3,006 matches
-
orașul și teritoriul din jur făceau parte integrantă din componența noului stat, având însă autonomie administrativă. Elucidarea problemei statutului politic al sud-estului Moldovei se află în conexiune cu atribuțiile lui Constantin la Cetatea Albă, aflat în contact cu trimișii genovezi. Pecetea lui Costea atestă influența cancelariei din aria civilizației bizantine, cea de la Cetatea Albă, de unde rezultă legăturile lui Costea cu orașul de la Nistru și identificarea sa cu omonimul său din inscripția grecească (bizantină) din 1399, pe un turn de la Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt cele care i-au asigurat definitiv recunoașterea științifică internațională, C. datorează volumului Éros et magie à la Renaissance. 1484 (1984) cel mai statornic succes al său. Eros și magie... se citește cu un interes sporit poate tocmai din pricina acelei peceți pe care biografia românească a autorului i-a impus-o: efortul dramatic de a înțelege situația României în războiul surd dintre cele două sisteme, Statul-magician versus Statul-polițist. Interesul pentru realitățile politice și pentru cultura românească au generat de-a lungul
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
ce-și propusese să revoluționeze muzica este, în același timp, și „îngerul morții”, care cu figura sa pură și imobilă nu ezită să ucidă. Dar cine este acest enigmatic personaj, cu biografii inventate ad-hoc, în funcție de partenerii de discuție, rămâne sub pecetea tainei. Nu mai puțin bizară este nuvela Eterna înlănțuire, asemănătoare până la un punct cu La țigănci și Nopți la Serampore ale lui Mircea Eliade. Sensurile adânci pe care le comportă acestea din urmă, adevărate metafore ale morții și aparențe iluzorii
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
acord cu ritmul vieții citadine, impregnată de tehnicism și mașinism. Reportajul, notația fugară, imediată sunt mai adecvate timpului decât romanul, în accepțiunea constructiviștilor, iar obiectivitatea, renunțarea la individualism și la subiectivitate ar fi o condiție a accederii la „arta integrală, pecete a marilor epoci”. Coordonatele programului formulat de C., unele trăsături comune cu alte mișcări de avangardă, antinaturalismul, antiromantismul, corelarea în formă și conținut a artei cu tehnica, aspirația către arta sintetică se regăsesc și în numeroase alte articole-program publicate ulterior
CONTIMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
spre forme lirice fixe, atent elaborate. Ciclul Finaluri de sonet din volumul Marele semn al mirării (1980) rămâne reprezentativ pentru poetul sensibil la sentimentul iubirii. Cu grija permanentă de a nu cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc, autoironizându-se: „Peceți la pândă, ploaia lor măruntă,/ și fluviul de-altădată doar strâmtori / lumina însăși este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom citi, Maria, din Petrarca.” C. este unul
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
ruralității ca lume și lege alternează cu tentativa de a descifra și alte sensuri existențiale. SCRIERI: Zestre, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1974; Poveste neterminată, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988. Repere bibliografice: Ion Vatamanu, Viața cuvântului, Chișinău, 1980, 169-170; V. Romanciuc, „Pecetea tăcerii o sapă...”, LA, 1987, 12 martie; Iulian Filip, Când poetul tace, LA, 1987, 12 martie; Andrei Țurcanu, Bunul simț, Chișinău, 1996, 99-113; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 227. M.Dg.
BENEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
comun e ușor sesizabil; sunt tustrele parabole ale puterii. Și, odată cu Princepele, începe o altă etapă a receptării realului. Săptămâna nebunilor vorbește în fastuosul decor al agoniei despre voluptatea stingerii unui suflet otrăvit. E aici o lume letargică, aflată sub pecetea implacabilă a morții. Cartea, impregnată de filosofie thanatică, este romanul unei devorante iubiri și, în același timp, al unei mari farse, măștile și carnavalurile vestind atmosfera teatrală. În interiorul ficțiunii, autorul introduce o altă ficțiune - lunga serie de vedenii ale lui
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
întregesc imaginea unei publicații care, de excelent nivel literar în prima ei serie, plină de nerv polemic în a doua și vădind o fermă atitudine antifascistă și prodemocratică în a treia, s-a impus prin calitatea și insolitul ei, purtând pecetea de neșters a spiritului arghezian. Alți colaboratori: Otilia Cazimir, Al. O. Teodoreanu, Gala Galaction, Paul Zarifopol, B. Fundoianu, Octav Șuluțiu, Aurel Lambrino, Sărmanul Klopstock, Ionathan X. Uranus (pseudonim al lui Marcel Avramescu), N. Davidescu, Demostene Botez, Simion Stolnicu, Mircea Pavelescu
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
înaintașii într-ale rechemării trecutului în actualitate, un sacru depozit de pilde și argumente de orgoliu, încheindu-și activitatea de savant istoriograf cu Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scriere monumentală (chiar dacă gândul autorului nu a putut fi dus până la capăt) și pecete a iubirii de țară așezată pe pagina scrisă, Dimitrie Cantemir se întorcea simbolic între români. Toate scrierile de istorie românească ale lui Cantemir atestă existența intenției de a da o descriere corectă, ghidată de o atitudine modernă, a trecutului poporului
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Dat în domnescul Nostru scaun al Arieșului la anul de la zidirea lumii 6865 aprilie în 3, iar de la Cristos una mie trei sute șasezeci și cinci, care spre întocmai urmare și lucrare se întărește și cu a Noastră domnească iscălitură și pecete. S-au scris de mine Toader Ghimpiș, diac de sfat în cetatea Arieșului la anii de la Cristos 1365, aprilie în 3. ROMAN BODEI Preînălțate Doamne, nu fie cu bănat, Dar grabnică îmi pare această hotărâre. Au pentru așa lucru nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu, vere?... Noi nu știam ce iute O să murim... Voit-am când viața mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu, vere?... Noi nu știam ce iute O să murim... Voit-am când viața mi se curmă Să pun nume pe dânsa, suflarea cea din urmă, Ceasornicul vieții-mi când va voi să steie, Căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suflă încă, O căutai în sînu-i cu așa groaz-adîncă, Stins e-ochiul... gura rece... grozav și rece-asudă, De recea lui sudoare mi-e mâna încă udă... O, sufletul îmi arde... E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E groaza, este setea... Ei! să vedem odată coroana și pecetea. Scrinul închis? Cu spada să dau lacata-n laturi... Tu numai, cerc de aur, privirea mea o saturi. (Popa urmează. El sparge scrinul. Dibuie) Nu-i, nu-i coroana, pecetea, spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas!! Aide, nu pieri! Curaj! Ce sânt acestea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spui [să] vie-aicea Și straja să o ție în curțile domnești... M-auzi?... Nimic din aste să nu le știe nime, Veghează zi și noapte - noapte și zi veghează, N-ai auzit nimica și n-ai văzut nimic! Vezi tu pecetea asta-n mânerul spadei mele? A ei încrețiture în cap ți se-ncrețească, Cu ea, cine va cere o trecere, să-i dai. De astăzi înainte tu nu mai ai stăpân Decât pe mine. MESTEACĂN Bine. SC[ENA] V - Bună
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nici cusătoreasa nu-i mai putea refuza mâna, și dar se luară. Veți crede poate că avură copii mulți? Nu. N-avură decât unul singur. III CE-A URMAT DIN ACEASTA? În ziua de nuntă, sergentul puse faimoasa sticlă cu pecetea verde între dânsul și soția lui și afectă a nu vărsa din acest vin decât ei și lui. Sticla era verde ca frunza, vinul era roșu ca sângele. Nouă luni după aceasta cusătoreasa născu un mic monstru de tot verde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort, vedea în somnul lui pe femeia sângerată a cărei vedenie [î]l spăimântase în pimniță, după ce a spart sticla. Această femeie îi zicea: "Pentru ce m-ai strâns
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort, vedea în somnul lui pe femeia sângerată a cărei vedenie [î]l spăimântase în pimniță, după ce a spart sticla. Această femeie îi zicea: "Pentru ce m-ai strâns la inima ta și apoi m-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în alt mod mai temeinic de acea credință. Astfel Bela IV intră în voia legatului papal Iacobus Praenestinus (numit și Pecorarius Placentinus), în mînile căruia depuse un jurământ în toată forma, pe care-l întări eliberând un document prevăzut cu pecetea cea mare, prin care se lega ca înlăuntrul teritoriului său regesc cât era pe atunci sau cât va crește pe viitor să-și puie toate puterile ca să stârpească din rădăcină pe creștinii eretici și schismatici și pe acei mincinoși care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încheiat cu regele bulgar de-a se mulțumi cu această lărgire de teritoriu și de-a nu-și întinde mai departe granițele. Fiece oraș sau regiune adaos la romei primi veste formală despre aceasta prin scrisori proprii împărătești, întărite cu pecetea statului. Căderea orașului Tessalonic. Dar împăratul Vatatzes era menit să facă încă o cucerire tot fără osteneală și vărsare de sânge. La Tessalonic domnea Dimitrie, fiul lui Teodor Comnenos (Angelus), un tânăr cu mințile ușoare, iubitor de petreceri, care mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iar în contra altor dușmani după plac și chibzuință liberă. S-a așezat totodată termin potrivit până la care părțile amândouă erau datoare să ratifice tratatul și să trimite în Moldova soli înalți să preschimbe hrisoavele de alianță formale și întărite cu pecetea cea mare a statului. Ratificarea cerută și preschimbarea documentelor s-au și făcut înlăuntrul terminului hotărât iar diploma privitoare la aceasta, eliberată de Mircea I, nu e datată din țara sa, ci spre mirarea noastră din Lublin, 20 ianuarie 1390
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al Moldovei, care, închinat fie Ungariei, caută să inspire oarecare neîncredere celorlalți doi aliați în secret. Temuta campanie a lui Sigismund contra Valachiei nu se-ntîmplă deocamdată și Mircea confirmă tratatul de alianță astfel schimbat printr-o diplomă formală, întărită cu pecetea statului și datată din Liov, 6 iulie 1391, pe care-o trimise acolo, rânduind pe doi boieri ai săi, Maina și Wolkul, ca s-o preschimbe. Pacea cu osmanii și supunerea sub ei. De puțin folos i-a fost însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doi frați Baliza și Dragoș împreună cu soborul mănăstirii vor avea voie să proceadă la alegerea unui egumen nou, carele asemenea va intra în drepturile și datoriile unui exarh și va purta titlul unui asemenea. Documentul formal, provăzut cu subscrierea și pecetea patriarhului de Constantinopole Antonios și prin care se întăreau privilegiile mai sus arătate, au fost dat în august 1391 la mâna celor doi voievozi pomeniți mai sus. Roman Vodă. Roman, fratele mai mic al lui Ștefan I, câștigă scaunul domnesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sunt atestările documentare privind denumirile acestui arbore, așa cum le-am găsit în actele de stabilire a hota- relor unor proprietăți funciare. Este vorba de documente de hotărnicie, în care paltinul și jugastrul apar ca „semne de hotar”, câteodată marcați cu pecetea domnească „bour” : „jugastru” - anul 1563 (5, III B, p. 185), „la doi paltini [...] la moviliță, la piatră și la bour” - anul 1605 (5, V A, p. 236), „și acolo s-au făcut boor într-un giugastru” - anul 1644 (20, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cf. 27, II, p. 134). În ultimul exemplu citat, cele patru cuvinte înscrise sunt numele celor patru fluvii care izvorăsc din rai (cf. Geneza, II, 10-14). Aceste nume erau trecute în cele patru colțuri ale amuletelor ebraice care reproduceau celebra „Pecete a lui Solomon” (121, p. 49). Nu pot continua fără să remarc, fie și în treacăt, toată încărcătura poetică de care sunt dublate aceste practici magico-rituale (187). „Efecte poetice din cele mai sigure și mai irezistibile - observa Lucian Blaga - se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]