2,526 matches
-
anii de auto-pedepsire și de scârbă de sine au provocat Înlăuntrul lui o reacție negativă, iar acea necesitate a revenit chiar mai puternică, sub forma EI. EA se abătea asupra lui oriunde, În orice moment al zilei. În baie, În pivniță, În toaletă sub cearșaf, În living și uneori, când se strecura În camera surorii lui mai mici, atunci când ea nu era prin preajmă, În patul ei, pe scaunul ei, lângă biroul ei... Ca un patriarh capricios EA cerea supunere absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mult decît el, o viață, zicea ea, „care Îți scapă iute printre degete“? Pofta de viață a mamei lui contrasta cu acel instinct al morții pe care-l simțea răspîndindu-se În el Întocmai cum se răspîndește și crește apa În pivnița În care e Închis eroul, unui film horror. Mama lui se plîngea de tendinite și artroze. Regreta că nu mai poate consacra grădinăritului orele pe care acum le petrecea la kinetoterapeut. Nu era tocmai momentul potrivit să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
urechea tăiată sau Țipătul lui Munch erau de-a dreptul odihnitoare. Îi plăceau măștile acelea care se strîmbau, și cu siguranță că era singurul lor administrator, deoarece negustorii erau Încîntați să i le vîndă la un preț scăzut. Adusese din pivniță vreo zece cutii de carton, pline de praf, În care păstra tot soiul de hîrțoage, socotind că-i vor fi de folos Într-o bună zi. Cutiile astea Încurcau puținele spații rămase goale În Încăpere. Larg deschise, zăceau pe parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima unui viol În grup În pivnița unei clădiri a universității unde studia. Vorbise fără să ridice vocea, deși muzica se auzea tare. S-a ridicat brusc pentru a merge pe ringul de dans, unde am văzut cum lumina stroboscopică În Împrumuta gesturile Încetinite pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ce Patton nu nesocotise ordinul atunci cînd i se spusese să nu meargă pînă la Praga, lăsată astfel pe mîna sovieticilor. Diekirch avea prieteni la Praga. Avea prieteni În lumea Întreagă. Locuia Într-un subsol luminat de o răsuflătoare de pivniță și dormea pe un pat de campanie. În centrul Încăperii se găsea șevaletul. CÎteva pînze erau Întoarse cu fața spre zid. Mi le-a arătat. Înfățișau corpuri desfigurate, sfîrtecate. Nu picta decît cu nuanțe de gri. Eu voiam albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gheață îi penetrau hainele și pielea. Picioarele îi erau umede și amorțite de frig. Pentru un moment nu avea nici cea mai mică idee unde se afla și nici cum ajunsese acolo. Tot ce își putea aminti era că părăsise pivnița lui Fraulein Keller. și tot ce se întâmplase de atunci se întâmplase ca într-un vis. Trebuia să meargă înapoi după galoșii. Pășea fără să aibă cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Auzea felinarele cântând, iar vântul trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îl lăsați să mă omoare. Așa ne-am înțeles. Eram gata să accept asta. Voiam asta. M-ați înșelat. ă Nu-mi pasă de sufletul dumneavoastră, spuse Porfiri. Însă îmi pasă de al lui Virginski. Capitolul douăzeci și șapte Pivnița din Strada Sadovaia Porfiri își ridică privirea în timp ce auzea ușa de la biroul său deschizându-se. Își stinse țigara fumată pe jumătate și se ridică încet de pe scaun. ă Pavel Pavelovici! Porfiri rosti numele cu căldură, investindu-l cu o surpiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ai nevoie de tatăl dumitale. Trebuie să îl ierți și să îi permiți să te ierte. Virginski suspină adânc și își întoarse privirea. § Adresa de pe plic era a unei clădiri de pe Strada Sadovaia. Descoperi familia Lebediev la subsol, într-o pivniță înghețată, fără ușă. Lumina se strecura printre jumătăți de ferestre translucente tăiate aproape de tavan. Pe pereți era un strat de gheață, dezghețat și picurând în spatele țevilor calde. Doamna Lebedieva zăcea în pat. Imediat ce o văzu - chiar înainte de asta, de cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să fie Colecția Josh și Valerie Rothschild, adăugă Josh. Când termină de desfăcut și de fixat papirusul, deja gâfâia. — Charlie, cred că e prea mare pentru camera asta. Mai bine l-am strânge din nou și l-am duce În pivniță. Când gazdele se duseră În bucătărie să pregătească cina - gătitul era cea de-a doua pasiune a lor, după colecționarea lucrărilor de artă, iar Martha Stewart era cea de-a doua sursă de inspirație, după Charlie Jones - Kitty se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a avut loc la New York, a aflat că Mick avea o chestie de dimensiuni incredibil de reduse. Iar curând după asta a descoperit că avea și o impresionantă colecție de DVD-uri cu filme porno dintre cele mai scârboase În pivniță. — Ce scârbos, zise Olga. Când l-a Întrebat, s-au certat Îngrozitor, iar el a dat-o afară. Cum nu avea nici un fel de drepturi legale și toate actele de imigrare o legau de el, a fost nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic dinăuntru să nu se piardă, momentul care vine mereu, ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă baltă am văzut mugurii plesnind pe crengile sălciilor. În jur, iarba se deștepta la viață. Eu însumi aveam sentimentul că reînviam. Mă trezeam dintr-un somn urât, ieșeam la soare dintr-o pivniță umedă, plină de șobolani, purificându-mă în lumina dulce a primăverii. Când cineva e bolnav și nu vrea să moară are trei lucruri de făcut; așa citisem undeva. Mai întâi să recunoască singur că e bolnav. Apoi să acționeze împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Valurile spălau țărmul cu spuma lor albă. Era o zi splendidă, frumoasă ca un păcat. Dintr-odată, m-a copleșit o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se apleacă, șterge băltoaca, duce cârpa la closet și se întoarce în cameră, culcându-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zis și, ca s-o încerc, am adăugat: „Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc pe malul bălții, să plâng în voie”. Am văzut-o ezitând, nu știa dacă să mă creadă sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În aceeași beznă, și deodată a venit semnalul. O lampă mai puternică, fixată de zid, Îmi arăta o altă scară, cu aspect provizoriu, care ajungea până la o trapă de lemn. Mi-am Încercat bravura și m-am găsit Într-o pivniță ticsită cu sticle goale, care dădea Într-un coridor cu două closete, având pe uși un bărbat și o femeie În miniatură. Eram În lumea celor vii. M-am oprit gâfâind. Abia În momentul acela m-am gândit la Lorenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întîlnit un om la mine În taxi. A spus că e manager de bani, așa că l-am Întrebat În ce ar trebui să investesc. El mi-a zis să cumpăr un loc la țară, cu pui și capre. Să umplu pivnița cu supă la conservă și hîrtie igienică. I-am spus că e exact ca-n Rusia, dar că eu nu mai trăiesc acolo. În America toată lumea face bani din acțiuni. Această nație crede În viitor. El mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
decît orice argumentație. Poezia populară, de asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de îndeplinit, executau niște ordine. Doar eu eram
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să proclame, mărinimoasă, încetarea terorii fizice, să renunțe la instrumentele de tortură, să se laude că a golit temnițele și să domnească numai prin zelul nostru de a ne dovedi înțelepți. Spre asta tinde. Să mute instrumentele de tortură din pivnițe în sufletele noastre. Atunci, opera ei va fi, cu adevărat, împlinită. Va înceta să fie odioasă, lăsîndu-ne să ne supraveghem singuri. ― Văd că ne învîrtim în cerc. Ajungem mereu la același punct. ― Sau la același rău, Galilei. În timp ce noi discutăm
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau una lângă alta casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar nu s-a arătat din cale-afară de încântat. Ne-a însoțit apoi, străbătând niște coridoare și odăițe în care stăpânea dezolarea, într-o sală pe care n-o mai văzusem. Ferestrele erau ceva mai mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este lipsită de agresivitatea ostentativă din proza ultimei generații, se desfășoară după tonul unui creator binedispus. Așa se face că în fireasca și crâncena luptă pentru supraviețuire, apar ființe ciudate, care se mișcă lejer printre filele timpului. Glolele răsar din pivnițe întunecoase, morgonii parazitează sufletele melancolice, iar fantomele (preferatele mele) plutesc risipite peste furnicarul vieții. Toate aceste personaje au rolul unor martori narativi care înregistrează în tăcere conflictul epic, sunt un fel de memorii a căror acțiune te aștepți să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dea un loc de casă și să-i înzestreze fata pe care s-ar fi hotărât s-o ia de nevastă. - Nu mă speria! Ia-mă ușor și spune-mi tot și pe rând. Hai să stăm nițeluș pe prispa pivniței. Apoi s-au așezat pe scândura lată care pardosea pridvorul pivnițelor, iar Mașcatu a început să povestească. I-a spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]