1,594 matches
-
color, diferite modele, 1 000 000-4 000 000 lei. Tel. 475471. Vând candelabru vechi, de cristal, colțar antic cu încrustații de piele de Cordoba, dormitor alb cu sculptură în relief, oglindă masivă cu stativ, încadrată între 2 amorași, cu medalion pictural deasupra, aragaz cu 4 ochiuri. Tel. 491991, 467468. Vând Dacia break, 2001, roșu metalizat, unic proprietar, 17 000 km, alarmă, central, linie audio, stare excepțională, preț 2 950 euro, negociabil. Tel. 291172, 0745781805. Vând Oltcit, stare bună, vizibil după ora
Agenda2004-14-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/282268_a_283597]
-
ei, care-i însuflețit nu doar speranța, ci chiar și strălucire. Despre demnitatea femeii ar fi fost vorba și în Brigitta, o ecranizare pe cît de prețioasă, pe atît de stîngace în care debutanta Dagmar Knöpfel cedează locul unui voyeurism pictural ce încețoșează dramă eroinei titulare, prezența oricum într-un alb/negru nuanțat doar în peisaje. Peisajul sufletului feminin se oglindește pe ecran în toată splendoarea să în Ciorile al polonezei Dorota Kedzierzwska, despre nevoia de afecțiune a unei fetițe ce
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
George Radu Fidelă unei vechi tradiții culturale de a ne sta alături în vremuri de grea cumpănă, Franța ne-a onorat cu cea mai prestigioasă expoziție de artă picturală din câte s-au perindat, în numele ei, la noi. Panoul care dă măsura întregii ponderi a expoziției este cel care îi înfățișează pe Claude Lorrain și Nicolas Poussin, ambii reprezentați cu opere capitale, binecunoscute, niciodată văzute la noi; deosebit de acest
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
viziune profană a acestei teme, reținând înainte de toate din lecția lui Rembrandt modul de tratare a luminii și brio-ul penelului". Cercetat de aproape, tabloul își livrează excepționalele virtuți care - lăsând deoparte caracteristicile subiectului - sunt eminamente de ordin plastic și pictural. Izbesc îndeosebi extraordinara libertate a tușei, rotundă, largă și mobilă, cu un relief distinct, dinamica spontană a penelului, rapiditatea, siguranța lui, suculența materiei colorante, desenul ferm și viguros, construcția formei, contrastul puternic dintre lumină și umbră, armonia coloritului, totul tratat
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
închinate artistului. Este meritul domnului Emmanuel Starcky, comisar al expoziției, de a fi știut, în luxosul catalog al acesteia, să scoată în evidență importanța lui excepțională. Virtuțile lui sunt complexe, întrucât vin în atingere cu o întreagă succesiune de modalități picturale care s-au manifestat pornind de la Valenciennes și până în 1874, an al execuției tabloului și totodată al primei expoziții impresioniste. Prezentă într-o manieră foarte diversificată, dată fiind cuprinderea ei, problematica umbră/lumină își află în această creație târzie a
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
dacă - așa cum s-a observat - gândul te trimite, pe bună dreptate, la Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende episodul autobiografic și referința la faimoasa capodoperă din muzeul Prado, pentru a se insinua ca o ingerință a plasticului și picturalului, cu imperativele pe care le impune ceea ce se vrea a fi întâi de toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele deja amintitei ambiguități. Cum bine se știe, orice a creat Picasso, într-un fel sau altul, intrigă
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
pe ceea ce simțurile în alertă înregistrează. Polul cunoscător vibrează la datele realului și le transcrie conștiincios, glosând în aparteuri reflexive care adaugă adâncime tabloului trăit. Vezi Rădăcina de bucsau a lui O. Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul drumului se va revela un adevăr al celei mai stricte interiorități. O extrem conotativă forfotă a fragmentelor în mișcare browniană/breugheliană sugerând
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
provincială, șablonardă, în orice caz cinică, cu un zîmbet tăios pe buze. Fiecare gest este calculat matematic, privirile lor sînt bogate în semnificații și cînd sînt însoțite de cuvînt și cînd nu. Deși Adrian Ralea era o apariție, mai degrabă picturală, în Tatăl, aici, Șerban Ionescu îi dă carnalitate. Ca și Rodica Mandache în Mama și în trecerile ei felliniene. Dansurile irlandeze lucrate de Malou Iosif au avut, în 1995, o funcție bine gîndită și au creat atmosfera ce servea spectacolul
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
o distribuție impresionantă - Alfred Molina, în rolul pictorului Diego Rivera, Antonio Banderas - Siqueiros, Geoffrey Rush - Trotsky, Edward Norton - Nelson Rockefeller - filmul se împotmolește în detalii nu întotdeauna semnificative, iar momentele în care Julie Taymor reușește să comunice spectatorului esență operei picturale a Fridei Kahlo sînt prea rare. A doua zi însă, tot că la Berlin, unde s-a proiectat Bloody Sunday, a venit rîndul filmului care se va instala de la început ca principal favorit al competiției și care va fi într-
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
sadoveniană, poematică a detaliului. Volumul 3 pune în pagină mai întâi Caietul pierdut al unei încercări de roman din anii ’60 și îl recuperează prin acumulări de detalii, tentând retră irea în timp real și recompunând, cu infinite detalii cinematografic picturale, atmosfera. Caietul de la Vadul Moților e o partitură colaterală, cu infuzii amoros-senzuale, iar Cadențe finale, mic raport despre Primul Congres al Scriitorilor, din 1956. Cele două par mai degrabă caiete de lucru, introduse pentru a lărgi ambitusul vocilor deponente. Insistența
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
conflictul celor două personaje se naște un al treilea, care este simultan o sursă de plasticitate pură și un izvor epic inepuizabil. Însă această fabulație se consumă, de fapt, în jurul lucrărilor, și nu în interiorul lor. Contur și Determinare O.O. Imaginea picturală este un înveliș pentru realitate, sau viceversa? Se modifică realitatea în funcție de discursul care o exprimă? P.Ș. Imaginea, în general, este o parte a realității. Și avem acel tip de imagine pe care realitatea în care trăim reușește să ni
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Paradis, or, după cum știm suficient de bine amîndoi, izgonirea a avut deja loc și informația aceasta este indiscutabilă. Dar, pînă la urmă, instituțiile amintite pot să medieze destul de bine comunicarea între public și artist. O.O. Spațiul acestei expoziții contextualizează subiectele picturale? P.Ș. Spațiul galeriei este unul destul de antipatic, pentru că supune unor probe foarte grele lucrările pe care le găzduiește. În măsura în care pot să-i facă față, acestea își demonstrează vitalitatea expresivă și capacitatea proprie de a trăi autonom, de a trăi
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
în care se construiește o imagine, și nu la obiectul reprezentat. Întrebarea se pune diferit pentru că, în primul caz, referentul este imaginea, iar în al doilea caz, referentul este limbajul. O.O. La Ilie Boca se construiește o lume în spatele suprafeței picturale.. P.Ș. Se construiește, într-adevăr, o lume în spatele suprafeței picturale, dar aceasta nu presupune cu necesitate accesul la lumea din spatele ei. Dacă cineva dorește să acceadă la această lume învăluită are, spre a pătrunde pînă la ea, toate instrumentele
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
Întrebarea se pune diferit pentru că, în primul caz, referentul este imaginea, iar în al doilea caz, referentul este limbajul. O.O. La Ilie Boca se construiește o lume în spatele suprafeței picturale.. P.Ș. Se construiește, într-adevăr, o lume în spatele suprafeței picturale, dar aceasta nu presupune cu necesitate accesul la lumea din spatele ei. Dacă cineva dorește să acceadă la această lume învăluită are, spre a pătrunde pînă la ea, toate instrumentele și toate indiciile oferite de pictor. Dar dacă vrei să te
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
ceva, bănuiesc, care poartă această montare într-o zonă a libertății interioare, a unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă ar fi să le numim doar pe acestea. Este un omagiu pe care Alexandru Darie a simțit nevoia să i-l aducă
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
fragilitatea Binelui, despre imposibilitatea de a separa, de a identifica și de a pedepsi Răul. Romanul cuprinde și o invitație subtilă de revizitare a lui Bosch printr-o o lectură a narațiunii încifrate în Grădina deliciilor. Ca replică la codul pictural de care a uzat autorul, coperta realizată de Angela Rotaru este extrem de reușită: porcul negru tranșat în bucăți, pe fundal roșu având în relief un set de cuțite repetat pe trei rânduri. Coperta învelește provocator noutatea propusă cititorilor: o carte
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
trăit. Ca medic, nu putea fi lesne indus în eroare. Spera însă să mai reziste un an, doi, poate chiar cinci. I se părea puțin pentru ceea ce socotea că abia de acum înainte îi rămâne de realizat. Credincios idealului său pictural, de a cărui valoare nu se îndoia, exigența față de sine îl făcea să se considere cu modestie, departe de orice infatuare. Avea conștiința că ajunsese la un liman, dar că e numai la un început de drum, și ar fi
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă contrariul, o face, oricât ar fi de bine intenționat, în dauna adevărului. Este știut că Ciucurencu era foarte sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare celor declarate mie de Șerban Țuculescu, fratele său Ion i-ar fi dictat în ultimul an al vieții și mai ales pe patul de suferință, un șir
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
sună: "Despre expoziții", "Despre marii pictori moderni: Van Gogh, Cézanne, Gauguin, Matisse, Utrillo, Chagall, Paul Klee", "Despre câțiva artiști plastici români: Luchian, Andreescu, Pallady, Petrașcu, Tonitza, Ghiață, Brâncuși", "Criticii de artă", "Despre realismul socialist", "Despre abstracționism și abstracționiști", "Despre tehnica picturală", "Despre publicul expozițiilor". Ce vor fi devenit nu știu. Din investigațiile pe care le-am întreprins nu rezultă că ar fi existat un Fond }uculescu la Biblioteca Academiei Române sau la vreo altă instituție culturală. Șerban Țuculescu mi-a comunicat și
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
tehnica antropologului ce încearcă să intre în lumea pe care o studiază. E un discurs asemănător celui al teologilor ruși. Seamănă atașarea Ancăi Manolescu față de subiect cu atașarea lui Florenski față de icoană, pe care o prezenta totuși într-o analiză picturală de factură academică. Dar drumul e aici invers : al intelectualului către semnificațiile profunde ale sacrului în Răsăritul creștin.
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită de echivoc, poezia lui Iosif este un simbol al sfîrșitului românesc de secol: pornită dintr-
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
se raportează la imaginea umană, distorsionând-o total. Fascinat, bulversat de aceste imagini, Bacon decide să se facă pictor și începe prin a explora domeniul deschis, dar neexplorat complet de Picasso. Deformările aplicate de Picasso corpului uman devin nucleul limbajului pictural baconian. Mărturisită târziu, cu reticențe, de însuși Bacon, influența lui Picasso asupra sa este sesizată timpuriu, fără echivoc, de criticii de artă: deja în 1933, la numai câțiva ani de la impactul lui Picasso asupra lui Bacon - care avusese loc în
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport strict pictural, care se sustrage oricărei narațiuni, cu atât mai mult cu cât cele trei Figuri de la piciorul crucii nu sunt personajele în nod tradițional reprezentate în pictura creștină, ci trei eumenide. Privită din acest unghi, nici o asociere posibilă între tripticul baconian
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Deleuze afirmă că Omul care suferă are ceva bestial, animalul suferind e om, nu face decât să expliciteze surprinderea lui Bacon, intrând într-o măcelărie, de a nu se afla el în locul animalului. Din contopirea dintre om și animal - sugerată pictural prin zona tulbure, de indiscernabilitate între om și animal - nu rezultă un monstru, un Minotaur, ci o Figură tipic baconiană, în fugă de sine însăși. Zona tulbure se regăsește chiar atunci când pe pânză nu apare decât o singură Figură, când
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
din perioada intens picassoescă a artistului. Paralela dintre acest portret și un Cap de bărbat de Picasso, datând din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]