1,388 matches
-
este probabil atinsă în momentele în care se preface că se îndoiește de propria judecată de sine, volută paradoxală care antrezează în deriziunea sa și pune cititorul în gardă împotriva oricărei hermeneutici abuzive: "Sunt oare un sceptic? Sunt oare un penitent? Nu o voi ști niciodată și e cu atît mai bine." (S) În același timp, este insidios mobilizat de un fel de model pe care ar trebui să-l respecte și la înălțimea căruia nu reușește să se înalțe; imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încâlcire macabră a morții și a pierzării. Se vedea limpede că moartea îi surprinsese acolo, rugându-se, pe scaune, în genunchi sau culcați pe ziduri". (Între paranteze fie spus, o scenă asemănătoare, a unui lăcaș de cult presărat cu cadavrele penitenților amenințați de spaima contagiunii, se găsește în tulburătoarea distopie a regizorului Danny Boyle, 28 Days Later.) Nici măcar preotul nu este cruțat: lângă altar, "întins ca într-o ultimă încordare, zăcea scheletul celui ce fusese preot, îmbrăcat în resturile roșii ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fundal un panou decorativ. Postura devine expresia unei intense emoții, mîinile femeii sunt împreunate, corpul transmite vibrația afectului, ochii sunt închiși pentru a fixa și reține imaginea interioară și pentru a bloca bruiajul exterior. În același timp, acest corp contorsionat, penitent, îmbrăcat într-o rochie cenușie, care face contrast cu fundalul cu o cromatică intensă, vie, pare străbătut de un frison care, sugerat expresiv, creează o tensiune suplimentară. Pictorul a fost atent la tensiunile dintre prim plan și fundal, la schimbul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
s-a arătat a fi, dacă putem spune astfel, un al doilea Francisc, iar datorită virtuții, blândeții și simplității sale, un al doilea Anton. Când asculta spovezile, evlavia și compasiunea sa erau atât de mari,încât, dacă nu observa în penitenți semne de profundă căință, el îi mișca prin lacrimile și sughițurile sale până când ajungeau să plângă și ei. Așa s-a întâmplat și cu nobilul Alexandru de Bassingbourn. Acesta se spovedea ca și cum ar fi relatat o poveste, iar fratele Geoffrey
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
confirmat viața și Regula Sfântului Francisc, și a introdus-o în registrul actelor oficiale (p. 196). Papa Grigore al IX-lea a aprobat cele două ordine pe care Sfântul Francisc le întemeiase: unul, al doamnelor sărace consacrate, și celălalt, al penitenților. Acesta din urmă este un ordin din care fac parte persoane de ambele sexe, adică clerici, oameni căsătoriți, fecioare și persoane cumpătate. Același papă a aprobat Ordinul Călugărițelor Penitente, adică al Sfintei Maria Magdalena (p. 198). 2. Cronica din Lanercost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
al doilea a fost Ordinul Surorilor Fericitei Clara, care înainte se numeau doamnele sărace ale sfinților Cosma și Damian, pe când acum, de când Fericita Clara a fost canonizată, sunt numite surorile Sfintei Clara. A întemeiat și al treilea ordin, numit Ordinul Penitenților, cei care sunt numiți «frații continenți». Aceste trei ordine, ca trei fiice, au fost instituite de el, și sunt destinate cultului lui Dumnezeu. 2. Francisc a fost așadar slujitorul umil al lui Dumnezeu datorită respectului său față de Dumnezeu. În al
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
publice și cunoscute. Este voința noastră ca ministrul general să instituie pentru fiecare provincie un anumit număr de preoți dintre cei mai maturi și discreți, așa cum li se va părea miniștrilor respectivi că este oportun, pentru a-i asculta pe penitenți cu privire la păcatele private, cu excepția cazului în care frații preferă să se spovedească la miniștrii sau custozii lor, ce se află în trecere prin locurile unde locuiesc ei. 8. În al șaselea rând, întrucât Regula stabilește ca niciun frate să nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să le țină locul. Dorim de asemenea ca miniștrii să constituie sau să decidă să se constituie pentru provincii un anumit număr de frați preoți dintre cei mai maturi și chibzuiți, câți vor considera ei necesari, pentru a le asculta penitenților atât păcatele ascunse, cât și cele private, în afara cazului în care frații preferă să se spovedească la miniștrii sau custozii lor aflați în trecere prin locurile unde locuiesc ei. 7. Referitor apoi la expresia ce se află în Regulă: la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar în fața bisericii. Apoi se vor muta la primărie, pe strada cea mare ce duce de la piață la biserică, pe care penitenții trebuiau s-o străbată la întoarcere. D'Arrast nu va fi însoțit decât de judecător și de șeful poliției, el, primarul, fiind silit să participe la ceremonie. Șeful poliției, aflat într-adevăr în sala clubului, se învârtea întruna în jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După ei veneau penitenții albi, purtând prapuri roșii și albaștri, urmați de câțiva băieți înveșmântați în chip de îngeri și de un grup de copii din Confreria fecioarei Maria, cu fețișoarele negre pline de gravitate și, în sfârșit, pe o raclă vopsită în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
negre, icoana Domnului Iisus Hristos, ținând în mână o trestie, pe frunte cu cununa de spini, sângerând și clătinându-se deasupra mulțimii îngrămădite pe treptele bisericii. După ce coborâră scara, cei ce purtau racla se opriră o clipă, în care timp penitenții încercară să se înșiruie într-o oarecare ordine. D'Arrast îl văzu atunci pe bucătar. Tocmai ieșea din biserică, gol până la brâu și purtând pe capul lui bărbos un uriaș bolovan pătrat, așezat de-a dreptul pe țeastă, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sigur treptele bisericii, cu piatra bine potrivită în arcuitura brațelor sale scurte și vânjoase. Când ajunse în spatele raclei, procesiunea porni. Din biserică se iviră atunci muzicanții, îmbrăcați în tunici viu colorate și suflând din răsputeri în alămurile împodobite cu panglici. Penitenții grăbiră pasul, în sunetele unui marș vioi, apucând pe una din străzile care dădeau în piață. După ce racla dispăru în urma lor, nu se mai văzură decât bucătarul și ultimii muzicanți. După ei, în zgomot de pocnitori, porni și mulțimea, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întâmplă, când clopotele bisericii se porniră dintr-o dată să bată puternic. Chiar atunci, din stânga, de la capătul străzii, ajunse până la ei o mare larmă și tot atunci se ivi și mulțimea, nespus de însuflețită. De departe puteai vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fără să-și mai ceară iertare, părăsi balconul și camera și coborî în goană scara. Se pomeni în stradă, în larma asurzitoare a clopotelor și a pocnitorilor. Trebui să se lupte cu mulțimea veselă, cu cei ce purtau lumânări, cu penitenții jigniți. Dar, fără să dea un pas îndărăt, înaintând cu trupul lui mare în susul puhoiului de oameni, își croi drum cu o mișcare atât de năvalnică încât, când se trezi singur, în urma mulțimii, tocmai în capătul străzii, se clătină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ajunsese la capătul puterilor. Din când în când se oprea, apoi, încovoiat sub piatra uriașă, mai alerga puțin, în felul în care aleargă hamalii și muncitorii cufi, cu pașii mărunți și grăbiți ai mizeriei, lovind pământul cu toată talpa. Jur-împrejur, penitenții, cu veșmintele murdare de praf și pătate de ceară, îl încurajau prin strigăte ori de câte ori îl vedeau că se oprește. La stânga bucătarului, mergea, sau alerga, în tăcere, fratele acestuia. Lui d'Arrast i se păru că va trece o veșnicie până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Întîmplă În fiecare toamnă. De aceea cred că ar merita să vedem ceea ce va urma ca un fel de celebrare a Întristării pe care o oficiază natura. În locul nostru (și pentru rușinea noastră), natura se botează În cenuși. Căindu-se penitent și purificîndu se, natura Încearcă să merite reînvierea de după Încă o iarnă. Miercurea Cenușii este o sărbătoare catolică despre care puteți citi pe internet. Folosind-o simbolic, n-are nicio importanță dacă ea este Începutul postului Paștelui și nu al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu invers. Medium is message, în asta constă revoluția catolică. Dumnezeu nu trebuie doar adorat acolo unde ne aflăm, ci transmis oriunde poate ajunge un om. Dintr-un capăt în celălalt al lumii." De la apostol la păgân. De la episcop la penitent. De la credincios la necredincios. Din ușă în ușă. Din gură în gură. Nu-i de mirare că această confesiune a fost prima care a reflectat asupra transmiterii, care și-a problematizat rolul misionar. Iar sociologul sau cercetătorul modern care vorbesc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Înverșunează atât de mult Împotriva trupurilor martirilor 179. Dar ce este un martir ? Ce schimbă suferința dintr‑o forță distructivă Într‑una creativă, care transformă o moarte violentă Într‑un act de martiriu, un abuz al justiției Într‑un sacrificiu penitent ? Unul din răspunsuri ne este furnizat de o creștină rusoaică din secolul trecut, Iulia de Beausobre. Într‑o zi, În Moscova, la sfârșitul anilor ‚20, soțul ei fiind reținut de GPU (Administra‑ ția Politică de Stat ce a fost poliția
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
la nivelul atitudinilor colective și (poate) mai ales al viziunilor - numitori comuni ai epocilor "premoderne", dar post-medievale. Johhanes Eckhart e doar un exemplu de gândire care refuză să urmeze traseul descensional al "acreditării" umanului, de la divin, prin imagine, către sinele penitent, și care propune în schimb o filosofie propedeutică a aceleiași imagini, prin care ființa tinde, fără mediant, către adevărul și valoarea absolute. Derivată din ea, poetica europeană a privirii, fie că e însoțită de cunoașterea fototropică renascentistă, fie că e
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din textele religioase fundamentale. La rândul ei, iconografia fixează în tablourile votive alăturarea domnitorului (uneori, și a familiei sale) de Christos, doar că, spre diferență de perioada constantiniană (când pe monede ambii apăreau șezând, ca egali) sau, dimpotrivă, de împărații penitenți, ca Leon III, și de aristocrații evlavioși, ca Theodor Methochites, domnul apare redat în picioare, nu în proskynesis sau în genunchi. Reprezentarea aceasta îi conferă o anume demnitate și un alt rol în imaginarul colectiv: acela de voievod al lui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
epocă, au venit totuși târziu, astfel încât, în legătură cu secolele XV-XVI, se poate vorbi despre o cvasi-absență a literaturii laice dedicate trăirilor umane, despre un drept limitat de a imagina și de a crea în jurul temei erotice; în schimb, un unic și penitent chip, cel feminin, este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
e "îndurat și milostiv, îndelung răbdător și mult-milosârd și Îi pare rău de fărădelegi". Decât să fie vocea unei profeții fără sorți de împlinire, Iona preferă statutul rebelului. Dar tocmai această răzvrătire arată credința lui Iona că Dumnezeu iartă păcatele penitentului, că El se bucură mai mult de convertirea păcătosului decât de pedepsirea lui. Ulterior, parabola oii rătăcite va confirma această credință. Salvat din chit, Iona este chemat a doua oară să-i avertizeze pe niniviteni, dar de data aceasta își
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
iertarea de păcate a lui Grigore. Refugiat, în ianuarie 1077, la castelul de la Canossa, în Emilia, proprietate a contesei Mathilda de Toscana, Papa îl va face pe suveranul german să aștepte trei zile și trei nopți, în costumul său de penitent și cu picioarele goale în zăpadă, înainte de a-i acorda iertarea și de a-1 primi, "eliberat de lanțurile anatemei, în harul comuniunii". Henric IV nu întîrzie, însă, să-și ia revanșa. Mai întîi în Germania, unde feudalii revoltați aleseseră
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Grigore, Urban II (1088-1089), reușește să se reinstaleze la Roma, în timp ce Henric IV revine în Germania, unde urmează să înfrunte o nouă revoltă a nobililor, încurajată de episcopii gregorieni și condusă de această dată de fiul regelui, prințul Henric. Cînd penitentul de la Canossa moare în 1106, după ce va fi abdicat în favoarea fiului său, înfrîngerea Împăratului pare consumată. Marii feudali fac de acum înainte legea în Germania. Baronii germani sînt excluși de la cruciada cerută de Urban II. în Italia, acesta din urmă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]