9,309 matches
-
anunțat ieri, obsedant, ore în șir, că străinii uciși în atentate sunt din Bulgaria, Chile, Peru, Filipine ș.a., de România nici o vorbă. Cei 9 români morți de până acum sunt nu numai morți, ci și neglijabili, ca niște câini sau pisici care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă și un spirit comunitar dezvoltat. În Anglia, de pildă, în fiecare autobuz și la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric, de pe perete, din afișul în care stăteau aliniați frumos pe trei rânduri, pe gazonul proaspăt tuns din Groapă, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-ar fi avut cum să se cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să întrerupem un pic transa mistică a străbunicii, unchiul și-a amintit din senin că fusese ofițer de intendență, că ținuse socoteala gamelelor, bocancilor, bonetelor, petlițelor și lopeților Linemann, a avut revelația că în stufosul inventar cazon nu figura nici o pisică și a luat hotărârea s-o lăsăm acolo cu străbunica, s-o călugărim. Am protestat, am bocit, am zis tot ce mi-a venit la gură, n-am vrut să mă urc înapoi în mașină, m-au luat pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă sunt morți, atât timp cât însuși Dumnezeul lor nu a hotărât vreun gest, nu a poruncit nimic decât nopții să se apropie, iar ea s-a apropiat (ca o pisică, ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea să nu apară nicicând, un fel de plapumă nevăzută îi acoperă ca bolta unei peșteri, apoi se retrage ca și când nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene roșii ale unui indian cu arc, o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreo atenție, apoi, tiptil, mai curând ca un bandit de cea mai joasă speță decât ca un sălbatic blond „...curajos, viteaz, proaspăt bărbierit, agil, iscusit în mânuirea armelor și curtenitor cu femeile de grotă“, de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ei se întrupa cealaltă, cu culorile, cu muzica, cu replicile, cu împrejurările și cu personajele ei (și, fiți siguri, regula de căpătâi se respecta și acolo, lucrurile se împărțeau în bune și rele), când aparatul de proiecție torcea ca Fifi, pisica noastră, și când aerul stătut și acru începea să înghețe (din cauza vreunui bandit sângeros, a unui neamț crud, a unui cardinal avid de putere, a unei femei elegante și prefăcute, a unei avalanșe, a unei căpetenii sioux sau a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu fi spus la tovarășa. Să joci Ce fac eu să facă toți. Să cânți Alunelul doar dacă ești constrâns. Să nu te atingi de păpuși. Să le rupi doar capul. Să nu dai în fetițe. Să faci tablouri cu pisici și floricele și pentru cei care nu știu să le facă (în cazul ăsta, eu). Să te ferești de dușmani. Să iubești indienii. Să taci când ți se spune să taci. Și câte și mai câte: o grămadă de îndatoriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
forjat și să se facă țăndări), motocicleta lui Șchiopu Bărbosu nu mai are rezervorul de benzină burdușit cu frunze (ca să i se înfunde carburatorul și să nu pornească nici în ruptul capului), familia Ciocan nu mai calcă în căcățeii de pisică pe preș (renunțând să confiște mingi și să întrerupă meciuri memorabile pe aleea Băiuț), nea More își așteaptă liniștit corespondența (fiindcă nu-i mai e umplută cutia de scrisori cu noroi și râme). Inițial, echilibrul acesta e fragil, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca o pisică, ca un linx) până la acel copac de Drumul Taberei, ascuns printre alți copaci identici în grădina din spatele lui D 13, ca să sculpteze, ajutat poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plăcere o carte bună - poate mai degrabă o biografie romanțată decît un roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria lui se desfășurase Înainte de Primul Război Mondial, iar copilăria e o vîrstă care lasă urme de neșters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
minte crîmpeie fără legătură din Micul duce. Pe vremuri, continuă el, se obișnuita să li se trimită castelanilor o somație să se predea. — Taci, te rog! șopti ea. Ne ascultă... M-am plictisit de jocul ăsta de-a șoarecele și pisica. Nici măcar nu știm dacă e cineva În bucătărie. Încearcă să ne sperie cu zgomote de uși ce scîrțîie pe Întuneric. Și strigă, cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
armurii de ceremonie a unei armate de arhangheli. Legându-se pe călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută să-și potrivească picioarele zdrobite în spațiul dintre bancheta din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din piele de leopard pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din acel complex incomod de dimensiuni și proiectat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fundalul unei proporții de numai 15% în Parlament a opoziției democratice, sigur că există o aroganță a Puterii, care, prin logica ei internă, tinde să controleze totul, presă, afaceri, administrație. Pe de altă parte, acest elefant printre animale de câmpie, pisici, tigri, zebre, șoricei, generează cele mai mari probleme pentru sine. Toată corupția, spre exemplu, se îndreaptă spre PSD; toată lumea trebuie să cotizeze. Nu neapărat că i se cere, dar, neexistând alte centre de putere, să echilibreze scena politică, toată ”tensiunea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să se distreze, dar toți..., serviciul îi plăcea, era ok, era bine plătită, dar viața ei nu avea nici un sens, nu ducea nicăieri, cândva va avea patruzeci de ani, apoi cincizeci, șaizeci, șaptezeci, poate va fi mereu singură, cu o pisică sau un câine, niște relații superficiale, sau căsătorită cu vreun bărbat, vreun coleg de birou, și s-ar plictisi alături de el, poate ar avea și copii... Șeful de gară o ascultase în tăcere, din când în când mai pusese câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
orizontul dinspre Piața Matache, se vedea un mic punct negru care creștea vertiginos. - Priviți! strigă proprietarul privirii. Ceilalți optzeci și patru de ochi se uitară într-acolo. Și văzură un punct care creștea și creștea. - Un șobolan! exclamă careva. - O pisică! zise următorul - Un câine! susținu un al treilea. - O maimuță! - Ba nu! Un om! - Un japonez! Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se afla acum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stilul Lui. - Vezi? zice. 19 mai 2005 POLICOLOR / FABRICA DE STICLĂ Muzica: Daft Punk, Beck, Moby Din cauza unui incendiu ce distrusese bună parte din cartierul în care locuisem înainte, ne mutaserăm (eu, Ana Popescu, gagică-mea, Nicolae, fiul ei, și pisica noastră, Dumnezeea) într-o căscioară cu patru camere în cartierul Policolor, zona Fabrica de Sticlă. Locul era prielnic și destul de aproape de București: copilul făcea numai două ore până la școală, Ana ajungea în cu zece minute mai puțin la Institutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcea numai două ore până la școală, Ana ajungea în cu zece minute mai puțin la Institutul de Agronomie Comparată în care lucra. Iar eu, fiind toboșar, lucram acasă, unde făceam câte o coloană sonoră pentru vreun film, mă jucam cu pisica, inventam un dispozitiv care făcea cinelul să sune ca o privighetoare, citeam biografiile unor personaje politice minore și, la plictiseală, ieșeam la plimbare pe coclaurii din împrejurimi. Într-un asemenea Spaziergang am făcut cunoștință cu Moș Francisco Juarez de Aumenita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
țară normală, colorată, asemenea celorlalte țări. Blocurile erau albe sau bej sau siclam sau de culoarea untului. Frunzele pomilor erau verzi, doar toamna deveneau roșiatice. Zăpada era albă, vinul roșu, roșu, iar cel alb, gălbui. Oamenii erau roz, noaptea neagră, pisicile multicolore, câinii la fel... - Dar și acum... - Aiurea. Gândește-te bine la ce numești tu culori. Crezi că sunt așa cum sunt pentru că așa ai fost învățat; numai bătrânii ca mine își mai pot aminti, dar cu greu, cu mare greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur punct până când zorii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]