certitudini. E, aceasta din urmă, doar existența de suprafață, a ființei sociale (și sociabile...): "dar, deși am fost împreună cu colegi și prieteni, am avut Ťviața mea secretăť". O viață de legături neîntîmplătoare cu plante și păsări, tot timpul intersectată de "semne", pe care trebuie doar să știi să le-aștepți, fără împotriviri de prisos. O viață desfășurată în scris cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal cu oameni și povești. Un
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
în paralel, "datoria" de-a reține (aproape) toate lucrurile din care e făcută viața "diurnă" și menirea de-a da un sens vocilor de noapte, jurnalul: la ceasul cînd, cu eleganța ultimului bun rămas, își iau pînă la urmă zborul "păsările așezate pe ferestrele hotelurilor de-o viață". Este, altfel spus, o carte de joc, ascunsă pe jumătate în manșetă, prin care o poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
poetă își ia, în fața lumii, revanșa. În căderea penetului multicolor e, dacă știi s-o cauți, frumusețea deschiderii. Despre ea stă mărturie emblema lui René, cocoșul de munte, "tîlcul" numelui său. Pe el, poate, îl visează soția, ca pe o "pasăre cu capișon negru, alb și albastru, pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate vedea chipul. Îi simte în schimb prezența, într-un ultim decor, al lui
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
munte/ din pulberea lui s-a ivit firul de iarbă/ care s-a topit iscînd fluturele care s-a scrumit/ eliberînd/ aedul -/ cînd el se freacă la ochi întreaga planetă lăcrimează ". Ca și: "bate toaca/ într-un fund de lume/ pasărea nocturnă// s-a închis și ultima ușă// în apropiere un cîine își aranjează cravata". Chiar dispoziția poetică, în raporturile oțioase ce se întîmplă a le întreține cu realul e la un moment dat persiflată, aidoma unei vulnerabilități. Ea se vede
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre/ revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane/ în borcanele cu greieri în bețiile odioase sau boeme/ faruri scandaluri fotografii viespi eliberate din matca lor/ în praful mahalalelor în strigătul gaterelor și-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]