3,143 matches
-
și privește din nou. Capra e acolo. Un țăran cu pălărie cenușie o trage de funie. Rămâne fascinat de imagine. Stă așa holbat minute În șir până când omul cu capra traversează cu greu cele două peroane și ajunge chiar pe peronul unde stă Zare. Îl vede aplecându-se și legând funia de cadrul metalic al băncii pe care se așază. Nu sunt decât vreo 15 metri Între banca lui Zare și cea a țăranului cu capra și lumina este destul de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dă n-am mai vândut-o pă nimica toată, da’ acum să văd, nu m-o amenda ăștia că mă duc cu ea pe tren?“ Zare se uită cu multă atenție la vagoanele clasă când cursa de persoane trage la peronul din fața lor. Se gândește la clasele de obiecte care ar face stratificarea socială a posesorilor. La vagoanele de cale ferată, proprietatea colectivă deci, stratificarea după confort și estetică funcțională ar fi cel mult o bază pentru clasificarea călătorilor. Urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
auzi aceleași vorbe? Le vom auzi cu vârf și îndesat, Stafidă. Acum, însă, vom urca totuși într-un tren, care sper să ne ducă la ai noștri. La cei dragi... Până la sosirea trenului, au stat zgribuliți într-un colț de peron, feriți de ochii lumii. Au așteptat ca să urce toți cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bărbatul meu acasă, așa peste noapte! ― Tot ce se poate... ― Mergeți sănătoși! ― Mulțumim frumos - au răspuns ei, cu gândul la neveste și la copii, care nu știau de întoarcerea lor. Până la plecarea trenului mai aveau puțină vreme. Au ieșit pe peron și au pornit în căutarea unei crâșme. Au găsit una așa... mai ponosită. ― Hai să intrăm, măi Dumitre, că alta mai bună nu avem vreme să căutăm. Dacă spui tu... Poate om avea cu ce ne uda măcar cerul gurii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care le-a ieșit în cale și au pornit în căutarea unor locuri. Au găsit cu greu doar la clasa a treia. Nu a trecut multă vreme și cu o tuse grăbită și icnet de cuple s-au desprins de peron... Trenul alerga de o bună bucată de timp, dar cei doi nu au scos măcar un cuvânt... Dumitru cerceta din când în când chipul lui Todiriță. Se vedea de la o poștă tristețea care îi brăzda fruntea venind val după val
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
S-ar putea ca ceea ce văd să fie urmarea rachiului băut în gară și nu a unei hotărâri luate”... După puțină vreme, trenul s-a oprit. ― În sfârșit, am ajuns! Hai să coborâm, frate Todiriță. Când s-au văzut pe peron, doar cu vreo doi călători în jur, li s-a părut că totul este pustiu. ― Oare mai trecem pe la Aizic, să lăsăm din bagaje, sau o luăm la pas spre casă? - a întrebat Todiriță. „Asta înseamnă că omul îi grăbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-ai țâniri di minti? Ai! Așă cî nu ti privești pi tini ci-o zâs el. Mai ghini sî ascultăm difuzoru’ ceala, cî ni tot făgăduiești nu știu ci anunț foarti însamnat... Difuzorul, anume instalat pe un stâlp de pe peron, împrăștia în văzduh cântece patriotice și din când în când vocea crainicului anunța că în curând va urma un moment foarte important pentru țară... Artileriștii - fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la faptele și lucrurile imediate, se întindeau departe înaintea și înapoia lor. Cea care tresări întîi, cea care zări întîi, fu Mini! Dog-cart-ul elegant al lui Hallipa intrase printr-o mișcare așa de repede încît acum "stopase" drept în fața ușei peronului. Mini, din nerăbdare, socotind că sosirea lui va dezlega acum plecarea lor, se sculase și, pentru a da un înțeles mișcării, se apropiase de fereastră; Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și el în acord cu tot domeniul: ieșit din moderația lui perfectă. Vădit, o agitație neobicinuită îl făcuse să zvârle caii prea viu înainte, și tirania lui ceruse roibilor să se oprească ca de obicei, perfect la dunga centrală a peronului. Scuturîndu-și botforii în prag, Hallipa intrase îmbrățișînd cu privire îngrijorată pe cei din casă. Mini rămăsese încă lângă fereastră. Stăpânul se opri întîi lângă Elena și-i spuse: - S-a aranjat . . . Cum ai vrut tu ... așteptând parcă un regret sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică peste aburul câmpiilor încinse și se unesc peste peroanele gării, fac parte din spectacolul continental. La fel ca și cele 103 tuneluri săpate în munte până la Simla, podul peste râul Gange, lat de peste 3 kilometri la Bihar și cei 140 de piloni înfipți în noroiul de la Surat, mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șase sute de mâini care muncesc la fabrica de țesături a unui oarecare John, o treime din condamnații care împletesc covoare în închisoarea orașului; o treime din fermierii care-și aduc produsele la piață; o treime din hamalii care dorm pe peronul gării între schimburi; o treime din băieții care joacă crichet învinețindu-și fluierele picioarelor și o treime din newyorkezii care joacă bowling pe noroiul uscat din curțile caselor lor de împumut. Locuitori din Rajput, brahmani, chamari, reprezentanți ai tuturor castelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-o călătorie. Pagină de dreapta, cu spate alb RUKHSANA (centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Mulțimea aflată pe peronul gării Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
două valize în plasa pentru bagaje, este plătit, își ia rămas-bun și pleacă. Imediat, se întind mâini pe fereastră să le ofere nuci și să ceară de pomană. Trenul s-a pus deja în mișcare, rulând încet de-a lungul peronului, dar mâinile rămân agățate acolo și nu-și dau drumul până când viteza nu crește destul de mult cât să nu mai poată ține pasul. Apar apoi câmpurile galben-maronii, pierzându-se repede din vedere, câmpuri nelucrate, brute, o senzație de schimbare. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bivolii îndărătnici pentru a o lua prin lanurile de orez, înalte până la fluierul piciorului; toți se opresc un moment să urmărească trecerea supranaturală a trenului, care le tulbură lumea și viața ce merge la pas. Rajpura... Ludhiana... Jalandhar... apoi alt peron și alt indicator pe care stă scris Lahore. Zarvă, cufere și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați îndeaproape de ofițerii englezi, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
va conduce la gara Victoria. Se sărută cuminte, cu castitate chiar, și el promite s-o vadă în iunie, când împreună cu tatăl ei, va trece prin Paris pentru a lua vaporul de la Marseille. Rămâne în bătaia vântului mult timp pe peron, după plecarea trenului, simțindu-se plin de importanță. Oare cei din jur înțeleg că este sub imperiul unei mari pasiuni, o mare aventură sentimentală și literară? Într-un fel care-l dezamăgește, pasagerii care-și caută vagoanele, par să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-n hangița-aduce must Mă îmbăt, sînt treaz, te gust Cît în brațe te-oi mai ține Berze-n sud își poartă gușa Ploi cu frunzele valsează Cât pe câți îi enervează Că e vremea să-nchid ușa... Șuier Pe-un peron, în lung de gară Unde timp nu mai există După dragostea de-aseară Ochii tăi nu cer, insistă Să nu plec, să nu-mi las greul Să se prindă el cu tine C-atunci Domnul e ateul Cît iubești și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dat jos într-o stație de munte, ca să schimbăm trenul. Gara frumoasă, așezată la poalale unor dealuri încărcate cu brazi, era la ora aceea pustie și trebuia să așteptăm câteva ore. M-am așezat pe o banca de lemn din fața peronului și am stat așa tot timpul copleșit de o emoție puternică în timp ce o cădere de apă de undeva departe îmi însoțea, intensificînd-o, această stare de singurătate și fericire, care venea din sentimentul că evadarea mea se înfăptuiește și că e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înțeles, exclamă el cu totul detașat de astă dată, o să fie vai de capul tău... Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Între timp ne apropiasem de gară, dar mai era un ceas până la sosirea trenului. Tata deshămă, dădu cailor să mănânce niște mohor și ieșirăm pe peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât l-am auzit că zice și l-am pierdut din vedere pe după coroana bogată a salcâmului care străjuia peronul... REFLECȚII RISIPITE TEMA POVESTITORULUI Dacă împrejurările nu m-ar fi silit să devin scriitor profesionist, poate că tot ceea ce am scris ar fi stat în sertar, și ar fi suferit atâtea modificări și transformări de teme și subiecte de la o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mergea în fabrici să cunoască procesul de producție, schema literară bazată pe antagonismul social fiind obligatorie și dinainte cunoscută de autori. Documentarea la care mă luase poetul a fost o inaugurare de GAC. Împreună cu o mulțime pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]