4,896 matches
-
pin aer călcând pe întuneric. (el se uită pe mare) Din insule bogate, sfâșiind apa, iese O luntre cu vintrele ce spânzură, sumese. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos, În ape... Iar pin crenge de-un verde-adînc de jale S-oglindă-n ap-albastră de aur portocale. Și parcă glas de clopot înfiorează sara, Pe-a stâncilor lungi colțuri apusul se coboară; Stau aurite-n aer... și-a serei rumenire S-apleacă și-nroșește a mării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce loc! Bătrâne stînce ridic-a lor schelete De piatră, ce de valuri și vîntu-s sfîșiete, {EminescuOpVIII 281} Un templu în ruină de apă înecat Pe jumătate.... stâlpii și murul fărămat Stau în curând să cadă... Și în astă ruină Pin scorburi de părete, în neagra vizuină Trăiește-acest călugăr... Apari, tu, lună-n cer, Și fă din vis viață, din umbre adevăr! (luna apare ) UNDELE (cîntă) Noi, undele crețe Venim, venim, În stînce mărețe Izbim, izbim. Ș-a noastră suflare E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te-am strins, M-ai învins. AMÎNDOI Tu ce ești zeilor suroră gemene Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatece Adese-l cânți Când luna tremură pin ceți apatece, Pin codrii sfinți. Vin iubite! Cungiura-voi Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voi a mea față De-arzătorul tău obraz. SIRENA Vin iubite, căci zăpada Dulce-a sânului păstrez! Ah! tot visu-mi, ah! tot dorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
M-ai învins. AMÎNDOI Tu ce ești zeilor suroră gemene Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatece Adese-l cânți Când luna tremură pin ceți apatece, Pin codrii sfinți. Vin iubite! Cungiura-voi Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voi a mea față De-arzătorul tău obraz. SIRENA Vin iubite, căci zăpada Dulce-a sânului păstrez! Ah! tot visu-mi, ah! tot dorul E ferice să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericire și inima-ți n-o știe, Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt... Cu glasu-i ea te cheamă încet... tot mai încet... Auzi! vîntu-n ruine și undele se vaier; De mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea iarăși pin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în estaz) E albă! -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (REGELE SOMN dispare) {EminescuOpVIII 284} Tu, taina nopții mele, tu, blond
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
destinul, în vocea-i de aramă, În fruntea unui popol, ca să domnești, te cheamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideea sântă a Daciei unite: De unde sună marea pin stâncile cernite Pîn-unde Tisa mână undele reci și crețe Peste câmpii mănoase, peste pustii mărețe, De unde Nistrul curge în leagănu-i de-argint Pîn-unde Istrul plânge, ca taurul mugind, Ideea renviată a Ulpiei Traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Fii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar senine ginii de aur ce joacă în palate de zafir înecați în cântec și lumină. * Ossian a visat-o * marea a rămas mai tristă, Nordul a rămas pustiu Și marea ce cântă pe stînce zdrobite Și vântul ce geme pin ierne cernite Argintiul soare-al nopții, vergin, blând ca o nălucă {EminescuOpVIII 295} Spunea: "Diodor, vezi tu zenitul dasupra ta? Este sufletul tău... Ce este sufletul?..... Este ființa unui înger înamorată într-o formă, tu! Zenitul tău - o stea, cine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
venit la mine? Surd este al meu suflet la sfaturile-ți line Cum stîncele la glasu-mi surde rămân și reci. Crezi tu c-o să mă mângâi pe mine? Nu! În veci!... O! Vino colo-n scorburi, ca să-ți arăt fereasta Pin stâlpi în prăbușală, pin arcuri sparte... asta. Prin asta umbra-i blândă ieri noapte a intrat: Venea pe-o scară de-aur cu chipu-i luminat. M[AGUL] (aspru) De-aceea te-ai retras tu cu dorurile-ți lunge, Să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este al meu suflet la sfaturile-ți line Cum stîncele la glasu-mi surde rămân și reci. Crezi tu c-o să mă mângâi pe mine? Nu! În veci!... O! Vino colo-n scorburi, ca să-ți arăt fereasta Pin stâlpi în prăbușală, pin arcuri sparte... asta. Prin asta umbra-i blândă ieri noapte a intrat: Venea pe-o scară de-aur cu chipu-i luminat. M[AGUL] (aspru) De-aceea te-ai retras tu cu dorurile-ți lunge, Să bei apă de mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arcuri sparte... asta. Prin asta umbra-i blândă ieri noapte a intrat: Venea pe-o scară de-aur cu chipu-i luminat. M[AGUL] (aspru) De-aceea te-ai retras tu cu dorurile-ți lunge, Să bei apă de mare pin surele spelunce, {EminescuOpVIII 308} Să trăiești în asceze gândind la Dumnezeu, Ca să domine-n tine ispita, geniul rău? C[ĂLUGĂRUL] Ispită neagră dînsa? Un geniu rău? O, nu e! De s-ar coborî cerul aceasta să mi-o spuie, De-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și formă... întîi pare cristal, Apoi un înger cu-aripi, ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi învoluntară Se mișcă tremurândă în acea sântă oară. Pe coardele de fier, Dar ce i-am zis
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muri... O parte ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut, Un sclav greoi și rece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut, Un sclav greoi și rece, e sclav - dar e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
daca te-a bate... LEIZER Si mi bata?... Ei vai! Si mi bată, eu nu vrei dechit si mi bată... Eu sunt untertan nimteschi și chind mă tragi de urechi pi mine țipi toată Evropă... Și ce-i vide dimita pin ghizeturi franțozești, inghilzești, nemțești............. Bier de pi Moldovă o tăiet copchila lui Leizer in patru bucăți, o dat foc pi hotel, e gets hotel ptu! // o luat de la Leizer o sută de mii de galbene, l-o pradat, l-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn' de dorință lungă S-a rupt inima-n el. Și vouă povesti-voi Din lume cîte-ascult De-a dorurilor culme Din vremea de demult. Și vouă povesti-voi Ce sună pin popor Că s-a-ntîmplat odată Pe vârful cel cu dor. {EminescuOpVIII 407} Și vouă povesti-voi Ce spune azi poporul Că s-a-ntîmplat odată Pe vârful cel cu dorul. PARTEA ÎNTÎIA COR DE FETE (soprani) Râzi dar, Marie, Joacă, Marie, Odorul tău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noi, Din adâncile ponoare Pîn' la vârfuri cu ninsoare Ca un fum. Tot mai sus plutim, ca gândul, Cercul nostru tot lărgindu-l, Din adîncele ponoare Pîn' la culmile-n ninsoare Ca un fum. Ca de brazi frumoase visuri Pribegind pin largi abisuri Nu-l trezim din somn pe munte. Om mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mâhnit cu griji pe frunte, Dormi acum! Brazilor le suntem visuri, Pribegim pe largi abisuri, Nu trezim din somn pe munte. Trist copil cu griji pe frunte, Dormi acum! Dormi, pe când un șir de duhuri Pribegește prin văzduhuri... Ele plâng - Pin lumea moartă Al pieirei suflet poartă Și-i fac drum. Dormi, când șirul de năluce O suflare-a morții duce Peste lumea care zace În adâncul somn de pace - Plângă ele. Dormi când ceata de năluce O suflare-a morții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codrul în priveghi, Măreață durere Pătrunde-n tăcere Pe trunchii nalți și vechi. 2254 c Stă codrul în priveghi, Durerea-și serbează, Adânc se-ntristează Cu arbori nalți și vechi. Cum codrul stă-n priveghi, Adânc jeluindu-l, Fiorii cuprindu-l Pin brazii nalți și vechi. 2262 a Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se pleacă din creștet De crud amar cuprins. b Privind în moarte-ntins Copilul său veșted Se-nclină din creștet De crud amar cuprins. 2254 c Văzând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ea tremură lină Și sufletul zboară cu ea. 2254 c Auzi șoptind abia Cântare divină, Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ea tremură lină, Sufletul zboară cu ea. {EminescuOpVIII 422} Auzi pornind abia Cântare divină, Ea tremură lină Ș-un suflet zboară cu ea. 2262 a Pin brazi cu nalte frunți Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul din munți. 2254 b Pin brazi cu nalte frunți Ea crește puternic! Noi plângem cucernic În somn pe copilul din munți. 2262 Ea pleac-a noastre frunți, Vuiește puternic, Noi plângem cucernic Copilul iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubit din munți. TEXT AFERENT 2254 Din umezi văi în cari Se rărește valu-n vad El ridică pe-umeri negri Lunga rariște de brad. Viu e muntele de zvonuri, Zvonuri mândrei toamne dragi, Care trec de-a lung de munte Pin pădurea cea de fagi. {EminescuOpVIII 423} DIALOG ÎNTRE DIOGEN ȘI ALEXANDRU CEL MARE de Pr. von Bodenstedt ALEXANDRU (se pleacă la gura polobocului și strigă) Diogen! DIOGEN (se târâie în brânci somnoros și-și freacă ochii) Cine mă cheamă? ALEXANDRU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a îndeplini a doua parte a operei, d-a se (conchide) defini (abzuschliessen, dechaîner ), adică într-o profesiune de arte prin pătrunderea unei tecnice specifice a acestei arte și a unei culturi universale (allgemein), o profesiune de arte care pin activitatea ei merita în adevăr acest nume. PĂTRUNDEREA IDEALITĂȚEI ȘI A ADEVĂRULUI NATURAL (NATURWAHRHEIT)-LEGEA ABSOLUTĂ DE REPREZENT[ARE] (DARSTELLUNG) DRAMATICĂ Noțiunea artei dramatice ne-a condus la delăturarea prejudițiului care se ține de asta, că omul își fățărește și-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-adevăr lipsa noastră de centru și bucățirea noastră, care se manifestă și-n pronunție într-atîta întru cât dialectul unei provincii sau a unei populațe nu e tonul fundamental, care domnește numai în mase, ci care se toarce până și pin pronunția celor culți, astfel încît îndată-l cunoști pe vorbă de-i bavarez, or de-i saxon, or suab, or austriac ș. m. d. Germanu[l] după trebuințele naturei sale ideale, omul în parte ca creatură politică stă aci ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]