3,250 matches
-
la cabaretul Voltaire din Zürich și căreia îi elaborează primele manifeste. Conduce revista „Dada” (iulie 1917-martie 1920), redactată în franceză și germană, colaborează la „Nord-Sud” și „Sic”, este unul dintre editorii publicației „Der Zeltweg” (număr unic, octombrie 1919). Acum tipărește placheta La Première aventure céleste de monsieur Antipyrine (1916), urmată de Vingt-cinq poèmes (1918). Înainte de începutul celui de-al treilea deceniu este deja o figură marcantă a avangardei artistice europene. Stabilit din ianuarie 1920 la Paris, se înscrie la Facultatea de
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
cântecele albe și straniul lor tumult./ O pace somnoroasă scoboară grea pe ape / Sufletu-și pleacă ochii sub iz de ierni bolnave / Și cărți îmbătrânite în praf, simt că pe-aproape / Se scutură din aer neliniști vechi și grave”. Alte plachete - Sub sulițele stelelor (1950), Litoral sintetic (1968), Pasărea inimii (1979) și Combustii (1980) - au apărut în tiraje confidențiale, hors commerce, pentru bibliofili, rămânând fără vreun ecou din partea criticii. Abia Crepuscularia (1992) are parte de câteva consemnări. Sunt reunite aici în
VERZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
italian stabilit în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca antreprenor de căi ferate. Poet de substanță romantică și prerafaelită, V. se înscrie la început în linia unui lirism imnic, de viziune serafică, retoric și manierist, pentru ca în ultimele plachete contactul cu realitățile civilizației moderne să devină prilej de satiră și revoltă, dar și refugiu în spațiile înalte ale poeziei și purității. Nopțile migratoare, cea dintâi și cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
pentru Literatură și Artă (1950-1952) și la Întreprinderea Poligrafică nr. 3 (1952-1956). Debutează ca licean, în 1924, la revista școlară „Muguri”, cu poezia Floare albastră (el însuși își consideră adevăratul debut abia în 1928 la „Junimea literară”), și editorial cu placheta Echinox în odăjdii, în 1933. A mai colaborat la „Basarabia literară”, „Frize”, „Rânduiala”, „Dacia rediviva”, „Dreapta”, „Carnet literar” (Buzău), „Viața”, „Gazeta literară”, „Munca”, „Vremea”, „Curentul literar”, „Societatea de mâine”, „Orion”, „Plai”, „Azi”, „Îndrumarea”, „Dacia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale
VESPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
a literaturii contemporane engleze, creator de școală poetică. Sunt comentate și câteva romane, aflate la limita dintre lirism și narațiune, iar un capitol consistent examinează critica sa literară și culturală, cu impact major în epocă. V. debutează ca poetă cu placheta 1, 2, 3 (1997), intimistă, feministă și postmodernă, amestec original de versuri în limbile română și engleză, monologuri sentimentale și dialoguri erotice „imaginare” în căutarea unui cuplu ideal („sunt tu ești eu / what Freudian slip”). Sub semnul joycean al romanului
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
ziarul „Zori noi” din Suceava. Mai târziu va lucra la revistele „Săteanca”, „Femeia”, „Luceafărul”, „Viața militară” și la Redacția publicațiilor pentru străinătate. Debutează în 1939, încă elev, cu proza poematică Iarna rădăuțeană la revista „Suceava”, iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar”, „Miorița”, „Națiunea”, „Scrisul bănățean”, „Tânărul scriitor”, „Scânteia tineretului”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
poveste cu povești (1967) ș.a. Cu o structură fundamental lirică, V. nu poate renunța la poezie, deși prospețimea metaforei, de influență folclorică, din cartea de debut (Muguri), va fi alterată ulterior de un patetism convențional, răspunzând „comenzii sociale” a momentului. Plachetele pentru ostași Reportaj liric (1963) și Poeme în marș (1969) conțin fie scrisori de dragoste adresate „patriei socialiste”, fie declarații de atașament partinic. Cu trecerea timpului, poetul își definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
editurile Lumina și Literatura Artistică (1972-1982) și la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1983-1985), director al Biroului de Propagare a Literaturii (1986-1992) și consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992). Chiar de la debutul cu placheta O palmă de cer (1969), V. se dovedește o fire sensibilă la durerile celor apropiați, versificând pe motivele războiului și ale vieții dramatice a omului de la țară. Maturizarea lirică este evidentă în poezia de mai târziu - Rostul țărânii (1980), La
VIERU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
în limba și literatura franceză la Northwestern University, Chicago, unde va rămâne asistentă (1984-1986). În perioada următoare este lector de franceză la Loyola University, iar din 1995 la Northwestern University din același oraș. Debutează la „Luceafărul” (1968), și editorial cu placheta Versuri (1969). Mai colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Limite”, „Dialog” (Dietzenbach), „Pleiades”, „Voices International”, „Agora” (Washington), „Argo” (Bonn) ș.a. Face parte din Modern Language Association, The Academy of American Poets și Société d’Honneur Française. A mai semnat Stella Vinițchi
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
conferențiar (1993-1999), apoi profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. Obține doctoratul în cinematografie și media cu lucrarea Andrej Wajda și sentimentul istoriei (2000). A debutat cu proză la „Luceafărul” în 1966, iar editorial cu placheta Panatenee. 1964-1966, apărută în 1969. Mai colaborează la „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Mele” (Hawaï), „Diffusion” (Elveția). O masivă antologie din lirica sa a fost publicată la Skopje în 1990. Panatenee a fost urmată în ritm susținut
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
Ofițer de rezervă într-un regiment de obuziere, luptă în 1916 la Turtucaia, este rănit și luat prizonier. Captivitatea îi oferă lui V., care în anii liceului debuta cu versuri în revista școlară „Spre lumină” (1906), iar în 1910 publicase placheta Bacante, un prilej insolit de a-și relua activitatea literară. Traduce poemul Corbul de E.A. Poe, își notează impresiile din prizonierat, pe care le va tipări sub titlul La fereastra mea cu gratii... în revista „Hiena” (1921), scrie din nou
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
Odată pacea încheiată, scrie la „Bucovina” și la „Dreptatea” din Cernăuți. Va continua să dea versuri la „Adevărul literar și artistic”, „Ora”, „Flacăra”, „Lumea literară și artistică”, „Gazeta noastră”, „Gazeta nouă ilustrată”, „Timpul”. La edituri provinciale puțin cunoscute îi apar plachetele La sânul tău, Cytheră... (1915), Fericirile nebănuite (1924), Tristeți fără de trup (1933), culegerea de nuvele și schițe Veva (1925). Ca prozator, semnează și romanele, de fapt mai mult niște eboșe, Jurnalul unei fete de pension (1914), Iubire pentru iubire (1920
VIŢIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290589_a_291918]
-
Se numără printre fondatorii Grupului de la Ploiești (1992) și participă la editarea revistei „Sinteze” ca secretar de redacție (din 1995) și redactor-șef. A mai semnat Ion Vintilă (la debut) și Fintiș (volumul Amintiri de pe malul celălalt, 1994). La apariția plachetei Singurătatea supremă, cu ecou în opinia critică, V.F. nu era un necunoscut. Constanța Buzea îi consemnase prezența cu un bogat lot de poeme în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susținuse pentru publicare în suplimentul 15 poeți din „Biblioteca
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
profesor de actorie la Universitatea „Babeș-Bolyai”, la Conservatorul „Gh. Dima” din Cluj-Napoca și la Universitatea din Oradea. I s-a conferit Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler. Debutează în 1995 la revista „Steaua”, și editorial în 1997 cu placheta De vorbă cu Domnul... . Liric sub semnul dorului, tributar modelului impus de Emil Isac și Lucian Blaga, V. depășește cu talent influențele zonale, evocând un sat românesc atemporal. Dialogurile cu Dumnezeu stau sub un fel de „râsu’ plânsu’ “, amestecând patetism
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
Morții/ Aflată chiar în inima vieții”, poezia fiind simțită ca mirosind „a vulpe, a bârne, a stea și a telemea”: „Contemporani/ Habar n-aveți că-n lume se întâmplă lucruri/ Anacronice” (Minidiscurs în apărarea poetului). În anul 2000 cele două plachete vor fi reunite sub titlul Păcate... Cartea Vremea cireșelor amare (1998) dezvăluie alte ipostaze religioase, metamorfoze ale eului liric chinuit între sacrificiu și resemnare, „nevolnică ființă” în care s-a pierdut ceva semnificativ. Timpul „cireșelor amare” este un timp al
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
Editurii Nobile din Cluj-Napoca (1992-1995), reporter special la „Expres magazin”, „Evenimentul zilei” (1993-1994) și „Privirea” (1995). Profesează și în publicitate-relații publice. Se numără printre fondatorii Asociației Ziariștilor Profesioniști. Debutează în 1982 cu poezie la „Amfiteatru”, iar editorial în 1998 cu placheta Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate (Premiul Uniunii Scriitorilor), după ce în 1994 fusese inclus în antologia Sfâșierea lui Morfeu. Literatura generației ’90, alcătuită de Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
reportaje la publicația „Fracturi”, animată de poetul Marius Ianuș, fiind considerată printre reprezentanții grupului literar „fracturist”, la „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Paradigma”, „Vatra”, „Orizont”, „Averea”, la Radio România Cultural ș.a. După prezența în antologia Poezia taberei (2000) și apariția plachetei Din confesiunile distinsei doamne M. în colecția underground „Carmen” (2001), debutul editorial propriu-zis are loc în 2002 cu volumul Pagini. Poezia publicată de V. i-a șocat ori i-a scandalizat pe unii observatori ai fenomenului literar prin duritatea, sordidul
VLADAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
jurnal. Publică și poezii în „Dreptatea”, semnând cu pseudonimul Delamarina, sub care este îndeobște cunoscut. Grav bolnav de tuberculoză, a murit la moșia mamei sale. A fost înmormântat la Lugoj. V.-D., autor a douăzeci de texte editate postum în placheta Poezii bănățenești (1902), este considerat creatorul „poeziei dialectale” la noi. Sunt versuri scrise cu intenția de a pune în evidență resursele expresive ale limbajului popular. Relatate în graiul bănățean, cu fonetica și lexicul specific, amintirile din copilărie (Țucă-l moșu
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
ceea ce constituia un act de nesupunere și sfidare a suzeranității otomane). Secolul al XIX-lea marchează apariția, ce e drept la distanțe de câțiva ani - 1811, 1814, 1833 - a unor medalii referitoare la viața Bucureștilor (medalia școlilor grecești din București, placheta Teatrum Valachicum Bucharestini, medalia dedicată generalului Kiseleff, de către Colegiul medicilor bucureșteni) . Iașul, oraș aflat la confluența marilor evenimente ale istoriei neamului nostru, va constitui de timpuriu obiect de reflectare în medalia românească. De la 1713, anul când Brâncoveanu „bate” piesele pentru
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
40 de ani de la abdicarea lui Cuza, 1906, lui Carol I la aniversarea a 40 de ani de domnie - avers Carol rege, revers Carol principe (este și variantă având pe avers efigia regelui Carol, iar pe revers efigia lui Cuza), placheta romboidală comuna Iași la aniversarea Dinastiei și Regatului, 30 de ani de la cucerirea redutei Grivița, 1907, 20 de ani de la moartea lui Eminescu, 1909, cincizeci de ani de la Unirea Principatelor, 1909 aniversarea Universității din Iași, 1910 aniversarea Academiei Mihăilene și
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
acele opinii conform cărora vreunul dintre frații Șaraga poate fi considerat gravor (artist-medalier) sau „vestitul gravor Șaraga din Iași”, cum se exprimă cineva. Părerea respectivă are la bază doar faptul că o serie din lucrările enumerate mai sus (medalii sau plachete) au gravat pe ele Șaraga, ȘaragaJassy sau F. Șaraga-Jassy (ceea ce înseamnă Frații Șaraga și, după 1905, Regina Șaraga sau Fany Șaraga). Documentele de arhivă din perioada respectivă probează clar că frații Șaraga sunt editori de medalii și nu artiști medalieri
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
angajatul firmei străine la care se comanda baterea medaliilor. Nu putem exclude însă posibilitatea ca gravorul să fi fost și un sculptor local, mai ales că într-o listă de subscripții, din 1906, a Librăriei „Autorii Români”, citim „Alegoria (de pe placheta Comunei Iași, din 1906, reprodusă în fig. 82rv n.n.) lucrată cu multă artă după macheta originală a unuia din cei mai valoroși artiști români, subliniază în mod fericit, printr-un car triumfal ideea cuceririi dacilor de către Traian” . Placheta la care
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Alegoria (de pe placheta Comunei Iași, din 1906, reprodusă în fig. 82rv n.n.) lucrată cu multă artă după macheta originală a unuia din cei mai valoroși artiști români, subliniază în mod fericit, printr-un car triumfal ideea cuceririi dacilor de către Traian” . Placheta la care face referire citatul de mai sus, cunoscută de noi într-un exemplar din argint, are formă romboidală cu latura de 33mm este realizată de COMUNA IAȘI ÎN AMINTIREA / JUBILEULUI DE 40 DE ANI / DE DOMNIE A GLORIOSULUI / DOMN
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
un medalion cu două efigii acolate (de la urcarea pe tronul României și din anul jubiliar). În spațiile rămase libere, pe direcția punctelor cardinale, sunt plasate: la Nord-scut cu stema ținutului, la Sud-17 AUGUST, la Vest-1866, la Est 1906. Pe reversul plachetei (fig. 9rv), o cvadrigă flancată de anii 1061906 și având deasupra capul împăratului Traian, ne comunică faptul că în anul jubiliar respectiv s-au împlinit și 1850 DE ANI DE LA CUCERIREA / DACIEI / DE CĂTRE TRAIAN, așa cum se consemnează și în inscripția
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
comunică faptul că în anul jubiliar respectiv s-au împlinit și 1850 DE ANI DE LA CUCERIREA / DACIEI / DE CĂTRE TRAIAN, așa cum se consemnează și în inscripția pe trei rânduri plasată deasupra stemei orașului Iași, în exergă. Inscripția F ȘARAGA de pe reversul plachetei clarifică problema genezei acesteia - de realizarea ei s-au ocupat comercianții Fany și Elias Șaraga, patronii firmei „Autorii Români”, iar proiectul este, după toate probabilitățile, opera profesorului de desen ornamental de la Școala de Arte și Meserii din Iași, Celesti Fabio
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]