1,297 matches
-
putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea neagră abia de ieșim. Imagini dureroase stau Încă la pândă; N-ar fi mai bine să nu le răscolim?” Povestitorul se ridică, Își adună gândurile și reamintește Liniștit, dar ferm, se ridică și reamintește Că o revoluție metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și vechi, din care cuvintele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
minții, cum 10.000 (!!!) de polițiști și jandarmi pleacă în șomaj, în rânduri strânse, cu cântec înainteee, marș. Dar un scurtcircuit în Parlament a oprit să se înfăptuiască visul lui Igaș. Totuși, cred că mai toată lumea știe, că nu capul plăpând a lui Igaș a funcționat aici, vorbă să fie, fiindcă el nu-i decât un pion nenorocit și precar, așezat câș pe harta cotrocenistă. De când polițiștii au strigat la Cotroceni, „Ieși afară, javră ordinară și au trecut la însămânțările de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie, mergea la efigia care întrupa nepăsătoarea lege a firei stăpânitoare, care sfida cu nudul ei ritualul, amorul fermecător și plăpând al sufletului, a cărui întrupare era ea, Manuela, și iubirea ei nesăvârșită. Tot ce înfiora și lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
geografice ) Macii Magda Isanos Ardeau ca niște facle vii, în vârf de firave tulpini. Își înălțau râzând zglobii obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, am rătăcit în seara blândă, umplându-mi brațele de floare învăpăiată și plăpândă. Și m-am întors într-un târziu, departe câmpul rămânea, atât de singur și pustiu în urma mea. Dar când acasă-am încercat să-i strâng într-un aprins buchet, toți macii mei s-au scuturat ca niște lacrimi pe parchet
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iezere limpezi, pe deasupra cărora zboară nenumărate stoluri de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii unei păduri, stau popoare întregi de nuferi galbeni și de nuferi albi. Nuferii galbeni sunt micșori, parfumați și grozav de plăpânzi.... Pe dată ce-i culegi se ofilesc și mor în câteva minute. Cei albi sunt vânjoși, cărnoși și mult mai rezistenți...Dar pe care să-i culegi întâi?... Mulțimea lor, proaspăta lor grație de porțelan scris cu aur și aleanul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în sobă, unde Basme vreascurile-ndrugă... Mai încolo, vrea zambila, Lângă școala din oraș, Cu rochița ei, copila, Toată numai volănaș... O narcisă mlădioasă, Într-o curte, vrea, la soare, Lumea bună s-o miroasă, Galbenă, de cum răsare... Numai florile plăpânde Sus în pomi, stau, prin livadă, C-au petale scuturânde Precum fulgii de zăpadă Cerințe: 1. Memorați versurile. 2. Subliniați expresiile frumoase, introduceți-le apoi în enunțuri. 3. Alcătuiți propoziții folosind ortogramele întâlnite în text: ca-ntr-o i-a
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
deșertăciune? Dar trebuie să consimt că liniștea cu care vorbește Marc Aureliu despre moarte mi se pare de neînțeles. Aproape inumană. De altfel, stoicii mi-au stârnit, mai degrabă, nedumeriri. De ce să ții, oare, să dormi ca tânărul Marc Aureliu, plăpând și bolnăvicios, pe pământul gol? Pentru mine, asceza nu e o virtute. Dumnezeu ne-a lăsat darurile vieții ca să ne bucurăm de ele, nu ca să le disprețuim. Asceza neagă viața. Și poate nu greșesc văzând în disperare și chiar în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător al înserării; marea înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei; feștania casei se ținuse dimineață însă luați cu treburi nu reușiseră s-ajungă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
familie ar trebui să fie veselie. La prânz s-a născut un băiețel care plânge într-una și este vânăt de atâta efort; blond ca tatăl, cu ochii de culoare deschisă și capul mare care contrastează cu trupul firav și plăpând. Pompilia, mama lui, încearcă să-l îndemne, sânul plin de lapte îl îmbie, instinctual el suge de două-trei ori și obosit începe din nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta zburătoare care emite un sunet ciudat și constant pe care nu mi-l pot aminti În momentul de față. Încerc să mi-l amintesc, dar nu pot. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aș fi fost de față fără să mă vadă, ei niciodată n-au avut nevoie de acte, le puteau confecționa oricînd, aveau puterea absolută; dumneavoastră nu reprezentați nimic, ei erau aberația adică perfecțiunea ce nu putea fi combătută, dumneavoastră logica plăpîndă, ajunsă pentru ei ridicolă. Nu sînt obișnuiți să fie Întrebați. Totuși au spus; „Veniți cu noi să dați o declarație, atîta tot”. Erau Încă politicoși, vorbeau la plural; peste o oră tonul și limbajul se vor schimba, dar nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-mi că vei păstra tăcerea! strigă el. Își ieșise cu totul din minți. — Vorbește! strigă din nou. Își scoase pumnalul și se îndreptă spre vrăjitoare. Ea era sprijinită de frasin, agățându-se de marginea scorburii. Acum era doar o femeie plăpândă, ce stătea cu spatele la el. — Vorbește! strigă Vitellius. O apucă de umărul fragil cu o mână, în timp ce în cealaltă strângea pumnalul. — Jură că vei păstra tăcerea! Velunda nu răspunse. Vitellius îi vedea doar ceafa albă, delicată, încadrată de părul blond. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
transparent, laptele închegat, necopt și smălțat părea deocheat, neliniștit, echilibrat în găoace surpat! Era Echinox și la propriu și la figurat! Am luat foaia acasă; între zi și noapte, lumina se arată cu grijă, se ascunde între palmele neîncercate și plăpânde. Câți ani au trecut de la căderea Babilonului? peste 2500 ... apropiindu-ne de strămoșii pustiiți prin iarba fără începuturile sacre în tremurul lor strâns și efemer, atât de aproape de cer. Și se mai spunea că nouăzeci și nouă de tați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
abrogată fiind înlocuită cu execuția lentă prin taxe și impozite, kilowar și gigacalorie, alinieri europene de tip balcanic și așa mai departe, pe pământ n-avem de toate. Revenind la nume, cum moașa Veturia Pălălău poți numi un fraged și plăpând copilaș de doar două zile Crinuț când se înnegrește și aerul în jur când strănută sau să-I zici Marcolea când mult mai corect e Marțolea, mai ales că a văzut lumina nopții într-o joi?! 10. DAR Domnișoară, aș
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
chinuiau diferiți oameni la școală, se afla și el la prima copilărie. Practic am crescut Împreună, ne-am format unul pe altul, am Împărtășit aceleași tristeți, aceleași bucurii, aceeași muzică, același dangăt de clopote. La Începuturi, izvorul era și el plăpînd, fragil, nesigur parcă de menirea lui, făcea primii pași, cu numai cîteva cruci destul de neconvingătoare, Împrăștiate-ntr-un spațiu generos aproape pustiu, copacii impozanți de la maturitate fiind pe atunci trei puieți debili. Îi puteam desluși de la fereastră, Împodobiți cu ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cincizeci la radio, În America latină, reținîndu-i pe nepoții incașilor În fața difuzoarelor indiferent de generalul răsturnat, a ajuns acum să acopere Întreaga planetă, găurind stratul de ozon și așa găurit, să distrugă specii neașteptate de animale, pădurile și În special creierul plăpînd al regelui naturii. Decerebrat, regele pare mai uman, mai familiar. Ultimul serial aruncat drept În inima palpitîndă a hominizilor regali de către protevara (cuvînt injurios de tip parolă care, din pricina medianului te, incită la producerea de expresii din argoul dacic; Înlocuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plină de Înfăptuiri uranice, un sarcom, ceva, În semn de prețuire și recunoaștere a meritelor și sacrificiului lor pe cîmpul de luptă străin, unde-au susținut din pură abnegație și intoleranță-n fața nedreptății, nobila cauză nucleară. Intelectualii noștri ovarieni, plăpînzi, eroici, cu sutien, care-au ajuns de o vitejie ce nu mai suferă amînare, de un curaj fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît de neconvingător, Încît neliniștitoarea scenă pare colată la montaj de omul de serviciu secret. Concluzie: acest ultim tip de erou propus prin film de studiourile de vizionare și ascultare, și indus ca un magnific John Wayne modern În capul plăpînd al copiilor lipiți de televizoare, este asasinul internațional care luptă pentru dreptate pînă la ultima suflare de pe glob. Poate c-ar trebui să fie Îngrijorător dar nu e, judecînd după aceste ultime luni cînd a devenit limpede că personajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și începui s-o leagăn plângând. ― Ce-ai făcut, Chabù, ce-ai făcut? Biata fată nu înțelegea nimic, dar văzîndu-mă plângând, începu și ea să plângă și să mă sărute pe obraz, căci eu îmi aplecasem capul către trupul ei plăpând și o legănam așa, în neștire. ― Ce-ai făcut, Chabù? atât îi puteam spune. ― Dar eu ce știam? întrebă ea, încercînd parcă să se trezească. De ce plângi, dadà? Tu de ce plîngi? Am lăsat-o din brațe ca să-mi șterg fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru scoabe, aramă atît de multă încît nu puteau s-o numere, 4. și lemne de cedru fără număr, căci Sidonienii și Tirienii aduseseră lui David lemne de cedru din belșug. 5. David zicea: "Fiul meu Solomon este tînăr și plăpînd, și casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie de mare faimă și slavă în toate țările; de aceea vreau să-i pregătesc cele de trebuință pentru zidirea ei." Și David a făcut mari pregătiri înainte de moarte. 6. David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
oamenii binevoitori și îndemînatici în tot felul de lucrări, și căpeteniile și tot poporul, supuși la toate poruncile tale." $29 1. Împăratul David a zis întregii adunări: "Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tînăr și plăpînd și lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. 2. Mi-am întrebuințat toate puterea să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Ce cîmpi mai bați! Și ce de prețiozități! Pe cine crezi că păcălești cu ele? se răfuiește cu mine vocea vitregă. Iordan a cerut ajutor, a apelat la forța ta și l-ai lăsat cu mîna-ntinsă. Te voiai înduioșător de plăpîndă. Nu l-ai sprijinit. Trebuia să te duci și să-i aprinzi tu lumînarea, să vadă. N-a văzut să moară. I-auzi cum doinește Poetul pe care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]