3,087 matches
-
el! Nu i-a trecut nici la vârsta asta?! se pronunță cu aceeași obidă Papa. Trecut acest mic intermezzo, toată lumea tăcu uimită, dar și ușor amuzată, descoperindu-și chipurile adolescentine. După ce-și priviră îndelung unul altuia trăsăturile întinerite, își pipăiră fețele, brațele, părul pentru autoîncredințare, căzură cu toții într-o stare de apatie paralizantă, totuși... Iepurașul se odihnea pe solul subteran - sau ce-o fi fost. Sub palme toți simțeau stânca rece, puțin umedă... La un timp, Americanul luă iar inițiativa
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
hilară, însă: toți purtau uniformele de liceu, sarafane bleumarin și bluze albe cu mâneci scurte - fetele, pantaloni și cămăși albe - băieții, tot cu mâneci din economie. Și frigul, și ultima descoperire îi făcură să le clănțăne dinții grozav. Patriarhul zise pipăindu-și mandibula: -Mai să fie! Cred că mi-au revenit și măselele de minte! De le-aș fi avut și aseară, n-aș mai fi lăsat purcelul nemâncat pe jumătate! Reacționară cam leșinat la glumă, căci o amețeală le dădea
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
am mai văzut undeva... Poate că, la televizor, în vreun film... - Ce-mi dai să-ți spun eu ce este? m-a întrebat Silvia râzând cu gura până la urechi. Îți dau, îți dau... N-am ce, acum! am răspuns eu pipăindu-mi demonstrativ buzunarele și borseta. Îți dau un păstrăv, dacă vrei, am revenit de îndată privind lacul. - Dacă nu ne-a dat nenea ăsta de aici, n-ai tu de unde! A răspuns ea abia stăpânindu-și râsul. Dai o bere
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
dispară. Parcă erau țipari, ca aspect și ca vioiciune. Priveam cu multă plăcere peștii, broaștele, vegetația, apa, și respiram cu nesaț aerul și liniștea ce ne-nconjura atât de prezentă încât aveam senzația că o pot atinge, că o pot pipăi. Nu am vorbit prea mult. Organismele noastre simțeau nevoia doar de relaxare, de odihnă. În asemenea stare se pare că timpul universal se scurge mult mai repede. Ne fură subtil, fără să simțim, din timpul nostru personal. Ne-a trezit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
mine am pieptănat spre sud cu infatuare părul meu mut să-ți audă râsul orgasmic gura ți s-a umplut de senzualitatea cuvintelor debusolate primăveri bolnave de cecitate își expuneau trufia (in)tolerantă mâinile mele așteptau penelopic terifia(n)te pipăiau fericiri imortale apostaziate sandalele ornate cu swarovski îți protejau călcâiul vulnerabil este vară cu cireșe amare pleiadă de stele anarhii debordante am ca status dragostea (nu) moare port masca de final cu oroare Referință Bibliografică: Selfie / Angi Cristea : Confluențe Literare
SELFIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372187_a_373516]
-
luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta țipând ușor, fără vlagă și dând din picioare, dar văzându-se întinsă pe pat și asaltată de febrilitatea mâinelor mele harnice la pipăit și avântul buzelor mele la sărutat, s-a lăsat abandonată în dezmierdările și sărutările mele. Deja intrase în rolul de parteneră la scena de dragoste declanșată de joaca de-afară, din zăpadă, și de sentimentele pure ce ne legau. Căldura
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
rochie de mătase - și nici nu vă închipuiți cât îmi plăcea mătasea! Într-o noapte, eram mică și fiind trează când părinții primeau musafiri, am văzut o doamnă care purta o rochie dintr-un material moale și lucios, l-am pipăit și i-am spus mamei: „Tu dece n-ai din asta? Vreau să ai și tu din asta!" Apoi, tot în basmul acela cu muzică, am fost țărancă și am purtat o fotă roșie... Într -alt an, într-o fabulă
TEATRUL ÎN VIAŢA MEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374710_a_376039]
-
sufocant, alteori, parcă ”se simte mirosul de pușcă ars” / natura își face simțită prezența: ”semințele germinate străpungeau carnea maturată de ploi / simțise rădăcinile fragede hrănindu-se din atâtea adevăruri / iar deasupra înverzea o grădină / se întreba când va ajunge să pipăie frunzele proaspete /răsfirate pe crengi întortocheate ajunse la ceruri / fiindcă jos cocleau în lutul rece transpirații nocturne / ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare / spre unde ” ( Mirela Orban / Ce bine că mâinile nu-i erau reci). Expresiile poetice, metaforele reflexive, conturează imaginea
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
solicitând întreaga făptură a omului ... în a-l recepta. Astfel, inima, văzul, pipăitul, auzul, rațiunea au conlucrat la receptarea adevărului. Apostolii au propovăduit Adevărul pe care l-au văzut cu ochii lor, l-au auzit prin Cuvânt și l-au pipăit prin atingerea rănilor. Cu alte cuvinte, l-au contemplat în toată frumusețea Cuvântului vieții după cum a scris Sf.Apostol Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce au privit și mâinile noastre au
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
prin atingerea rănilor. Cu alte cuvinte, l-au contemplat în toată frumusețea Cuvântului vieții după cum a scris Sf.Apostol Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce au privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții aceea vă vestim. Și viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă”(Întâia Epistolă Sobornicească a sfântului Apostol Ioan 1
MONUMENTE ISTORICE-CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369161_a_370490]
-
Tu vedeai albastrul din sufletul meu, eu culorile-ți purpurii palpitând de atâta iubire. De aceea mi se părea că la tine, acolo, e mai frumos ca niciunde în lume și mi-aș fi dorit, măcar pentru o clipă, să pipăi cu degetele inimii mele culorile tale. Mă tot întrebai ce văd, dar amețit de-atâta frumos nu ți-am răspuns și-ți citeam în ochi nedumerirea și întrebările agățate de crengile buzelor, Acum stau singur și-mi mâzgălesc sufletul cu
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
hrănesc, cuvintele înnebunesc, cuvintele călătoresc, cuvintele au miros, ele înnobilează suflete, dar le și pervertesc. ce liniște este în aceată pădure de cuvinte. ziua alunecă trăgând după ea culorile albe ale zăpezii printre cuvintele care dansează frenetic în capul meu, pipăi cu mâna coapsa dulce a aerului rece, mă adun din fărâme de amintiri, sunt gata să mor înecat în apa lor dulce ca o privighetoare spânzurată de cer. voi cuvintelor, voi amantelor, voi iubitelor, voi mamelor, care nașteți vocale de
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
Autorului CÂND... de Nicolaie DINCĂ Când eu te strîng la piept, tu freamăți toată - O frunză-n vânt în hula dragostei - Și mintea-ți lași de dragoste purtată Spre lumi de vise cu miros de tei. Când mâna mea te pipăie hulpavă Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
langă atâtea biserici și catedrale din lumea asta mare, fără să-ți mulțumesc printr-o închinăciune!? Dar am călcat pe lespedea Catredalelor, a Domurilor, a multor biserici de orice riț și mă uitam fără să văd, ascultăm fără să aud, pipăiam ziduri fără să tresar,... Și doar m-a învățat maica mea!Parcă o aud... “ Să te închini,Petruș ,mama,cănd treci pe langă biserică, ca să-l bucuri pe Dumnezeu!” A trebuit sa ma intorc aici, in Delenii mei , ca să îmi
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
însă noi am ridicat cestiunea mai presus de considerațiuni de persoane sau de partizi; noi am pus înainte teoria foarte constituțională că șeful statului are dreptul după unii, datoria după alții, fiindcă fiecărui drept corespunde și o datorie, de a pipăi pururea pulsul națiunii pentru a se convinge dacă în realitate guvernul se mai bucură sau nu de încrederea acesteia. Am mai adăoga apoi că acțiunea capului statului crește în măsura în care crește disproporția între puterea de rezistență a corpului electoral și capacitatea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
legitime ale acestora - ele sânt restrânse aproape esclusiv la limba de propunere în școalele populare și secundare, precum și la uzul limbei naționale în autoritățile ce stau în relații directe cu poporul de jos - realizarea acestora zicem ar da o dovadă pipăită de dreptatea cu care Austria știe a guverna și i-ar câștiga simpatiile popoarelor orientale în caz când acestea ar fi să aleagă între două supremații eventuale. Avem atâtea {EminescuOpXI 124} dovezi că cestiunile de drept public, de suveranitate națională
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se șoptesc oarecari amănunte pe cari nu le înregistrăm decât cu rezervă. D. Dum. Brătianu, îndată după venirea la putere a noului cabinet englez, a fost însărcinat să meargă la Paris și la Londra pentru a vedea d-aproape, a pipăi dispozițiile guvernelor francez și englez în privința României. Aceea ce a făcut pe guvernul nostru să voiască a afla numaidecât, printr-un trimis extraordinar, dispozițiile celor două guverne, ar fi părerea, întemeiată pe simptome oarecum neîndoielnice, că, atât la Paris cât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din iarbă verde, o foarte numeroasă clasă de paraziți improductivi cu trebuințe enorme, cari toate se satisfac direct sau indirect din punga contribuabilului ori din altă avere a statului. Toate socotințele acestea ni le-am făcut noi înșine, văzând și pipăind lucrurile, nu răzimîndu-ne numaidecât pe vrun scriitor străin care-a gândit în altă țară, în alt timp și asupra altor împrejurări. Astăzi găsim însă în ziarul "Post", precum se știe organ al politicei principelui de Bismarck, un articol pe care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
d-lui Conta ce-i puseseră la cale coreligionarii politici. Ultimatul sosește apoi prin poștă d-lui ministru. În timpul acesta, unul dintre moderați, d. advocat Sipsom, care sosise la București în același tren de poștă ce adusese ultimatul, merge să pipăie d-aproape pulsul Excelenței Sale. Electricitatea în complicitate cu d. Panu preveniseră însă pe Excelența Sa de cele petrecute la Iași, și astfel d. Sipsom, mergând acasă la d. Conta, nu fu primit; Excelența Sa [î]i trimise răspuns cu aprodul de la ușă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
omului din Vancouver. Mă și trezesc spunîndu-i lui Andrei Pleșu isprăvi cu individul care s-a ivit aseară, în ușa camerei de la Peleș, cu automatul în bandulieră, apoi cu midineta-cameristă, care în timp ce-mi gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul care, la masă, ține pistolul sub prosopul din stînga, și dă-i și dă-i. Surprind pe fața ilustrului personaj rictusul îndoielii și graba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gorjanul, ca să poată înjura în prezența (m)ucenicelor sale, le dădea nume de bărbați de pe Jii. Chestia asta, cu înjurătura, o fi fost singura explicație? Fugosul Erwin Kessler, de la 22, nu a putut rezista tentației de a vedea, de a... pipăi expoziția Masculin-feminin: Sexul artei și s-a repezit pînă la Paris. De unde, cu o concupiscență (intelectuală) bine temperată, a detaliat, incitant-excitant, spectaculoasa desfășurare de la Centrul Pompidou. Despre ce e vorba. Expoziția mamut, care a succedat, la același Centru Pompidou, retrospectiva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor urechiști. Mă vedeam cu unul din ăștia pe la Hală și simțeam cum, provocîndu-l cu subiectul Câmpeanu, își pipăia reflex buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă, reușea să-i țină atenți pe tropăitori chiar dacă, sau tocmai, le servea din cînd în cînd cîte-un citat din Tacit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îi iubea atît pe Rafael și pe Giorgione, extrem de vizibil acum, în... pompierismul fidelității anatomice, în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă: mă apropii hoțește de copleșitoarea pînză și pipăi, medical, degetul mare al despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sensurile celor notate de mine. V-aș sustrage, o secundă, de la trebi (eminescian, nu?) ca să vă mărturisesc ceva. Din rîndurile dumneavoastră nurlii ar reieși, ce mai!, ramolismentul meu în materie de noutate de ultimă oră. Vă spun că n-ați pipăit prea bine ombilicul chestiunii. Mai întîi, o scurtă mărturisire: eu însumi am apărut într-un Iași în care cei cîțiva maeștri ai picturii aveau deja statut prea bine definit; nerămînîndu-mi decît soluția insolitului. Pe care l-am și produs (nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe bufon, mâine nu vor mai avea de cine râde. Curtenii vor reuși să-l convingă pe Rigoletto că sunt veniți să-i răpească nevasta lui Ceprano. Drept proba îi dau cheia casei lui Ceprano a cărei sigiliu Rigoletto îl pipăie în întuneric și este fericit să-l recunoască. Marullo, pretextând că e necesar ca Rigoletto să-și pună o mască, îi aplică o bandă peste ochi. Bufonul crede că este întunericul obscurității care îl împiedică să vadă cele ce se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]