1,558 matches
-
colonia ― structuri de metal și de plastobeton legate între ele prin tuburi ce păreau prea fragile pentru a fi în stare să înfrunte urgia. Ansamblul evoca un buncăr, iar dacă nu avea un aspect mai impresionant decât peisajul, cu alcătuirile pietroase bătute de vânturi și munții torturați, colonia era însă tot atât de solidă și mult mai primitoare. Ea își apăra populația de vânturi și de atmosfera încă rarefiată. Tractoare cu roți enorme și alte vehicule se deplasau lent pe drumurile dintre clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pilotaj. La sol, viitorii naufragiați văzură uluiți cum naveta viră brusc spre babord. Propulsoarele principale mugiră și aparatul acceleră pierzând altitudine. Ripley o luă pe Newt și alergă spre clădirea cea mai apropiată. ― Fugi! Naveta trecu razant pe lângă o formațiune pietroasă de pe marginea șoselei, viră ― stânga și se lovi de o creastă de bazalt. Se răsturnă ca o libelulă muribundă, se izbi de sol înainte de a exploda. Câteva secțiuni și compartimente se desprinseră din armătura principală. Unele ardeau deja. Aparatul tresăltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și punctualitatea cu care-și trezea dimineața stăpânul își mărturisea Măriuca sfielnica dragoste, ci și prin alte corvezi zilnice, la care se înhăma cu plăcere, doar-doar o băga de seamă boierul focul ce i se aprinse în pieptul feciorelnic, dar pietros: ștergea de praf cărțile aduse de la Padova de Radu Stoenescu insistând mai ales asupra uneia ce în condiții grafice de excepție prezenta gravuri erotice din antichitatea romană și pe a cărei ultimă pagină boierul își notase un rând: „Noi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se nimereau vreo trei-patru Giacomette de-alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur, mă țineau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care l-a văzut de atâtea ori în cărți și atlasuri când își pregătea examenele de specialitate... Acolo, în profunzime, este nervul IX, cel mai sensibil dintre toate și care se intersectează în mod haotic cu ..., cu complexul de vene pietroase... "Cum de nu s-a vizualizat prin I. R. M. conflictul nervului IX ?", se trezește întrebând cu voce tare. Explicabil. Este foarte adânc, în umbra perifericelor. Profesorul respiră profund, încearcă să alunge gândul... Nu descoperirea acestui complicat conflict, care pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
septembrie 2007 Reședința Patriarhală, pe http://www.patriarhia.ro/ patriarhul/ interviuri 1.htm 18 "Iată a ieșit semănătorul să semene. Pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă. De la oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl face neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
bulgărași de argint. Ea schimba copitele negre ca abanosul de pe piatră pe piatră, și urca încet, pe când pe picior i se scurgea sânge cald. Sus, pe pisc, se înălța în cer albastru bradul, vestitor al vânturilor. Mai jos, în jghiab pietros, într-o roată de mesteceni, se strângea apa pârăului într-o baltă limpede. Cădea tremurând, lunecând pe mușchi de stâncă, se alina, se împrăștia, se liniștea într-o lumină care răsfrângea cerul și pletele luminoase ale mestecenilor, apoi iar strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o coloare gălbie, dulce-stânsă. Paseri nu zburau, nici n-ajungeau până acolo: le spăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâini puternice, de spălătoreasă, șolduri promițătoare și părul roșu; roșul oxizilor de fier. În tinerețe fusese, probabil, chiar frumoasă. Purta o rochie de cânepă aspră cu nasturii desfăcuți la piept, încît i se zăreau umerii și sânii, ce fuseseră odată pietroși, cu siguranță, dar cu timpul își mai pierduseră din obrăznicie, fără să-și piardă și provocarea tulbure pe care o aruncau bărbaților. Tăceam stânjenit. Vroiam să-i cer din nou scuze, îmi căutam cuvintele, ea aștepta și, văzîndu-mă încurcat, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
multe secole în urmă, o colină acoperită cu vii. Într-o zi, după un secol, sau mai multe, câțiva viticultori s-au sfătuit și au hotărât să dea o nouă viață vechilor plantații. Așa se face că, din acel sol pietros, alb, a răsărit și O mie și una de pietre, dar și admirabilul Vin Paillé, adică vinul pai. Ceea ce, într-o înțelegere profană, ar putea să însemne vin făcut din paie. Ei bine, nu e deloc așa. Amabila noastră gazdă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Suiș destul de abrupt, dar accesibil până și mie. Lui Hugo, nici nu mai spun. Ei, dar, după câteva sute de metri, se termină cu binele. Cu scările, vreau să spun. Începe o potecuță, ca toate cărările de munte: pieptiș și pietroasă. Mulți se opresc în acest punct. Oricum, și de aici vederea este superbă. În-cerc să mai fac câțiva pași, dar renunț chiar în punctul din care panta devine inaccesibilă puterilor mele. Renunță și Hugo, chiar dacă o face, ca și mine
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
spital. „Scrie o carte despre carne”, încercă să mă convingă el, pornind iarăși muzica gravă a graiului său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
seară; fierbinți și pătrunzători până în străfund de suflet”. Nu știu cum s-a împiedicat, și, ca să nu cadă, m-a prins de braț. Vrând-nevrând, s-a lipit de mine. Am simțit trup fierbinte și mlădiu... Mâinile îmi strângeau brațul afectuos, iar sânii pietroși tresăltau cu tremur de hulub speriat... Fără să vreau, m-am lipit de ea. Dogorea ca un cuptor încins! Am tresărit! Nu-mi dădeam seama dacă visez sau lângă mine arde cu adevărat un trup ispititor de fată... Mi-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au reținut atenția, iar, la final, Calistrat Costin m-a invitat la o discuție restrânsă, la sediul Filialei USR. Deși pe parcursul celor peste două ore, cât a durat Întrevederea, n-am băut decât conținutul a 3 pahare cu vin de Pietroasele, la 21, când am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
contacte cu oameni de treabă și am reușit să trec toate evenimentele sociale și naturale neplăcute. Copilăria și o parte din tinerețe mi-am petrecuto în Țara Dornelor, mai exact în orașul Vatra Dornei, urcând pe piscurile Oușorului, ori a Pietrosului din Călimani, coborând pantele abrupte ale Bârnărelului, ori ale Rarăului. Din vârful Carpaților Orientali, viața mi-a îndreptat pașii spre răsăritul țării, făcând cunoștință cu altă formă de relief, câmpia. Câmpia de silvostepă de pe Valea Jijiei și luând contacte cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
activitatea, au plecat, iar după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
contacte cu oameni de treabă și am reușit să trec toate evenimentele sociale și naturale neplăcute. Copilăria și o parte din tinerețe mi-am petrecuto în Țara Dornelor, mai exact în orașul Vatra Dornei, urcând pe piscurile Oușorului, ori a Pietrosului din Călimani, coborând pantele abrupte ale Bârnărelului, ori ale Rarăului. Din vârful Carpaților Orientali, viața mi-a îndreptat pașii spre răsăritul țării, făcând cunoștință cu altă formă de relief, câmpia. Câmpia de silvostepă de pe Valea Jijiei și luând contacte cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
activitatea, au plecat, iar după circa două săptămâni de la plecarea lor, în statia C.F.R. Todireni a sosit o garnitură de tren încărcată cu piatră mare și balast. După alte două zile au venit trei autocamioane de tonaj mare, transportând materialul pietros, care a fost împrăștiat pe drumul ce ducea la locul unde a lucrat echipa de geologi. Un compresor a fixat structura noului drum. La terminarea drumului, tot în stația Todireni au sosit trei vagoane platformă ce au adus materiale tehnice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
până începea școala. Am regăsit-o pe mama în 1969, când am venit profesor la Bogdan Vodă, lângă Dragomirești, și când am descoperit cu adevărat Maramureșul, timp de 15 ani cât am fost profesor, ultimii 6 ani la Borșa, sub Pietrosul Rodnei. Dar prin 1983, mă sufocam deja, îmi epuizasem experiența de profesor: deși luam cu elevii toate premiile la concursurile de creativitate din țară, la care participam, deși cântam și apăream la televizor și în presa din țară, fiind un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În plus, nu ne mai dădeau căldură iarna, nu veneau buteliile de aragaz, ne luaseră și curentul, zi și noapte, aveam patru copii mici și simțeam că mă scufund în cea mai adâncă și izolată groapă a limbii române, sub Pietrosul Rodnei înalt de 2003 m. Atunci mi-am luat lumea în cap și am plecat la București, am zis că dacă tot mă scufund, măcar să știe cineva de mine. Nu aveam buletin de Capitală, am stat în chirie, fără slujbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în bezne / Și mi se desfac răsunătoare vijelii în glezne. / S-a turnat în mine atâta vrajăadâncă, nouă , / Că, de fac un pas, despic oglinda lumii-n două... // Vreau o, Doamne cheile vrăjitea zărilor de lut, / Cari m-au zămislit pietros, năprasnic, orb și mut. Vreau, / Să mă-mprăștii-n brazde, pietre, ape, flori și rouă, / Să renasc în timp și spațiu formă nouă: / Peste umeri spre vecii, spre slăvi aripe teferi, / Să-mi svâcnească-n ochi răsaduri de luceferi, / Sora inimă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
verii să uite să curețe, să hrănească și să căptușească bine cu frunze ceea ce numea „cutia noastră cu viermi“. Dar acum, iarna, viermii de mătase muriseră, iar broaștele țestoase fuseseră eliberate acolo unde Ierusalimul se termină brusc și Începe sălbăticia pietroasă. 4 Speranțe de-a deschide un capitol nou Intrarea În clinica particulară din cartierul Kiriat Șmuel se făcea prin curtea din spate, pe o potecă pavată cu piatră de Ierusalim. Acum, iarna, poteca era acoperită cu ace de pin ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii. În adolescență, colindând pe străduțe și pe câmpuri pietroase, Își Închipuia că putea auzi și el voci. Ba chiar Încercase odată să noteze ce i se păruse că auzise. În zilele acelea mai putea mișca unele inimi, În special pe cele ale femeilor, În discuțiile de vineri seara, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]