2,404 matches
-
păpădie Ce-s scutură frunzele trist înspre zări. Cu ochii-ndreptați spre zarea albastră Clipesc a durere cu pleoape de har. Versuri în privire-s florile-n glastră. Și-mi cântă vioara pe strune de jar. Mâna îmi trec printre pletele vremii, Și iar mă opresc lângă Tine să stau... Îmi iartă, O Doamne, clipa tăcerii... Vreau tot ce-mi dai mai departe să dau. Baia Mare, 3 septembrie 2016 Îmbrățișat de veșnicie I-am spus timpului să vină cu mine la
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
lunga sa poveste coroborată cu amintirile din copilăria mea. Sper să nu vă plictisesc. Începuturi Vara anului 2009. Sătucul Porumbacu de Sus a fost deodată invadat de o suită de turiști. Tineri viguroși însoțiți și conduși de ochelariști mai cu plete albe. Au sosit cu baloturi și alte bagaje neobișnuite la turiștii care vor să străbată căile bătute ale muntelui. Locuitorii satului și catârii lor au fost solicitați să ajute la transport. Între aceștia se afla și Nea Toader, cel mai
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
Fiecare și-a propus ca a doua zi să iasă spre a privi din nou clădirea pe dinafară. Nu puteau înțelege orbul găinilor care i-a nimerit așa de-o dată. La sugestia „sefului” cum îi spuneau tinereii din respect al pletelor albe pe care le avea și pe atunci Nea Toader, fiecare a ales câte o cameră, deși au fost tentații de a se împerechea. La urma urmei putea oricând să se viziteze reciproc în următoarele trei săptămâni. Si noaptea trecu
ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, AMINTIRI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371758_a_373087]
-
Toate Articolele Autorului Gogolisme Am impresia că mă-nvârt într-un cerc, Cercul se face tot mai mic, Se face punct. Punctul sunt eu. Un punct care scrie. Nu-mi pasă de ce spun Purtătoarele de lornion și pălărie, Îmi plac pletele-n vânt, Ochii deschiși ca ferestrele primăvara, Nu mă interesez de caracterul cuiva, Fiecare cu scheletul său, eu caut forma, Frumusețea nu are caracter, Este o linie formată din puncte. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ O sută de ani, un veac ți-am trimis scrisori
GOGOLISME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371870_a_373199]
-
Să-ți aducă vise din verile calde! Să te îmbrace în flori de iubire! În vis de primăvară să vezi câmp cu fragi și din cireșe să îți pună cercei! Tandru să îți sărute vârfuri de copaci! Cu privirea-n plete să-ți prindă scântei! Din somn să te trezești la sfârșitul verii! Să ieși la paradă în straie de gală! Cu belșug de roade din pomii fructiferi să te strecori în ghiozdănel de școală! Să fii adorată precum o contesă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
Ca în scorburi putregaiul, Își ducea în sărăcie, De pe-o zi pe alta, traiul. În căsuța bătrânească, Dar curată ca o floare, Fata noastră-avea să crească Tare mândră-ntre fecioare. Vezi pe ia ei cusute Negre și albastre fire, Pletele-i ascund, tăcute, Mijlocelu-n brâu, subțire. Când duminica la horă Se-ndrepta unduitoare, Și-o doreau cu toții noră Fiii-ndată să-și însoare. Fata ochii și-e ferește, Ura lor să nu atragă, Pe ascuns unul iubește Și ea lui
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
pe de lături, Dinții, ca niște surcele. De urechi i-atârnă grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot scarpină în plete Și ca o furtună vine. Vine-așa cum vine-o cioară Croncănind lacom spre pradă; El, cu sabia îi zboară Capul vânăt în zăpadă. Abia lupta încheiată, În castel se năpustește, Sparge ușa încuiată Și-n odaie drept pășește. Apoi
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
cum știm că timpul trece, Se tot naște și tot moare, Prințul a crescut cât zece, Și frumos ca rupt din soare. Fetele săreau să-l vadă Când pleca la vânătoare; Fața-i albă, de zăpadă, Ochii, ca întinsa mare. Pletele-i jucau pe spate, Negre cum e blânda noapte, Mândru-n șa, munții străbate Pe un cal scăldat în lapte. Hainele-s din fir de aur Și din pietre nestemate, Armele, de-un meșter faur Toate-s cu talent lucrate
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
-nchipuire cum c-ar fi viața viață și lumina din lumină știu că este-așa tu ochi inima îmi spune tare că sunt urma unui iris de-altfel și esență tare din copacul care plânge la margine de hotar lăsând pletele în apă semn mister pe-un vârf de ac printre garduri aurite printre măști prea argintate cer din cer senin răsare-n calea soarelui din mare și când vreau să îmi joc rolul valului singurătate cineva lasă o piatră uite
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
țigănesc se făcuse o tăcere de mormânt. Trifu îi încredință că, dacă au încredere în el, va munci cot la cot cu ei, unde și când este nevoie. Ca să nu le facă vreun pocinog, promise să-și lase barbă și plete și-i rugă să-l împrumute cu haine de-ale lor, ale militare de pe el fiind bătătoare la ochi și atrag atenția autorităților care vin să controleze șatra. Nu știa că și ei aveau câte ceva cazon, vândut lor pe aur
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
cele două păsări. - De-aș avea o sabie! De-aș avea o sabie! Repeta Prințul Izvoarelor care și-ar fi dorit să poată să ajute cumva pasărea lor cenușie. - Mai am câteva ace de păr, zise prințesa Mărgărita scoțând din pletele bălaie ultimele cinci dintre podoabele ei cu mărgăritare. Dacă crezi că pot fi de folos, ți le dăruiesc! Prințul se lumină la față. Apucă un ac, ținti bine și îl aruncă direct în pieptul vulturului cu ochi de sticlă. Pe
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
-i redea înfățișarea bietului rege. Atunci, Prințul Izvoarelor înfipse unul dintre acele de păr cu mărgăritare în pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva ori din aripi și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
-i senina? Știi tu că diminețile le creiona pe bucăți de suflet? Și că presară parfum de smirna, Pe frunte, Pe gene și pe albă cunună? Știi tu când aripile lui s-au adunat în rugăciune, El a vărsat din plete, raze de luna? Dar n-a uitat de sufletul ce încă vroia, Să creadă că lumea e bună. Citește mai mult Știi tu, ca îngerul meu,Da,îngerul meu a vărsat o lacrima pe un pergament? În zborul lui a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
-i senina?Știi tu că diminețile le creiona pe bucăți de suflet? Și că presară parfum de smirna,Pe frunte,Pe gene și pe albă cunună? Știi tu când aripile lui s-au adunat în rugăciune,El a vărsat din plete, raze de luna? Dar n-a uitat de sufletul ce încă vroia,Să creadă că lumea e bună.... X. MI-AU ADORMIT VISELE PE FRUNTE, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016. Mi-au adormit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Ancoreaza-te în timp cerând parcă loc, De gand, de vis și poate de albă întrebare. Oferă din plin inimii tale un dar. Un dar părăsit la o poartă de suflet. Strigă către Sud și către Est, Și mângâie-ți pletele ude. Cheamă-ți un înger să te vegheze, Atunci când vrei să te rogi, Ferește-ți gândul de negre ispite, Și oferă din plin inimii tale culori. Aruncă-ți chemările prin dese păduri, Și nu implora vântul să te mângâie. Presară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Ancoreaza-te în timp cerând parcă loc,De gand, de vis și poate de albă întrebare.Oferă din plin inimii tale un dar.Un dar părăsit la o poartă de suflet.Strigă către Sud și către Est,Si mângâie-ți pletele ude.Cheamă-ți un înger să te vegheze,Atunci când vrei să te rogi,Ferește-ți gândul de negre ispite, Și oferă din plin inimii tale culori.Aruncă-ți chemările prin dese păduri, Si nu implora vântul să te mângâie.Presară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
Alte trăsături și altă privire, cu ochi osteniți și fața fardată de-a ta menire. Prea puțin zărești. Împrejur e ceață și un frig cumplit sângele-îți usucă. Numai din instinct mâinile se-agață de tot ce-apucă. Te-ntristezi văzând pletele-ți cărunte. Ți-e chipul sculptat de ciudate riduri. Te doare că-n zări nu vezi niciun munte de-atâtea ziduri. Obosești prea des, ai în glas rugină, inima e-n cârji, te-nvinge-orice trântă, dar chiar dacă-n trup e-atâta
SUFLETUL CÂNTÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372552_a_373881]
-
per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toți bărbații înmuguriți pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înțelepciunea poporului scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul. Eminescu cetate cu toate punțile lăsate să intre armata îndrăgostiților cu pletele argintate de stele și brațele pline cu roadele cîmpiilor întinse în inima noastră. Eminescu pași de aur ce se aud trecând din istorie în limba noastră și luând forma cuvintelor ce ne leagă precum iubirea, precum aerul de acest pământ
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
albă floare de măr scuturându-mi dantelele, fluturându-mi mătăsurile inima mea războinic toboșar invitându-te la un ritual magic al iubirii absolute. Zăbovește. Graba nu folosește nimănui o să-ți spună vântul care de-o vreme mi se încurcă în plete cu mâinile lui subțiri, cu degetele fine îmi mângâie indecent pielea îi simt buzele tremurând roșii petale de mac adormindu-mi pe umăr trupul lui de bărbat tânăr alunecând lasciv în patul meu din proaspete ierburi. Tu arzi. Trupul tău
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
au să se cearnă!? Albul de nea deschide rana, Ceața-mi acoperă privirea Și apa neagră-mi udă geana Și tot mai tristă-mi e gândirea! Pe raftul inimii, portrete Din rame de argint privesc. Cei doi părinți cu dalbe plete Vor să mă vadă că zâmbesc! De dragul lor zâmbesc și cânt, Trăiesc moment de reverie, Și vreau să uit că ei nu sunt, Și le recit o poezie ! BOGAȚI! Bogați sunt munții cu verdeață, Bogați, părinții cu părinți, Bogați, cei
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
1463 din 02 ianuarie 2015. E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rară O-nfioară tot ce o-nconjoară, Fată simplă și modestă, Dorul ei și-l manifestă, Neștiutoare de multă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Văzându-și toată ... Citește mai mult E frig. E ger. E iarnă.Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasăO cuprinde o profundă angoasă.Ea, o fată cu păr rebel, roșcat,Parc-ar fi fost proaspăt inelat,Cu pletele-i zburlite, ondulate,De șuvițe blonde împăienjenate,Părul mirosind a flori de tei,Amintește de veșnice primăveri. Pe fata de o frumusețe rarăO-nfioară tot ce o-nconjoară,Fată simplă și modestă,Dorul ei și-l manifestă,Neștiutoare de multă carte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
-mi sufletul În trup stăveziu Ca bobul de rouă Ce strălucește sub raza de soare! Din flori de Albăstrele Fă-mi ochii, Doamne, Iar gura, te rog să mi-o faci Din floare de Mac! Din florile câmpului Fă-mi plete lungi, unduitoare Și umple-mi sufletul Numai cu stropi de iubire! Iubire să semăn pe unde voi merge Și numai iubire să aibă a culege Cei ce în preajmă-mi vor sta. IOANA STUPARU București ... Citește mai mult RugăMângâie-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
trup de țărânăAdemenitor de păcate!Îmbracă-mi sufletulîn trup stăveziuCa bobul de rouăCe strălucește sub raza de soare!Din flori de AlbăstreleFă-mi ochii, Doamne,Iar gura, te rog să mi-o faciDin floare de Mac!Din florile câmpuluiFă-mi plete lungi, unduitoareși umple-mi sufletulNumai cu stropi de iubire!Iubire să semăn pe unde voi mergeși numai iubire să aibă a culegeCei ce în preajmă-mi vor sta.IOANA STUPARUBucurești... XXII. "DESPRE ÎNGERI", DE IOANA STUPARU, de Ioana Stuparu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
m-am aflat printre cei invitați, ca împreună cu FUEGO artistul și moderatorul ... XXX. "SĂLBATICĂ FEMEIE", de Ioana Stuparu, publicat în Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013. Sălbatică femeie Cum trece timpul! Ca și Oltul. Tu nu mai porți în plete Arama florilor de tei. Doar ochii și-au păstat Culoarea primăverii. Erai sălbatică femeie, Pe câmp pustiu cutreierai, Voind să afli Ce se ascunde dincolo de zare. Călcai pe fire de nisip Si te ardeau la tălpi, Iar tu cântai ... Doreai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]