5,484 matches
-
se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo?- Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu:- Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat?- Lasă-mă să plâng...tanti...că nu pot altfel. Vrei să mă primești în seara asta la matale? Nu mă-ntreba de ce! Discutăm când sosesc.- Bine, vino
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
fost condamnat, am rugat-o doar să mă viziteze din când în ... X. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 3, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de ... Citește mai mult 3.Calvarul plăcerilor interziseMaria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pat ținându-se de cap. — Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ți aducă un algocalmin? — Nu Buni, închide ușa, îmi trece! — Ce faci copila mea? Cum stai cu școala? o întrebă direct bunica. Pe neașteptate, Carmen izbucni în plâns, un plâns tăcut, o suferință ce încet, încet, ieșea la suprafață. Carmen era mai apropiată de bunică decât de mamă. Cu bunica și bunicul a stat până la trei ani, părinții își terminau studiile, nu aveau prea mult timp pentru ea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
-se de cap. — Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ți aducă un algocalmin? — Nu Buni, închide ușa, îmi trece! — Ce faci copila mea? Cum stai cu școala? o întrebă direct bunica. Pe neașteptate, Carmen izbucni în plâns, un plâns tăcut, o suferință ce încet, încet, ieșea la suprafață. Carmen era mai apropiată de bunică decât de mamă. Cu bunica și bunicul a stat până la trei ani, părinții își terminau studiile, nu aveau prea mult timp pentru ea. Referință Bibliografică
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
mei! De nu s-ar fi-nduplecat ei Ca să deschidă ușa-ndat’, / Nănașul nu i-ar fi mâncat! Vai ce necaz! De bună seamă, / Nimic nu știe biata mamă! Ce-a zice când are să vină?” / Iedul simți cum că leșină De-atâta plâns și tânguit. / În urmă, capra a venit De la pădure, încărcată / Cu de-ale gurii. Asudată, Grăbea spre casă, obosită / Și oarecum neliniștită. Din depărtare a zărit / Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
i aducă la căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele de dinainte. Nu pricep nimic, tot mai convinse că înțeleg totul. Amuzante, detestabile, te-ai folosit de ele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iubire? strigă Dante arzându-i o scatoalcă. Ea Își duse mâna la buze, unde se ivise un pârâiaș subțire de sânge. — Nu te iubea, nu te iubea! Îi strigă În față În timp ce câteva picături Îi stropeau rochia. Apoi izbucni În plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plâns. — Nimeni nu te iubește. O să sfârșești departe, de unul singur. Dante simți cum se prăvălește Într-un puț al durerii. Se adăpa din apa acea amară cu Înghițituri mari, ca un Înecat. Fata o zbughise pe coridor, sughițând În plâns, iar el coborî treptele Încet, cu pași Îngreunați. Când ajunse la capăt se uită În sus, către stele. Văzu o lumină ieșind de la una din ferestrele cămăruțelor și lunecând Încetișor spre capătul coridorului acoperit, urmată de o formă nedeslușită. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să mă Întrebi mai degrabă dacă eu l-am asasinat pe meșterul din Como. Iar dacă mi-ai pune și această a doua Întrebare, ți-aș da două răspunsuri: sic et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras nu mai putu continua, căci îl podidi plânsul. — Nullius tantum flumen est ingenii, nullius dicendi aut scribendi tanta vis, tanta copia, quae non dicam exornare, sed enarrare, res tuas gestas possit, mărite Domn! - spuse tătarul, adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de seamă că omul plângea de ți se rupea sufletul. Tușind stânjenit, Metodiu zise: — Ave, homine! Morituri te salutant! — Proșe pane - răspunse hangiul, ștergându-și lacrimile și ridicându-se. Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină hangiul. Quod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hangiul. Quod vos scitis, pater, mater, filii et filiae familiam faciunt. Pater in campo arat. Mater panem parat. Filii et filiae scholam frequentant. Da, și? - făcu Metodiu. — Ego filiam habeo, o mândrețe de fată. Et... - vru să continue hangiul, dar plânsul îl podidi iarăși. — Omule, nu ne mai fierbe atâta! Ce s-a-ntâmplat? — Hodie, de dimineață m-am sculat să dau la porci. Am cinci porci, nici mai mulți, nici mai puțini. Puteam, nici vorbă, să am și mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau să aștepte să se ridice o nouă generație de marinari. Alte tinere, mai bine orientate, se îndrăgosteau loco de junii meșteșugari și până la o anumită vârstă nu o duceau rău. De regulă, o regulă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vizavi de-al nostru, numai să fie în apropierea lui și câte și mai câte, că erau peste o mie de femei, unele din ele cunoscându-se din vedere și sprijinindu-se una de alta, să nu se prăbușească de plâns. între toate paparudele alea, străbunicul stătea întins demn și țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
buni decât ca să aprinzi focul. Rugați-vă ca cel acela ne-a făcut necazul ăsta să se prezinte aici, în fața mea. — Și dacă n-o face? — Fratele meu vă va omorî. — Să ne ajute Dumnezeu! spuse celălalt printre hohote de plâns. — În El este ultima speranță... De îndată ce grupul format din oameni și animale dispăru în spatele stâncilor ce protejau tabăra de temutul harmattan care de multe ori sufla săptămâni la rând, Gacel Sayah se așeză la rădăcina palmierului său preferat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu cred că s-ar hotărî să trăiască aici... Dar încearcă să te întorci în după-amiaza asta. — Asta nu mai depinde de mine... Succes! Când, după câteva minute, elicopterul se îndepărtă, austriacul făcu un efort supraomenesc să nu izbucnească în plâns. În câteva ore, trecuse de la entuziasmul provocat de posibilitatea unui incredibil succes profesional ușor de obținut la situația unui om rămas fără slujbă și expus riscului de a muri în cel mai înspăimântător mod cu putință. Nimeni, niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înăuntru nu se poate sta! Și ce-ați vrea să fac cu el? — Să-i tai o mână. Tuaregul se gândi o clipă fără să-și ia ochii de la acea zdreanță umană murdară, rău mirositoare și cu ochii înroșiți de plâns, ce părea că e cât pe ce să sufere un atac de isterie, și care nu semăna deloc cu atotputernicul și agresivul Marc Milosevic, care într-o zi îl amenințase cu o armă. Pilotul, care oprise motoarele, și cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Foarte preocupat, tînărul a scos din buzunar o cutie de chibrituri și a Început să aprindă băț după băț. În timp ce chibriturile se ardeau, rîdea din ce În ce mai tare, din ce În ce mai nerușinat, Încît nu mai distingeai dacă hohotele acelea erau de rîs sau de plîns. Anna a luat-o la fugă și nu s-a mai oprit decît În fața pavilionului 5 Psihiatrie. Pe băncile de la intrare ședeau niște pacienți În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o sută patru desene pe an, pentru că la orfelinate nu erau vacanțe. Pândea de o sută patru ori pe an cine e făptașul, îi smulgea desenul din mână, îl mototolea, apoi făcea doi pași înapoi și se oprea în pragul plânsului. Asta se întâmpla de obicei pe la mijlocul orei. Când suna de ieșire, desenul netezit intra în mapa și de acolo în colecția ei. Le aduna pe toate ca o maniacă. În afară de asta, nu făcea niciodată nimic cu pasiune. Nu plângea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-o pe coridor. — Am aflat că voi pleca de aici - am spus eu când i-am întins desenul. L-a mototolit o vreme cu ochii plecați, apoi a făcut trei pași mărunți înapoi și nu s-a oprit în pragul plânsului. Am plecat repede mai departe. Mă rugam să nu se fi atașat de ciorile mele. Înainte de culcare, am făcut inventarul dezvoltării mele spirituale. Metalele, Newton: gravitația, sfârșitul nevertebratelor, începutul vertebratelor, Euclid: axioma a 11-a, cioara, începutul Evului Mediu, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiica lui din mormântul comun, iar asta l-a costat o avere, și i-a făcut loc lângă mama ei. Sicriul era deja în groapă, cantorul cânta, ceremonia era pe sfârșite. Atunci el a tras o înjurătură, a izbucnit în plâns și a scos-o din nou pe fiica lui din pământ, ca s-o înmormânteze mai degrabă alături de iubitul ei. Călătoria lui a mai durat o zi, pentru că l-a găsit și pe Benjamin, l-a recunoscut în timpul săpăturilor, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]