3,841 matches
-
pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al Profetului, pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îndreptat spre răsărit. Acolo este încastrată Piatra Neagră. Mi se spusese că, atingând-o, atingeam mâna dreaptă a Ziditorului. De obicei, atâția oameni se înghesuie aici, încât e cu neputință s-o contempli mai multă vreme. Dar marile valuri de pelerini trecuseră, așa că m-am putut apropia pe îndelete de Piatră, acoperind-o cu sărutări și cu lacrimi. Când a trebuit să-i las locul lui Nur, care venea după mine la distanță, m-am dus să beau, sub o boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte funcții, preoții de rang mai mic își aveau concubinele sau curtezanele lor, cu care se afișau fără rușine pe stradă. — Scandalul stă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la orice speranță de a primi un scuter cu motor și de a sărbători nunta la Hans Raj Hotel. Fata veni împreună cu familia cu autobuzul public. Pe lângă familia ei, în autobuz erau o mulțime de doamne și domni care cântau, pelerini ce se întorceau dintr-o călătorie la un templu Krishna dintr-un oraș vecin. Cei din familia Chawla văzură autobuzul ieșind de pe drum, ca un scarabeu nebun și apropiindu-se de ei într-un nor de praf. Șoferul se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lor se străduia să se elibereze. În ciuda amabilității șoferului și a atenției de care se bucurase, cu ajutorul unei batiste, unui pic de scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri de cuplu, se buluciră și ei afară din autobuz într-o grămadă murdară și haotică. Oricum trebuiau să ia o pauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
procedeze fata. Chiar și domnul Chawla era în ceață cu privire la ce-ar trebui să se întâmple mai departe. — Atinge-i picioarele, țipă în cele din urmă cineva, într-un moment de inspirație. — Da, atinge-i picioarele, se tânguiră și ceilalți pelerini, iar ea, întinzând un singur deget timid, ca un melc care iese din cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cochilia sa, împunse delicat un deget de-al lui Sampath. Sampath sări în sus de groază. La fel de speriată, fata scoase un geamăt slab. Pierzându-și echilibrul și papucii aurii, se rostogoli inestetic spre pământ, însoțită de tipețele mai puternice ale pelerinilor și ale familiei ei, care se năpustiră spre aceasta cu brațele întinse. Însă nu reușiră să o prindă, așa că ea căzu și ateriză cu o bufnitură surdă pe jos. Semnele de căsătorie nu erau de bun augur. Adepții o sprijiniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
La ce-i servea să fie capul familiei dacă avea un fiu care fugea de-acasă și stătea într-un copac? Care-i scăpa printre degete și-l făcea de rușine? — Ce să mă fac cu el? îi întrebă pe pelerinii care mai rămăseseră, ca să le arate că nu din pricina lipsei de eforturi sau de interes din partea lui ajunsese Sampath într-o astfel de stare jalnică. Își lovi fruntea cu latul palmei, ca spectacolul să-i ajute să treacă peste jena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cum îl va afecta zbuciumul tatălui său. În mod sigur orice fiu, chiar și acesta, va reacționa la o astfel de manifestare emoționantă. Sensibil la atmosfera încărcată de așteptări de dedesubtul său, Sampath privi în ochii îndreptați în sus ai pelerinilor. Se gândi la fosta lui școală și la oficiul poștal și la toate camerele pline de oameni ce așteptau răspunsuri la întrebări pe care adesea nici nu le auzea. Se întrebă cum se făcea că nu simțise niciodată bine printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai bine un masaj zdravăn cu ulei de muștar și părul o să vă crească la fel de des și de mare ca iarba după ploaia Cherrapunjee. Cu ochii măriți din cauza a ceea ce văzuseră, plini de importanță din pricina veștilor pe care le aduceau, pelerinii porniră înapoi spre Shahkot. Era un bărbat sus în arborele de guava, un bărbat remarcabil. Știa tot soiul de lucruri. Bandiții îl șantajau pe bietul domn Singh. Un spirit rău se cuibărise în stomacul doamnei Chopra. Ratan Sinha folosise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma, prins, după câte se părea, într-un act de venerație. Acesta era Piatră. Nu răspundea la alt nume și adesea, nici măcar la porecla ce-i fusese aleasă. Tăcerea era destinul său, drumul îi era deal, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
PELERINUL Micropoveste pseudoromantică Puse cartea încet pe maså. Era liniște. Vinul din pahare parcå tremura de atâta liniște. Era iarnå. Un ger puternic îmbråcase våzduhul cu cristale infime de gheațå iar respirația påmântului era o ceațå sclipitoare zvârcolitå când și când
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
aproape putea observa desenul fin de pe mâner, reprezentând un șir de cocori zburând deasupra unui câmp de crizanteme. - O kagami, spusese Midori, cu aproape doi ani În urmă, nu este doar o oglindă. Coborâseră de pe muntele Iga, travestiți În călugări pelerini. Midori purta o glugă care Îi ascundea părul și trăsăturile. Aveau misiunea de a afla câți samurai se află În castelul unui daimyo care refuzase să recunoască autoritatea shogunului, alăturându-se trupelor rebele. Drumul trecea pe malul unui lac ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Shaolin, China Shaolin („Templul pădurii tinere”) se deschidea, În pădurile munților Shaoshi, ca o minune de arhitectură chineză. Nu era un simplu templu, ci o suită de clădiri, de dimensiuni diferite, acoperite de pagode pe unul, două sau trei nivele. Pelerinul care sosea din masivul Songsan și intra În munții Shaoshi vedea, la Început, doar acoperișurile. Așa cum le vedea Oan-san, alături de Liu Huang, după trei zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunge primul la ziduri! Cei trei cai nechezară deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au rămas În târgurile de la Luoyang, Langhzou sau Xi’an. Iar regiunea Gansu, spre nord, este imposibil de traversat. Mă bucur că e cu neputință să pleci. Oan-san nu răspunse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se topiseră Încă de tot, dar vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele cailor Începeau să ajungă la pământul Încă ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vremea se Înmuiase, iar tânărul Își amintea parcă din ce În ce mai clar lecția Caucazului. Când zăpada se afâna, copitele cailor Începeau să ajungă la pământul Încă ascuns. Iarna nu-și pierdea aerul majestuos, dar, În adâncurile ei, era deja Învinsă. Odată cu sosirea pelerinului, Ștefănel Își dăduse seama că e În Întârziere. N-ar fi putut spune de ce, unde anume trebuia să ajungă și nici ce se putea Întâmpla dacă nu ajungea, dar tensiunea unei plecări prea târzii Îl făcu să renunțe la somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prima oară, după șaisprezece ani, că auzea din nou numele lui, același cu al domnitorului Moldovei. Ștefan. Templul Shaolin se dovedea a fi extrem de bine informat În tot ce Însemna lumea exterioară, indiferent de distanțe. Și, poate, traficul intens de pelerini nu era cu totul Întâmplător. Cum nu era Întâmplătoare nici relația constantă cu diverși soli ai Împăratului Chinei. Maestrul nu deținea detalii despre acele ținuturi Îndepărtate pe care nu le văzuse niciodată, dar avea datele esențiale care configurau clar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de impetuozitatea unei mașini automobile. Moartea băiatului puse o pauză neagră simțirii; Coșbuc osteni deodată, ca un purtător de poveri, pe care un bloc de piatră îl izbește‐n spinare și‐l deznoadă. Nu mai era printre noi decât un pelerin. Se știe că Gheorghe Coșbuc a venit la noi din Ardeal, în munții căruia s‐a născut la 1866. A învățat carte în Năsăud și Cluj. A scris în Sibiu, la Tribuna . În România își aduse vioara ca să cânte acele
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe care, amatori i de haz și de frumos le citesc cu multă plăcere.” Nicolae Viploreanu Din „Cuvânt înainte” la volumul „Rime”, 27 IV.2007 UNEI MĂICUȚE Măicuță, măicuță, ascultă‐nchinarea, Pe care‐ o șoptește, cu glasul trudit, Un biet pelerin, din lume venit, Să‐ ți ceară umil, să‐i afli iertarea. Măicuță, măicuță, mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
va solicita privirea și memoria, dar, în final va rămâne îndrăgostit de Iașul nemuritoarelor zidiri. Culmea pe care este zidită Cetățuia atrage atenția. Peisajul este fermecător și odihnitor și prilejuiește sentimente alese și reflecții teologice, filosofice și istorice. În conștiința pelerinului va stărui ideea unui loc sfânt și încărcat de istorie. C. Negruzzi în scrisoarea a XIX-a dădea expresie gândurilor și sentimentelor care-l stăpâneau: „dacă te-ai întâmplat a fi vreodată, la apusul soarelui, pe dealul Cetățuii, într-o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lui. Amănunte ale vieții și slujirii părintelui Teofan vă îndemn să le aflați din colecția: „Oameni de care ne este dor” - Părintele Teofan. Cu toții păstrăm imaginea unui monah milostiv, rugător, veghetor la buna desfășurare a slujbelor în biserică. Ca un pelerin care pleacă pregătit la întâlnirea cu Dumnezeu așa a plecat în veșnicie în dimineața zilei de 11 februarie 2006. Pot spune că a avut trei virtuți, care i-au împodobit viața: credința ortodoxă păstrată cu sfințenie de-a lungul întregii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de pădure. Și cu celelalte parcele de teren de pe dealul Cetățuia putem spune, că astăzi avem aceeași suprafață pe care a cumpărat-o Gheorghe Duca. În vechea stăreție la mansardă s-au amenajat 8 camere de locuit pentru invitații și pelerinii mănăstirii, în sala gotică se pot organiza simpozioane și conferințe sau expoziții de icoane cu ocazia unor sărbători, și tot în clădirea cu sala gotică este amenajată o cameră pentru primirea demnitarilor și a ierarhilor; în arhondaric, unde la etaj
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]