1,265 matches
-
Roma, unde a funcționat până la sfârșitul vieții. A devenit stareț la o mănăstire benedictină, aparținând congregației Monte Cassino. În fața persecuției Inchiziției, i-a apărat pe Galileo Galilei, Torricelli, Cavalieri. A întreprins o serie de experimente, printre care măsurarea timpului cu pendulul. În lucrările sale se găsesc multe considerații din domeniul mecanicii și hidraulicii, printre care și experimentele efectate pe lacul Trasimene și Bacca. Cea mai importantă operă a sa a fost: "De la mesure des eaux courants", apărută în 1628 și reimprimată
Benedetto Castelli () [Corola-website/Science/326704_a_328033]
-
este ușor iluminată și că a fost legat cu chingi de o placă de lemn. El se uită în sus și vede cu groază o imagine pictată Tatălui Timp pe tavan; de ea atârnă o coasă gigantică de forma unui pendul care se balansează încet înainte și înapoi. Pendulul alunecă inexorabil în jos și-l va ciopârți în cele din urmă. Cu toate acestea, omul condamnat reușește să atragă șobolanii care-i rod chingile pe care el le unsese anterior cu
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
cu chingi de o placă de lemn. El se uită în sus și vede cu groază o imagine pictată Tatălui Timp pe tavan; de ea atârnă o coasă gigantică de forma unui pendul care se balansează încet înainte și înapoi. Pendulul alunecă inexorabil în jos și-l va ciopârți în cele din urmă. Cu toate acestea, omul condamnat reușește să atragă șobolanii care-i rod chingile pe care el le unsese anterior cu bucăți unsuroase de carne. Când pendulul ajunge la
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
și înapoi. Pendulul alunecă inexorabil în jos și-l va ciopârți în cele din urmă. Cu toate acestea, omul condamnat reușește să atragă șobolanii care-i rod chingile pe care el le unsese anterior cu bucăți unsuroase de carne. Când pendulul ajunge la câțiva centimetri de inima lui, prizonierul rupe chingile și se eliberează, observând cum pendulul este tras înapoi spre tavan. El vede apoi că zidurile au devenit roșu-fierbinți și au început să se miște spre interior, împingându-l spre
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
toate acestea, omul condamnat reușește să atragă șobolanii care-i rod chingile pe care el le unsese anterior cu bucăți unsuroase de carne. Când pendulul ajunge la câțiva centimetri de inima lui, prizonierul rupe chingile și se eliberează, observând cum pendulul este tras înapoi spre tavan. El vede apoi că zidurile au devenit roșu-fierbinți și au început să se miște spre interior, împingându-l spre centrul camerei și spre marginea gropii. Privind în groapă, el decide că nicio soartă nu ar
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
anul 1843, publicat de Carey & Hart. Ea a fost puțin revizuită la republicarea în ediția din 17 mai 1845 a periodicului "Broadway Journal". William Butler Yeats s-a manifestat în general critic față de Poe, numindu-l „vulgar”. Despre „Hruba și pendulul” în particular el a spus: „nu mi se pare a avea valoare literară permanentă de niciun fel... Analizați Hruba și pendulul și veți găsi un atac al spaimei fizice țipătoare asupra nervilor”. Prima traducere în limba română a fost publicată
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Broadway Journal". William Butler Yeats s-a manifestat în general critic față de Poe, numindu-l „vulgar”. Despre „Hruba și pendulul” în particular el a spus: „nu mi se pare a avea valoare literară permanentă de niciun fel... Analizați Hruba și pendulul și veți găsi un atac al spaimei fizice țipătoare asupra nervilor”. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim sub titlul „Puțul și pendula” în ziarul "Independința", anul IV, 1861, nr. 17-21, aceasta fiind prima traducere în limba română
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
titlul „Puțul și pendula” în ziarul "Independința", anul IV, 1861, nr. 17-21, aceasta fiind prima traducere în limba română a unei scrieri de E.A. Poe. Povestirea a fost tradusă apoi de I.M. Cotorobeș (publicată sub titlul „Groapa cu apă și pendulul” în ziarul "Tribuna", anul VII, 1890, nr. 178-182), de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) (inclusă sub titlul „Puțul și pendula” în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1896 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova, Biblioteca
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Literatura, Știința, Arta, nr. 19) și de un anonim (publicată sub titlul „Puțul și pendula” în ziarul "Lectura", anul I, 1907, nr. 7, pp. 431-441). O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Hruba și pendulul” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Puțul și pendulul” în volumul "Masca
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
titlul „Hruba și pendulul” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Puțul și pendulul” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Poe nu face nici o încercare de a descrie cu precizie operațiunile Inchiziției spaniole și ocolește în mod considerabil premizele istorice din această povestire
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
francez care a tradus operele lui Poe în limba franceză și care a fost inspirat în mare parte de el, a spus că clădirea de pe locul vechiului club al iacobinilor nu are porți și, prin urmare, nicio inscripție. „Hruba și pendulul” este un studiu al efectului terorii exercitate asupra naratorului, începând cu linia de deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie mă istovise de moarte”) și, la scurt timp după aceea, el
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
reală și nu imaginată. „Realitatea” povestirii este consolidată prin concentrarea lui Poe pe senzații: temnița este lipsită de aer și neiluminată, naratorul este supus la foame și la sete, prin celulă mișună șobolani, pereții sunt din metal roșu-fierbinte și, desigur, pendulul ascuțit care amenință să-l taie pe narator. Naratorul prezintă lama cea mai mare prin intermediul sunetului, deoarece pendulul „șuieră” în timpul balansului. Poe subliniază în continuare acest lucru prin cuvinte ca „încetare”, „coasă”, „semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
aer și neiluminată, naratorul este supus la foame și la sete, prin celulă mișună șobolani, pereții sunt din metal roșu-fierbinte și, desigur, pendulul ascuțit care amenință să-l taie pe narator. Naratorul prezintă lama cea mai mare prin intermediul sunetului, deoarece pendulul „șuieră” în timpul balansului. Poe subliniază în continuare acest lucru prin cuvinte ca „încetare”, „coasă”, „semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare. „Hruba și pendulul” poate fi considerată o repovestire serioasă a satiricei „A Predicament”. În acea povestire, o „coasă
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
amenință să-l taie pe narator. Naratorul prezintă lama cea mai mare prin intermediul sunetului, deoarece pendulul „șuieră” în timpul balansului. Poe subliniază în continuare acest lucru prin cuvinte ca „încetare”, „coasă”, „semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare. „Hruba și pendulul” poate fi considerată o repovestire serioasă a satiricei „A Predicament”. În acea povestire, o „coasă” similară retează încet (și comic) capul naratorului. Această acțiune a fost reimaginată cu un pendul pregătit să taie felii pieptul naratorului. Poe a urmat un
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare. „Hruba și pendulul” poate fi considerată o repovestire serioasă a satiricei „A Predicament”. În acea povestire, o „coasă” similară retează încet (și comic) capul naratorului. Această acțiune a fost reimaginată cu un pendul pregătit să taie felii pieptul naratorului. Poe a urmat un model prestabilit al scrierilor de groază din acea perioadă, publicate adesea în "Blackwood's Magazine" (o formulă de care și-a bătut joc în „A Predicament”). Aceste povestiri s-au
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
lui William Mudford, o povestire despre o cameră de tortură de fier care se micșora printr-o acțiune mecanică și zdrobea în cele din urmă trupul victimei. Poe ar fi avut ideea despre camera care se micșora în „Hruba și pendulul” după publicarea povestirii lui Mudford în "Blackwood's Magazine" în 1830.
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis. Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665 menționează în lucrarea "Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride" un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă
Francesco Maria Grimaldi () [Corola-website/Science/326073_a_327402]
-
păstrat la Luvru. Théophile Thoré-Bürger, care a văzut în 1846 exemplarul aflat în posesia fiicei lui David expus în Bazarul Bonne-Nouvelle, a constatat: „Această figură ecvestră a fost reprodusă de mii de ori în bronz și în ghips, pe soclul pendulelor și pe mobile din casele țărănești, cu dalta și cu creionul, pe tapet și pe țesături.” Copiile tabloului sunt următoarele : După acest tablou au fost realizate mai multe gravuri :
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
cu pianistul de jazz Maurice Vander, care va deveni principalul său partener muzical (aranjor, pianist și compozitor). Îl numește pe Maurice Vander Cocosul (Le coq) și, referindu-se la acest pianist, scrie și cântă, mai tarziu, Le Coq et la Pendule (Cocosul și ceasul). În afară de Vander și Legrand, Nougaro știe să se înconjoare de elită națională (Eddy Louiss, René Nan, Pierre Michelot, Michel Colombier, Michel Portal, Aldo Româno, Didier Lockwood, Michel Gaudry, Bernard Lubat, Richard Galliano, Jean-Claude Vannier, André Ceccarelli) și
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
de la același verb din limba italiană, "disegnare", cu două sensuri, „a desena” și „a proiecta”, ce stau la baza celor două cuvinte din franceză. Alt criteriu ar fi unul gramatical, de exemplu genul, care distinge sensuri în cazul lui "le pendule" „pendulul” vs. "la pendule" „pendula”, dacă n-ar distinge și omonime: "le vase" „vaza” vs. "la vase" „nămolul”. În multe cazuri nu se poate stabili dacă un cuvânt are un sens vag sau mai multe sensuri. De exemplu este de
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
același verb din limba italiană, "disegnare", cu două sensuri, „a desena” și „a proiecta”, ce stau la baza celor două cuvinte din franceză. Alt criteriu ar fi unul gramatical, de exemplu genul, care distinge sensuri în cazul lui "le pendule" „pendulul” vs. "la pendule" „pendula”, dacă n-ar distinge și omonime: "le vase" „vaza” vs. "la vase" „nămolul”. În multe cazuri nu se poate stabili dacă un cuvânt are un sens vag sau mai multe sensuri. De exemplu este de discutat
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
limba italiană, "disegnare", cu două sensuri, „a desena” și „a proiecta”, ce stau la baza celor două cuvinte din franceză. Alt criteriu ar fi unul gramatical, de exemplu genul, care distinge sensuri în cazul lui "le pendule" „pendulul” vs. "la pendule" „pendula”, dacă n-ar distinge și omonime: "le vase" „vaza” vs. "la vase" „nămolul”. În multe cazuri nu se poate stabili dacă un cuvânt are un sens vag sau mai multe sensuri. De exemplu este de discutat dacă numele unui
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
ceasul cu apă) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. Muzeul atrage numeroși vizitatori atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar mai ales prin spectaculozitatea și diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianța spațiului muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În același context sunt expuse
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În același context sunt expuse și ceasuri de șeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. Menționăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune care are pe cadran inscripționat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. Menționăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune care are pe cadran inscripționat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov). Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menționăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]