1,541 matches
-
Traian Mocanu. Eu cred că vei continua să scrii poezie. I.M.: Da, voi continua să scriu. Și eu nu scriu poezie. De aceea, nu vreau public. Eu am o anumită idee, spre exemplu. Și nu pot să o redau cu pensula pe pânză, așa cum doresc eu. V.P.: Și-atunci o redai în cuvinte. I.M.: Da, o redau în cuvinte. Asta este. Poezia mea nu este o ilustrată a unui tablou, și nici tabloul nu ilustrează o poezie. Fiecare artă are limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu Ramón Bonavena În căutarea Absolutului Naturalism la zi Catalogul și analiza diverselor cărți ale lui Loomis O artă abstractă Breslistul. Teatrul universal Înflorește o artă Gradus ad parnasum Ochiul selectiv Cei tăiat nu-i fluierat Un multilateral: Vilaseco O pensulă de-a noastră: Tafas Garderobă I Garderobă II O abordare strălucită Esse est percipi Inutilii Nemuritorii Cu o contribuție pozitivă Alte povestiri de Bustos Domecq (1977) O pretinie până la moarte Mai presus de bine și de rău Sărbătoarea Monstrului Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Anglada, m-ai năucit cu atâta potop de cărți, a zis Parodi. De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca și critica, nu mă Înțelegi. Marea pensulă (am spus: Picasso) pune În prim-planuri fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
putut-o adopta pe bună dreptate. Ambii, Goethe și Paladión al nostru, și-au expus sănătatea și robustețea, care constituie cel mai bun fundament al erecției unei opere geniale. Străluciți plugari ai artei, mâinile lor trag plugul și parafează ogorul! Pensula, dalta gravorului, estompa și aparatul de fotografiat au răspândit efigia lui Paladión; poate că cei care Îl cunoaștem personal disprețuim pe nedrept o iconografie atât de bogată, care nu exprimă Întotdeauna autoritatea și bărbăția de nădejde pe care maestrul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar o menționăm la sfârșit, doar din pură curiozitate. Această soi-disante aluniță adaugă o nouă și neîndoielnică dimensiune filosofică menționatei plaquette, dovedind Încă o dată că, În pofida mărunțișurilor care obișnuiesc să-l rătăcească pe pigmeu, Arta e una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a murit la 12 octombrie 1964 sub apele Atlanticului, În prestigioasa stațiune balneară Claromecó. Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a murit la 12 octombrie 1964 sub apele Atlanticului, În prestigioasa stațiune balneară Claromecó. Înecat tânăr, dar având o pensulă maturizată, Tafas ne-a lăsat moștenire o doctrină riguroasă și o operă care strălucește. Ar fi o mare eroare să-l confundăm cu perimata legiune a pictorilor abstracți; a atins un țel identic cu al lor, dar a urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propunea pe șevalet. Mi-a zis că În Coranul lui Mohamed, pentru a nu mai pomeni de rușii din strada Junín, e formal interzisă pictarea de chipuri, persoane, trăsături, păsări, tăurași și alte ființe vii. Cum să pui În mișcare pensula și paleta, regulamentul lui Allah? În cele din urmă, a izbit-o. Un purtător de cuvânt originar din provincia Córdoba Îl convinsese că, pentru a inova Într-o artă, trebuie să demonstrezi cu claritate că o domini, cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el a adunat semnături și sume considerabile. După câte știm, monumentul nu s-a concretizat. Mai circumspect și mai ambiguu s-a arătat don Gervasio Montenegro, care a ținut la Universitatea de Vară un mic curs cu privire la hainele confecționate cu pensula și la neliniștitoarele perspective deschise de ele În fața activității croitoricești. Restricțiile și refuzurile expozantului n-au Întârziat să suscite vestita Plângere a lui Anglada: „Chiar și după ce-i postum Îl calomniază!“ Nemulțumit de chestiune, Anglada l-a provocat pe Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și la dăstupat pă don Arizu. Am toastat pentru succesul producției, d-acu pă juma veseloi. Filmatu fulger s-a produs ba pă vaste scene naturale, ba pă unele dân Sorolla care, cum ar esplica doctoru Montenegro, „nu ie Încă pensulă, da ie d-acu paletă“. La Centru și-n mahalale, tărășenia a convins pă mai mult d-un pesemist că imera ălei d-a șaptea arte argentinene nu-i la ora asta un șoz imposibel. P-ormă am avut premera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de duh și clovnerii (Madrid, 1934) a lui don Julio Mir y Baralt. Nici o fărâmă nu se mai poate adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ne mai săturăm de măreția lui. Domină verdele intens, sănătos, al plantelor viguroase și pline de rod bun. Se insinuează verdele pal al fructelor abia ieșite din floare. Sar în ochi petele roșii, parcă anume puse în peisaj de o pensulă de artist măiestru. Ace- eași geometrie inginerească în organizarea spațiului, a rândurilor îndeosebi. De dincolo de boltă, ne privește cerul, foliile din plastic fiind făcute sul, pen-tru a lăsa aerul răcoros să pătrundă înăuntru. Stăpânii acestor sere sunt doi bărbați tineri
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
umfle ademenitor sub privirile de fetiță uimită, pledează cu vocea subțire întretăiată de chicoteli "nu, vă rog nu, nu asta; asta nu pot să fac; ah, dar ce îmi cereți acum? ce este asta? nu, nu". "Asta" este, acum, o pensulă cu un pămătuf mare, pe care el vrea, minute în șir, să-l poarte pe trupul ei, peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
peste șolduri, la subsuoară. Minute în șir se scurg până când ea se lasă convinsă să ridice brațul în sus. Camera insistă, iar timpul pare suspendat aici, pe umbra fină sub care se ghicește rotunjimea sânului spre care se îndreaptă acum pensula. Mă întreb, cu stupoare, cine, la noi, ar considera dezvăluirea adânciturii dintre sâni sau plutirea fără sfârșit deasupra pufului de la subsuoară momente culminante ale unui show erotic. Cerințele bărbatului devin tot mai insistente și mai stranii. Iat-o îmbrăcată într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din nou. Cred că acum putem începe lucrul. Atelierul era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva și despre o chestiune fără importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reveneau mereu asupra cerceilor și asupra șalului. Șalul, mai ales, părea să fie piesa de bază a tabloului și purtătorul de mesaj. De ce ținuse Marioritza să fie imortalizată cu cele două daruri primite din partea prințului? Dante Negro își aruncă deodată pensula în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de formă, căci atitudinea lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită de perete. Înăuntru, băiatul meu mai dădea încă din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am găsit-o minunată cu o zi mai înainte, o găsesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
obținu nici un răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai dădea seama. — Ai înțeles? O să te duci în țara numită Nueva España. „Nobesu Pania”, repetă în gând samuraiul numele pe care nu-l mai auzise niciodată până atunci. Simțea cum acel cuvânt i se înscria în minte cu o pensulă groasă, silabă cu silabă: „No-be-su-pa-ni-a”. Am auzit că seniorul Shiraishi ți-a vorbit la Ogatsu, acum ceva vreme. Să știi că și în Sfat a spus că nu te vei face de râs! Așa că dacă vei îndeplini cu cinste această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]