11,798 matches
-
agale două mogîldețe. Alți doi pensionari care ieșiseră pesemne să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu? E o vreme plăcută. — Mda, consimți ea fără chef, dînd apoi drumul cățelului din brațe. Mai potrivit ar fi fost să tac, așa cum făcusem și pînă atunci. Simțeam Însă că trebuie să vorbesc, să provoc, să fiu ironic, un pic insolent, poate chiar să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să întîrzie puțin, își amintește Dendé, părea că ține cu tot dinadinsul să vadă pe viu cum cade Cortina de Fier, ca în volumul Scrisori îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu bună-știință. Ca să-ți poți explica prezentul trebuie să-ți cunoști trecutul, zice Roja mușcîndu-și buzele, simțind o usturime plăcută la colțurile gurii, cine a debitat oare prostia asta? — Lăsați-l pe Tîrnăcop să ne spună despre teoriile lui cosmogonice, zice Gulie, are legătură cu începutul, își dă cu părerea. — O să ne ia ca din oală dacă cineva din prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine știe ce, și uite așa, dintr-o lingușire în alta, te-a prins Revoluția în fotoliul de ministru, afurisenie pe capul tău, trădătorule, mai rău nu putea să iasă, toți stăteau la pîndă să-ți sară la beregată, ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o pubelă de gunoi încep
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se ridica pe vîrfuri, alegea una, o desfăcea și o ducea la nas. Extrăgea un plic și îl scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă Roja. — Niciodată nu e prea tîrziu, spune Tîrnăcop. Chiar dacă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în trecut au făcut-o pentru că le lipsea experiența de viață, și nu din răutate. O să vadă că va fi mai ușor decît își închipuie, că se vor înțelege de minune, și poate vor avea parte chiar de cîteva surprize plăcute. Cum? De ce? Și era posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de inimă. Ridic receptorul. — Alo? E Bunty. — Bunty, spun eu. — L-au prins? — Da. Tocmai m-am dus să-l văd. Pun pariu că Încă neagă totul. — Mda... era de așteptat. Toți fac la fel. Nu-i o experiență prea plăcută, trebuie să spun asta. — Da... probabil a fost... Bruce, cînd te pot vedea? — M-am gîndit la asta Bunty și cred că cel mai bine ar fi s-o lăsăm mai moale, cel puțin pînă cînd se rezolvă situația asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care l-a așezat pe marginea scaunului. S-a auzit cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
provizie de lapte, brânză, decis să nu mai iasă În oraș până când foamea Îl va purta din nou către gura metroului. Astăzi, miercuri 12 aprilie, ora 9 dimineața, soarele mângâie maghernița, și intră prietenos prin ușa larg deschisă, Încălzindu-i plăcut lui Antoniu trupul uzat, și Îmbătrânit Înainte de vreme. Câinele lui Ben a năvălit În Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai e singur: o văduvă alungată din casă de nepoți, o femeie curată și vrednică, Îl slujește cu devotament și Împarte pensioara cu el. E tăcută și muncitoare, și, deși trecută de mult de a doua tinerețe are un chip plăcut, luminos. Venirea ei În viața și șandramaua lui Ben e un mister pe care Antoniu nu s-a obosit să-l dezlege. Oricum, de la venirea ei, sărăcia cerșetorului olog, are o importantă calitate : mirosul de curățenie. Kawabata a urinat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
surâs Încremenit pe buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
crezi în general cei care fac un asemenea tratament, că psihanaliza este o treabă tristă și umilitoare, dar soției mele analiza părea să-i ofere automulțumire și chiar o stare euforică. Împăcat cu lumea și cu mine însumi respiram aerul plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama că trebuie să se fi simțit jignită de felul în care am expediat-o. Gândul ăsta nu-mi făcea nici o plăcere, dar eram încredințat că voi reuși să o îmbunez destul de ușor. Totuși n-am petrecut o seară prea plăcută. Am băut mult whisky și m-am culcat. A doua zi m-am sculat târziu, trezit de soneria telefonului. Ce bine doarme omul când e necăjit. Nu era Georgie. Era Antonia. Mi-a spus că se bucură că mă găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin, interveni Georgie. Alexander n-are nici o vină. Ar fi trebuit să ne faci cunoștință cu mult timp în urmă. Știu că e o întâmplare destul de nefericită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie și o învălui într-o privire plină de admirație și de regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră, fără îndoială, o discuție foarte plăcută. Apoi, făcând o mișcare pe care parcă nu și-o putea controla, Alexander întinse mâna și mângâie capul lui Georgie din creștet până la ceafă. Ea rămase complet nemișcată, făcu doar ochii mari. Da, spuse el încet, mă întreb dacă ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors în bucătărie. Într-unul dintre dulapuri se montase un suport pentru o mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar, Îndată ce Încercam să dezvolt dintr-o imagine o acțiune, gândurile mi se risipeau cu o grație deprimantă. Abia pe la miezul nopții Începeam să funcționez din nou cum trebuie. În pat, imaginile cu noi se Întorceau cu o intensitate nediminuată, plăcute și obscene, și puteam să-mi amintesc fiecare detaliu deocheat: mișcările leneșe, unduitoare ale Dorei, sunetele line, coordonate pe care le scoteam, o roșeață palidă, dar inconfundabilă, apoi mănușa ei dârză și respirația ei fierbinte pe fața mea pudrată. Reconstituiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și un mănunchi de eboșe vibrânde - până când nu mai suportam mașinăria atât de uleioasă, atât de ritmată, dar făceam ce ar fi făcut orice inginer În locul meu. Alex, inginerul, În pat zăcea, lângă agila Minette, pe care-o iubea. Vocea plăcută a lui Anton mă trezi din vis. A moștenit-o de la tatăl lui și cânta deseori când se Îmbăta. La bar Rigoberto se strâmbă. — Minette sună mai bine. Sincer, Îmi vine greu să te imaginez cu călușul În gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-și brațele pe lângă corp, Dora Începu să dea din coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o marcă. Dar pastilele pentru femei, mai mult cu 2 mărci. Dificil cu salariul primit de la Stegemann. De fapt, l-am cunoscut pe Froehlich, i-am spus ca s-o fac să se gândească la altceva, chiar dacă nu la ceva plăcut. Împreună cu Dora, știi - prietena mea, care m-a vizitat la Apollo săptămâna trecută. Dar ce are de-a face Cancelarul Sănătății cu proiectările lui Stegemann? În spatele nostru, Otto călea niște ceapă. Mirosul, surprinzător de plăcut, se răspândea În aerul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tare. Probabil că gluga dezvelită Începuse deja să devină albăstruie, cu pete albe chiar deasupra fâșiei unde se lega de piele. Însă, precaut, m-am abținut să verific asta. Și nu m-am lăsat nici sedus de imaginile și mișcările plăcute și cât se poate de Îndrăznețe care pluteau În apropierea conștiinței mele. M-am concentrat mai degrabă pe senzația asta de contopire cu propriul sex. Soarele de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie, de unde mi-am luat un corn cu cremă de vanilie și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu mai putea să mă ajute, mi-a luat mai mult de o oră să duc treaba la bun sfârșit. Până să ajung acolo, un munte de hârtie igienică mâzgălită Îmi Înconjura picioarele dureroase. Cu toate acestea, spre suprinderea mea plăcută, eram mulțumit de rezultat - chiar convins de el. Apăsându-mi buzele cu o ultimă bucățică de hârtie curată, mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori mă ducea cu gândul la numele cu care mi se adresa portarul rus. „Domnule Honig“: poate că eram mai degrabă viespe, decât albină. Îndrumat de senzații imperceptibile cu ochiul liber, voi recupera Într-un final obiectul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]