6,187 matches
-
plăcute, detestate, sugestii. Majoritatea întrebărilor despre "climatul școlar" sunt alcătuite din scări în cinci puncte care ne permit să construim apoi un Indice al climatului școlar care să fie un bun rezumat al "ambianței" dintr-o școală; ▪ indicatorii de insecuritate: perceperea violenței și agresivității, a cartierului din jur. Din punct de vedere tehnic, folosim în realizarea cercetării un chestionar administrat elevilor (și învățătorilor, după caz) și care cuprinde întrebări urmărind să adune ansamblul acestor indicatori, în special indicatorii de victimizare și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
3,91 3,65 4,17 4,20 3,28 3,78 4,20 4,68 Eșantion 2003: N = 2 744. Cum se citește tabelul 11? Nu-i nevoie să fii un matematician savant pentru asta! Acest tabel prezintă comparativ perceperea de către elevi a diferitelor componente ale climatului școlar după gradul de victimizare a acestor elevi. Sunt patru grade de victimizare: supravictimizații (elevii care au fost victimele a patru sau cinci tipuri de victimizare în cursul unui an școlar), elevii care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Nu e o distrugere, ci o erodare a încrederii într-un adult nu îndestul de protector, atunci când se repetă victimizările. Dimpotrivă, putem vorbi de o distrugere a legăturii cu colegii și a sentimentului de securitate când sporesc microviolențele. Tabelul 12. Perceperea respectului între colegi în funcție de victimizări și supravictimizări la elevii din ciclul 3 al școlilor elementare (eșantion din 2003) Respectul elevilor CLASIFICARE-victimizări Da Nu TOTAL Supravictimizări 40,6% (131) 59,4% (192) 100% (323) 3 victimizări 52,9% (419) 47,1
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
77% opinii pozitive la elevii care au fost puțin sau deloc victimizați la aproximativ 41% la victimele mai frecvente. De unde și sentimentul mai afirmat de teamă, care se exprimă în răspunsurile la întrebarea "există violență în școala ta?". Tabelul 13. Perceperea violenței în funcție de victimizări și supravictimizări la elevii din ciclul 3 de școală elementară (eșantion din 2003) Violență CLASIFICARE- victimizări enorm mult mediu puțin deloc Total Supravictimizări 24,2% (79) 30,4% (99) 20,6% (67) 20,9% (68) 4% (13
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
foarte semnificativă: chi2 = 312,52; dll = 12,1, 1 p = > 99,99%. După cum se vede, dacă 17,5% dintre cei care au fost victime în mică măsură percep o violență puternică (modalitățile enorm-mult) (valoarea maximă fiind de 48,5% puțin), perceperea violenței crește o dată cu victimizările, ajungând la 54,5% pentru supravictimizați, adică de trei ori mai mult. Poate părea evident: cu cât ești victimă mai des, cu atât te temi mai mult! Totuși nu-i așa de simplu. Elevii supravictimizați pot
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școlare. Prin urmare, vom reveni pe scurt, dar ferm asupra acestui aspect. Pentru această comparație, vom utiliza în Europa cifrele anchetelor din două țări totuși foarte diferite în privința rezultatelor, Franța și Anglia (Blaya, 2001). Tabelul 2 ne-a arătat că perceperea violenței de către elevii brazilieni cu vârste între 12 și 16 ani era clar mai puțin puternică față de omologii lor francezi. Într-adevăr, 31,1% dintre elevii din eșantionul francez de referință (11 125 de elevi chestionați în 2000 și 2003
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
analizei le corespund prea adesea "soluții" la fel de reducționiste. Unele sunt de un comic involuntar, iar în capitolul de față nu voi ezita să-mi exercit dreptul la umor dând un astfel de exemplu. Mai serios vorbind, eroarea care constă în perceperea violenței în școală exclusiv ca o violență importată în școală este o orbire comună, care contribuie la recomandarea unor soluții periculoase ce accentuează, de fapt, fenomenul pe care pretind că-l combat. În mai multe țări din lume, de exemplu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
etapă, cu variația între răspunsurile elevilor de școală elementară în vârstă de 11 și 12 ani față de colegii lor de aceeași vârstă care sunt deja școlarizați în gimnaziu. Ca să adoptăm un limbaj cu totul canonic, să stabilim următoarea ipoteză: dacă perceperea calității relațiilor cu cadrele didactice (variabilă dependentă) este o funcție a vârstei (variabilă îndependentă), atunci n-ar trebui să existe o diferență semnificativă între răspunsurile elevilor de 11 și 12 ani, fie că urmează școala elementară sau gimanziul. Această ipoteză
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este mai bun, iar victimizarea și violența sunt mai puțin puternice. Cu cât aceste cerculețe sunt mai în josul figurii (de fapt, al axei 2), cu atât mai puternic este sentimentul de securitate exprimat de variabilele "violență percepută, agresivitate elevi-profesori și perceperea cartierului". La stânga, fără nici o surpriză, 7 școli situate în ZEP în cartiere constituite din ansambluri mari de locuințe cu chirie moderată, în dreapta, 7 școli din cartiere mai degrabă favorizate sau de clasă mijlocie. Cele rurale sunt grupate în general în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
realizate începând din 1998 (cf. Debarbieux et al., 2002), victimizarea pare să-și fi schimbat natura și intensitatea. Victimele din 2003 trăiesc o violență considerată mult mai puternică decât în 1995. Este mai ales cazul victimelor extorcării. Tabelul 37. Evoluția perceperii violenței de către elevii de gimnaziu victime ale extorcării (eșantion redresat, 1995-2003) Violență Extorcare Foarte mult Mult Mediu Puțin Deloc Total Extorcați 1995 7,8% (36) 20,3% (94) 23,9% (111) 39,7% (184) 8,4% (39) 100% (464) Extorcați
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mult") în 1995, acum o consideră astfel 43,5%, cu 15,5% mai mult. Nu sunt mai multe victime, ba chiar sunt mai puține, dar se produce o alunecare a răspunsurilor date de victime spre nivelurile cele mai dure de percepere a violenței. Nu este un efect al modei sau al mediatizării care ar dramatiza violența, cum nu este nici un efect al simplei "percepții". Aici nu există un decalaj între fapte și percepție. În acest caz, violența percepută ar trebui să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
elevii care descriu o agresivitate puternică împotriva profesorilor au ajuns de la 22% la 25%, iar în afara ZEP putem nota o diminuare, tot de trei procente, de la 15% la 12%. Efectul cumulat al acestor evoluții contrarii a mărit considerabil diferența de percepere a acestei agresivități, numărul elevilor din ZEP care mărturisesc o agresiune puternică în relația cu profeosrii fiind ceva mai mult decât dublu (un elev din patru, față de un elev din opt). La fel se întâmplă și în perceperea învățării școlare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
diferența de percepere a acestei agresivități, numărul elevilor din ZEP care mărturisesc o agresiune puternică în relația cu profeosrii fiind ceva mai mult decât dublu (un elev din patru, față de un elev din opt). La fel se întâmplă și în perceperea învățării școlare (modul în care li se predă): gimnaziștii care critică învățământul oferit au ajuns în ZEP de la 11% la 15%, iar în afara ZEP putem nota o diminuare cu două procente, de la 10% la 8% opinii negative. Diferența de percepție
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o fantasmă a claselor mijlocii, era strâns legat de o sociologie a excluziunii sociale. Tendința nu a făcut decât să se confirme în Franța. Elevii școlilor din ZEP au trecut de la 22% la 29% la nivelurile cele mai dure de percepere a violenței (foarte mult și mult), în timp ce ceilalți se mențin la puțin sub 16% fără diferență statistică. Pe scurt, diferența a ajuns de la 6% la 13%: este o creștere foarte semnificativă. Acestei diferențe de cliamt îi corespunde și o diferență
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
din categorii socio-profesionale defavorizate sau sunt inactivi (Rondeau și Trancart, 1996). Această categorizare socială este sistematic agravantă, confirmând, dacă mai era nevoie, apăsarea excluziunii sociale. Astfel, în școlile sensibile relația cu profesorii este, de departe, cea mai negativă, nivelul de percepere a agresivității și violenței este cel mai puternic și tot aici găsim cei mai mulți elevi agresați și cei mai mulți agresori și, în fine, cei mai mulți elevi care cred că "totul merge prost". Pe scurt, ca să fim exacți, climatul școlar se degradează o dată cu accentuarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a vorbi despre eșecurile poli-tice (sau chiar conceptuale) și militare, trebuie trecute în revistă, pe scurt, cîteva caracteristici fundamentale ale politicii externe americane din perioada 1947-1968. Punctul de plecare în discutarea politicii externe a SUA din timpul războiului rece este perceperea unei bipolarități fundamentale în sistemul internațional. Așa cum am mai spus, bipolaritatea implică o gîndire în termenii unui joc de sumă zero. Văzînd lumea ca o luptă între libertate și totalitarism, Truman și succesorii săi au făcut din Statele Unite un jandarm
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este că teoria balanței puterii se autorecunoaște în mod deschis doar ca teorie parțială. Într-un loc unde folosește din nou rezultatul acțiunii statului ca variabilă dependentă, Waltz scrie: "Ceea ce [teoria] explică într-adevăr sînt constrîngerile care limitează orice stat. Perceperea clară a constrîngerilor oferă multe indicii asupra reacțiilor de așteptat ale statelor, dar teoria nu poate explica prin ea însăși aceste reacții. Ele depind nu numai de constrîngerile internaționale, ci și de caracteristicile statelor [...] Teoria explică de ce se așteaptă o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un impas, fie o escaladare (sau, mai rău, ambele). Discuțiile referitoare la intervenția din ultimul război din Golf au gravitat multă vreme în jurul acestor doi parametri, înainte ca analogia cu al doilea război mondial să contribuie la depășirea acestei situații. Perceperea celui de-al doilea război din Golf ca o replică a celui de-al doilea război mondial a influențat și modul general de a înțelege sfîrșitul războiului rece. Pro-blemele principale nu sînt relațiile sociale, schimbările interne sau legitimitatea, ci vechea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și critica asupra unui stat excesiv de birocratic. Într-adevăr, câțiva din succesorii lor de astăzi, atât de stânga cât și de dreapta, dețin poziții favorabile "doctrinei libertății conștiinței" cu privire la probleme de genul divorț sau homosexualitate. Dar, la origini, aveau o percepere fundamental diferită asupra politicii și democrației. Cei din noua stângă erau foarte conștienți de "sfera publică" și de importanța atotcuprinzătoare a "politicii", în timp ce cei din noua dreaptă tindeau să vadă întreaga politică ca pe un "lucru prost" și doreau să
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să îmblânzească piața prin intermediul statului (dar nu neapărat printr-un stat al bunăstării sociale birocratic și centralizat), în timp ce noua dreaptă își dorea să abolească sau cel puțin să reducă serios importanța statului și să se bazeze doar pe piețe. Aceste perceperi ale politicii și ale statului au dus, de asemenea, la concepte diferite referitoare la democrație. Noua stângă pleda pentru democrația "deliberativă" în care cetățenii erau definiți, în sens republican, drept cei care participau la res publica. Pentru noua dreaptă, democrația
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mă determine să devin ateu, a fost și el o neprețuită sursă de informație despre Rousseau și Iluminism, subiecte pentru care deține autoritatea supremă. Și câțiva colegi francezi merită un cuvânt de mulțumire pentru stimularea prieteniei oferite și pentru acuitatea perceperii academice a acestui domeniu: Bernard Jouve, Daniel-Louis Seiler, Emmanuel Négrier, Jacques Palard, Pierre Muller, Pierre Sadran, Patrik Le Galès, Richard Balme și Vincent Hoffmann-Martinot. Chiar dacă toți aceștia au contribuit în diferite moduri la propria înțelegere a acestui domeniu de studiu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
avut o atitudine ambivalentă în privința reformelor, așa cum prim-ministrul britanic Tony Blair a fost reticent în privința devoluției în Marea Britanie. În realitate, obiecțiile au venit în primul rând din partea acelor indivizi și partide mai târziu auto-caracterizați ca souverainistes care aveau o percepere iacobin-tradiționalistă a statului și care se temeau că descentralizarea va pune în pericol principiul unității și indivizibilității Republicii. S-au opus în mod deosebit creării guvernelor regionale, temându-se că acestea vor respinge rolul departamentelor, care, în viziunea lor, erau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Franța are două: departamentul, creat în timpul Revoluției Franceze, și marele său rival, regiunea, care a luat naștere, cu mare dificultate, din umbrele labirintului instituțional francez. Fiecare instituție are partizanii ei: "departamentaliștii" și "regionaliștii"; fiecare instituție este înființată printr-o anumită percepere a statului francez și a felului în care teritoriul acestuia ar trebui organizat. "Departamentaliștii" provin din iacobini și cred în unitatea și indivizibilitatea Republicii, în timp ce "regionaliștii" se aseamănă mai degrabă cu girondinii și cred în necesitatea recunoașterii diversității Franței. Nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de serviciu civil unit, prin acordarea de condiții comune locurilor de muncă de pe întreg teritoriul, cu principiul administrației libere a autorităților locale. Același raport a mai evidențiat faptul că sistemul complex al administrației teritoriale a creat obstacole "utilizatorilor" sistemului în perceperea complexității acestuia, neștiind cum să se folosească de el pe deplin. Raportul a generat conștientizarea nevoii aplicării unor simplificări pentru a face sistemul mai eficient (evitându-se disfuncția instituțiilor stratificate) și mai transparent. Dată fiind istoria dezvoltării instituționale care a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
comportamente masculine” (Pasti, 2003, p. 217). Se poate vorbi despre o masculinitate instituționalizată în politică, instituțiile politice fiind formate și fundamentate de bărbați. Discursul politic românesc rămâne dominat de violență și agresivitate. Sfera politicii este considerată nepotrivită pentru femei din cauza perceperii acesteia ca un mediu corupt și murdar (45% dintre respondenții Barometrului de Gen din 2000 sunt de această părere). Există încă modelul unui erou atotputernic unic și, prin urmare, politica românească este marcată de o puternică tendință de ierarhizare. În cadrul
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]