2,223 matches
-
atunci când se crăpa de ziuă, neducând nicăieri, neînchegându-se În nimic. În anul imediat următor, chiar cu doi ani Înainte de cea de-a optsprezecea sa aniversare, Asya a dat atacul la cutia cu medicamente din casă și a Înghițit toate pastilele pe care le-a găsit pe acolo. Când a deschis ochii se afla Întinsă Într-un pat, Înconjurată de toate mătușile ei, de Petite-Ma și de bunica Gülsüm, după ce fusese forțată să bea ceaiuri mâloase și urât mirositoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-adevăr să vadă În adâncul sufletului ei de pe treptele turnului ăla steril al ei? Putea Asya să-i mărturisească deschis că o dată Încercase să se sinucidă, o experiență urâtă din care extrăsese două Învățăminte de bază: că a Înghiți pastilele mătușii tale nebune nu era cea mai bună cale de a face asta și că dacă voiai să te sinucizi era bine să ai la Îndemână o argumentație În toată regula pentru cazul În care supraviețuiai, fiindcă din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
geometrice. Vântul bate cu putere, curenții oceanici Îl urmează, iar lumea devine o sferă cu nesfârșite posibilități. Tot ceea ce e construit poate fi În același timp distrus. Doctorii i-au spus mătușii Feride să o ia ușor, să-și ia pastilele regulat. Însă ei nu știu despre această dialectică. Creezi și distrugi creezi și distrugi creezi și distrugi. Mintea mătușii Feride e o excelentă maestră al colajelor. Lângă camera mătușii Feride e o baie și alături de ea, camera mătușii Zeliha. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-i răspund: „De-ați fi un Nostradamus pentru mine!“. CÎnd vagi angoase mă cuprindeau iarăși pe stradă, strîngeam tubul de Valium din buzunar așa cum tata și-ar fi strîns mătăniile. Uneori nu era suficient și eram silit să Înghit o pastilă. În 1972, cel de-al doilea lung metraj al meu a fost solicitat pentru festivalul de la Veneția. În anul acela, În urma diverselor contestații, nu s-a decernat nici un premiu. Am primit, la fel ca toți ceilalți participanți, un Leu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zise Giulia. Unde naiba Îți găsești toate prietenele astea ciudate? — Am Împiedicat-o să se sinucidă, cu ceva ani În urmă. Mă plimbam pe Fifth Avenue noaptea târziu, iar ea stătea pe o bancă, avea la ea un pumn de pastile, voia să le Înghită. Asta se Întâmpla după ce o părăsise soțul ei. Nici eu nu eram prea veselă În noaptea aia, dar când am văzut o femeie de vârsta mea făcând asta, mi-am uitat toate problemele și am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și așa o striga toată lumea. În prima noapte În mansardă, când sistemul de Încălzire se pornise În toiul nopții, se trezise și se holbase În Întuneric, cu inima bătând să-i spargă pieptul și cu mâinile Înghețate. După ce luase o pastilă Împotriva anxietății, se ridicase din pat, se dusese la fereastra mare, franțuzească, asemenea unei uși duble de sticlă, și privise Statuia Libertății, gândindu-se... asta era tot? Visul American? Visul ei American? Să moară singură În frig, cu cazanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
furat. Adevărat, nu te simți rău numai pentru c-am spus lucrurile alea? Sunt douăzeci de ani de când glumim Împreună, nu? Dar ție ți-e rău, nu glumă, poate că-i chiar gastrită. Știi, În cazul ăsta e suficientă o pastilă de Merankol. Și o pungă cu apă caldă. Hai, te Însoțesc acasă, dar pe urmă e mai bine să chemi un doctor, e mai bine să-ți faci un control.“ Diotallevi spuse că putea să se ducă singur acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ani, și uite că n-am murit, și el, care trăiește ca un ascet, are gastrită, și poate mai rău, după mine e ulcer. La dracu’ cu Planul. Toți ducem o viață de nebuni“. „Eu zic că dacă ia o pastilă de Merankol, Îi trece“, am zis. „Și eu zic. Totuși, dacă-și pune o pungă cu apă caldă, e și mai bine. Să sperăm că-și aduce aminte.“ 101 Qui operator in Cabala... si errabit in opere aut non purificatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În timpul acesta Agliè se dusese din nou În spațiul de trecere, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu mica batistă ce-i Împodobea buzunarul de sus al hainei. Trase aer În piept de două ori și-și duse la gură o pastilă albă. Apoi impuse tăcere. „Fraților, cavaleri. Ați văzut la ce mizerii a vrut să ne supună femeia asta. Să ne reculegem și să revenim la proiectul meu. Dați-mi o oră ca să mă duc cu prizonierul dincolo.“ Madame Olcott ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întrebasem. „Parce que... parce que ça fait peur, c’est tout“. În scurt timp am fost la hotel. A trebuit să sun Îndelung ca să trezesc un portar somnoros. Mi-am zis: trebuie să dormi, acum. Restul mâine. Am luat niște pastile, destule ca să mă otrăvesc. Apoi nu-mi mai amintesc. 117 Nebunia un vast pavilion deține, din orice loc primește pe oricine, mai ales dacă are aur și putere cu sine. (Sebastian Brant, Das Nerrenschilf, 46) Mă trezisem pe la două după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
stea Împreună cu toții. Dacă nu, Wakefield poate inventa o scuză și să plece cu Susan. — Okay, acceptă Susan, un pic dezamăgită, hai să ne Întîlnim la amiază la pavilionul unguresc. Și ia una de-astea. Codeină și Tylenol. Wakefield ia pastila din mîna lui Susan. Este exact lucrul de care are nevoie capul lui bubuitor. Ziua este cenușie, cerul e plumburiu, greu de zăpadă gata să cadă, dar nu este frig deloc și Wakefield Își duce pardesiul pe braț umblînd alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strîngeri de mînă și după ce se asigură că În fiecare mînă există cîte o broșură cu orfani, Mariana Înșfacă „scrisoarea de intenție“ și o Îndeasă În servietă, singurul ei accesoriu fără conotații etnice. Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun de la aliații ei. Umflată de victorie, Mariana merge țanțoș cu cîțiva pași În fața lui Wakefield, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Your Gun care alcătuiau subiectele de bază pentru un mic ziar săptămânal. — Cred că s-ar putea să am o pistă despre o companie de autocare, care face reduceri de personal și își obligă șoferii să conducă hârburi periculoase, aruncă pastila Mike Wooley. Dacă tot a preluat Express dezvăluirile noastre asupra companiei de autobuze. Fran profită de ocazia care i se oferea. — Uitați, oameni buni, știu că sunteți necăjiți din cauza poveștii cu compania de autobuze și, la naiba, aveți tot dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și o învelise cu o cuvertură. Ușa se crăpă și Jack Allen intră, cu un aer nefiresc de vesel, ținând în mână o ceașcă de ceai. Mi-am gândit că ți-ar prinde bine. O așeză lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi administrat fără îndoială un remediu infailibil împotriva mahmurelii. Jack era genul de persoană pe care puteai conta că se pricepe la chestii din astea. Căței de usturoi pe nări sau opt halbe de apă sau poate doar vreo două pastile de Nurofen cu ceai fierbinte, îndulcit. În schimb, dulăpiorul ei din baie se dovedise a fi gol, iar singura sticlă de coniac pe care o avea în casă era un Metaxa vechi de zece ani, care, spre deosebire de mărci mai rafinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în regulă. Anticoncepționalele îi conveneau de minune lui Fran fiindcă era precaută din fire, nu era genul care să cedeze primului impuls și să sară din pat în pat. Nu până acum cel puțin. Și nu uita niciodată să ia pastilele. Probabil că era o alarmă falsă. Aproape că se convinsese de asta înainte să deschidă trusa de machiaj și să scoată cutia de anticoncepționale. Folia indica programul zilnic, o săgeată conducea la alta și tot așa. Iar acolo, uitate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era o alarmă falsă. Aproape că se convinsese de asta înainte să deschidă trusa de machiaj și să scoată cutia de anticoncepționale. Folia indica programul zilnic, o săgeată conducea la alta și tot așa. Iar acolo, uitate, se aflau două pastile rămase în locașurile lor, cele două zile când avusese guturai, când ea și Laurence fuseseră plecați împreună. Se simți străbătută iarăși de un fior, care se transformă în curând în panică, trei zile mai târziu avusese loc întâlnirea cu Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de pomană, pentru că avea să-i dea răspunsul direct. Nu, fu cât pe-aci să-i răspundă nefericitului tânăr care o întrebase, nu mă simt bine, la naiba. Mi-a întârziat ciclul cu două săptămâni, am uitat să-mi iau pastilele și, cel mai probabil, sunt însărcinată. Sunt bine, mulțumesc, spuse însă cu voce tare. Tânărul părea ușurat. Fran răspunse la telefon. — Bună, draga mea. Sunt Laurence. N-ai uitat, nu-i așa? Să uit? îi veni să urle. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
orice am cere de la cabinet. Sufăr în tăcere. Uite, ceri pilulă de cap, îți dă de picioare. Ceri de stomac, îți dă de cap. Așa mi s-a întâmplat. I-am zis că mă doare capul și mi-a dat pastile de picioare. Boala, după Gavrilă Dacă întrebi pe cineva ce-și dorește în viață, zice sănătate, că restul se poate face. Sănătatea și igiena sunt foarte importante în viața unui om. Mă spăl destul de des pe mâini. Cu săpun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tras cu cuțitul și era s-o mierlesc. Dacă nu mă duceau la spital în cinci minute... Ziceam ceva la apel, nu se rezolva, pac, mă tăiam. Veneau și mă întrebau de ce. Și spuneam de ce. Că vroiam să-mi dea pastile. Să mă ducă la cabinet. Bine, eu poate vroiam și o sută de hapuri pe zi, dar nu putea nimeni să-mi dea o sută. Și așa am luat vreo două sute și vreo patruzeci de fenobarbitar odată. Am luat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram din Berceni. Știam niște băieți care stătea pe-acolo. „Da’ cum te cheamă?“ - „Cutare“ - „Și ce pedeapsă ai?“ - „Păi, dacă vorbești cu mine, nu vorbești de milă. Vorbești, vorbești de plăcere, nu de milă. Am meseveul“. Le dădeam tot, pastile de somn. Ele stătea în WC ca să vorbească cu mine. Eu tot în WC, dar la etaj. Altfel nu le lăsa să vorbească. Și stăteam până dimineață de vorbă. Mă treceam seara la cabinet. Ziceam că mi-e rău. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e și-al doilea să spuie. Cel mai bine e să fii singur. Păi, de exemplu, am fost cu Ionescu la furat, la macarale d-astea, la noi acolo. Și-am furat argintul industrial - 40 de kilograme. De la macarale, contactori, pastile d-alea. Am muncit o lună de zile, de le-am dezlipit cu cuțitul toată noaptea, zi și noapte. Și alea, înroșeam vârful cuțitului la aragaz și dădeam așa... Am furat și după (de pe) BIG, la macaralele alea, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
zis să nu mai dăm că-l omorâm, dar era prea târziu. Am regretat mult ceea ce am făcut, conșțiința nu mi-a dat pace să dorm și după 3 zile am avut prima tentativă de sinucidere. Am luat 150 de pastile de diazepam. Speram că așa îmi voi plăti păcatele. Am stat 10 zile în comă. Când mi-am revenit nu-mi venea să cred că sunt în viață. Norocul sau ghinionul meu a fost păun. El m-a găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Când mi-am revenit nu-mi venea să cred că sunt în viață. Norocul sau ghinionul meu a fost păun. El m-a găsit și m-a dus la spital. Întors acasă, am vrut iar și am luat 175 de pastile, sperând să-mi fie fatale. Nici acum dumnezeu nu a vrut să mor fără să ispășesc păcatele. A urmat o ceartă foarte serioasă cu păun reproșându-i că m-a salvat. Îmi părea rău că sunt în viață. Acum gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]