38,301 matches
-
a treia și ultima etapă a exilului scriitoarei ruse, început în 1922 la Berlin (cu scurte etape la Praga și Florența), continuat la Paris din 1925 pînă în 1950, cînd Berberova se hotărăște să plece singură în Statele Unite. Această ultimă plecare este și cea mai dramatică pentru că scriitoarea nu mai e tînără și își asumase o singurătate care înseamnă de fapt o ruptură totală de restul exilului rus. Dacă la Berlin pleacă cu Hodasievici, soțul ei timp de 17 ani, și
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
fapt o ruptură totală de restul exilului rus. Dacă la Berlin pleacă cu Hodasievici, soțul ei timp de 17 ani, și trăiește în preajma lui Gorki, la Praga în jurul Ahmatovei, iar apoi la Paris în mijlocul grupului de faimoși artiști ruși emigranți, plecarea în America înseamnă un fel de rupere a punților care s-a dovedit a fi productivă pentru acestă femeie de o tenacitate ieșită din comun. Cartea nu are aspect de jurnal, sînt memorii orientate de la început în jurul unui sens indicat
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
ambiguu în decizia sa de a se întoarce în patrie, Ahmatova la fel. Comunitatea artiștilor ruși emigranți din Paris e plină de infiltrații "cu pașaportul sovietic în buzunar", toți îi suspectează pe toți, iar banii ajung cît pentru a supraviețui. Plecarea în America e o eliberare din toate punctele de vedere, numai că aceasta se produce tîrziu, în anii '50. îngerul păzitor al acestei femei este de fapt propria vitalitate, o sănătate de fier care-i permite să o ia mereu
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
prin R.D.G., Berlin, spre patrie. Ne plimbam amândoi pe străzile orașului de pe coasta de vest, vizavi de a Suediei. Un oraș animat, plăcut, mai simpatic decât Helsinki cel cu "aerul slav". Când, plimbându-ne pe una din străzile centrale - până la plecare, mai aveam vreo cinci ore, se pleca seara, - deodată îmi veni în gând promisiunea traducătorului că ne va trimite ceva mărci la Turku să putem vedea și Stockholm-ul. Drept să spun, ca și prietenul Bălăiță, nici eu nu crezusem că
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
Ce căutau doi scriitori "comuniști" în spațiul nordic finlandez?... Avea înfățișarea unui personaj shakespearian surghiunuit la miază-noapte. Discutaserăm și despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse reducere. Imaginația mea îl vedea uneori ca pe un agent secret britanic lucrând în pustietățile cercului arctic. Altfel, de unde să-i fi venit lui ideea să ia de nevastă o laponă, supusă, răbdătoare și care făcea
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
că anglo-americanii se vor bate cu rușii și că e necesar un guvern puternic precum cel al lui Rădescu, care, credea naiv de Weck, "poate fi susținut de americani și de englezi". Jurnalul se încheie în 5 iulie 1945, prin plecarea din România a ambasadorilor. D-na Claudia Chinezu și dl Narcis Dorin Ion au așezat la sfîrșitul cărții un indice analitic de nume, foarte favorabil Antoneștilor. René de Weck, Jurnal. Jurnalul unui diplomat elvețian în România: 1939-1945. Ediție tradusă din
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
și nici nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place să facă aceste legături, însă eu cred că adesea se subestimează cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul 'desperado' mă pune pe gânduri. Nu m-aș descrie astfel - cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, 'desperado' comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Nicolae Manolescu Punctul de plecare pentru însemnările de mai jos îl constituie două numere din revista franceză Esprit (și anume cele din martie-mai 2000) și îndeosebi un dialog intitulat Sfîrșitul intelectualilor? cu Jacques Julliard și Michel Winock, republicat fragmentar în Lettre internaționale, ediția română din
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
vol. I..., pp. 37-38. 5 Unii dintre acești scriitori bisericești au fost dascăli de seamă, din înțelepciunea și scrierile lor adăpându-se mulți din cei ce au fost considerați Părinți ai Bisericii. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, luând ca punct de plecare învățătura Sfântului Varsanufie, supranumit și Marele Bătrân, a încercat să explice rămășița unora din teoriile greșite ale scriitorului bisericesc - Origen, la Sfântul Grigorie de Nyssa și de Nazianz: Ei au respectat pe Origen ca pe un dascăl de la care au
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
și în lat pentru a-i convinge pe alegători că sub conducerea să PNȚCD-ul nu uită de tradițiile sale, dar a devenit cu totul altceva decît a fost receptat în ultimii ani. Ceea ce mă face să cred că în afară de plecările din partid din ultimii ani și din ultima vreme, vom înregistra și unele excluderi spectaculoase de care Andrei Marga va avea nevoie pentru a-și jalona, tactic, intențiile reformatoare. Mai simplu spus, pentru a-i convinge pe alegători că principiile
Solutia Marga by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16459_a_17784]
-
vieți paralele, în nici un fel compatibile. Postura sa schizoidă îl face să caute excesul, așa-numita "distracție", în timpul liber pentru simplul fapt că acesta este atît de clar delimitat de timpul "muncii". Problematica "vacanței" este expusă extrem de ingenios. Punctul de plecare este veșnica întrebare din clasele primare "cum v-ați petrecut vacanța?" cu răspunsurile sale stereotipe "pînă se umple o pagină și jumătate de scris mare". "Vacanța" este ea însăși o muncă în plus - omul modern trebuie să-și ia măsuri
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
greutatea. A face din asta un capăt de țară și a-l acuza pe fostul președinte că și-a bătut joc de propria sa inițiativă e mai mult decît incorect. E chiar un proces de intenție. Constantinescu a decorat înainte de plecarea de la Cotroceni cu un dublu gînd - pe de o parte de a răsplăti merite absolut clare, iar pe de alta, de a crea o emulație, acordînd decorații și mai jos de aceste merite. Această politică nu înseamnă transformarea decorațiilor în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
Pavel Șușară Odată isprăvite studiile la Iași, Ressu își pregătește plecarea la München pentru că, după pilda junimistă și după tradiția de la Școala de Belle Arte, era inacceptabilă desăvîrșirea instrucției în altă parte decît în Germania sau, în cel mai rău caz, la Viena. Parisul nu intra în calcul decît ca, evident
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
geniu, nebunie, modestie. Mi se pare că sub semnul lor s-a așezat spiritul generației. Au plecat de la început în căutarea adevărului și a performanței. În luna iulie 1956, un grup de actori absolvenți, de tineri scenografi și regizori hotărau plecarea la Teatrul Național din Craiova. "Creierul" era asistentul lor, regizorul Vlad Mugur. Echipa a fost următoarea: Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Silvia Popovici, Sanda Toma, Constantin Rauțchi, Dumitru Rucăreanu. I-au însoțit regizorii Radu Penciulescu și Dinu Cernescu și
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
curajul lui Ghiță Cozorici de a se cățăra unde nici pompierii nu îndrăzneau pentru a-și salva templul. Templul de aur. Aici a fost Hamlet la douăzeci și patru de ani. Cei care l-au văzut spun că era atins de geniu. Plecarea de la Craiova a însemnat o schimbare radicală. Gheorghe Cozorici a lucrat enorm. Selecția rolurilor pe care a făcut-o pentru cartea colegei sale, Victoria Dobre, m-a surprins la prima vedere: sînt trecute cinci roluri de la Teatrul Național din Craiova
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
ar interesa, în perspectivă, si pe Spielberg!), filmul aglutinează "materie", menită să reconstituie și să limpezească o realitate halucinanta. Pasagerii Strumei își cumpăraseră biletele cu bani grei, si așteptaseră mai mult de un an achiziționarea vasului și obținerea aprobărilor de plecare. "Setea de cîștig a unora s-a împletit cu disperarea altora". Vasul Strumă era o vechitura, într-o stare deplorabilă, un fel de barja supraetajata, plină de cuburi de lemn pentru corpurile omenești, ca un fagure mortuar, încărcat de patru
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
vor pierde dacă treceau la unguri. Deoarece, nu numai că în Ungaria nu se făcuse nici o reformă agrară, dar ungurii au anulat reforma agrară în regiunile din Cehoslovacia pe care le-au căpătat în 1938 și 1939." (p.121-122) înaintea plecării în America, cînd începuse să se vehiculeze posibilitatea întoarcerii lui Carol din exil, Waldeck face o ultimă însemnare, cu care se termină dealtfel și cartea ei, o însemnare care nu poate lăsa indiferent pe nimeni astăzi, într-o Românie peste
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
pretutindeni. Din această lume interioară, răsfrîntă în exterior prin Bogdan, soțul care o adoră și o însoțește ca un fel de preot devotat, dar și prin alți admiratori și prieteni fideli, Maryna nu poate emigra. Din păcate, o astfel de plecare, din ea însăși, e tocmai ceea ce-și dorește. Părăsind Polonia, actrița speră să-și abandoneze propria sa identitate, iar evadînd din sine ea încearcă să-și trișeze destinul, să fugă de bătrînețe, de degradarea fizică și intelectuală, de moarte
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
francezi, cînd au auzit cum și de unde am venit, ne-au adus niște pachete mari cu mîncare. Nu mai mîncasem sardine de ani de zile, șocolată. Am huzurit cum ar spune cei de la Slobozia, de la Combinatul de Semințe. A urmat plecarea spre Franța, după două săptămîni. Și întîlnirea cu Franța cum s-a petrecut? Trebuie să spun că am fost foarte bine primit de francezii de la Viena. Poate că există niște afinități cu Franța militară, cu ofițerii. Aici aș face apel
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
discuție la o sticlă de molan ruj". Îmbuibat, plictisit de atîtea avantaje, Titus Popovici își permite gesturi de insubordonare minoră pe fondul saturației cu "delicatese" de care a avut parte. Astfel, în anii în care pentru cei mai mulți scriitori români o plecare în străinătate reprezenta un vis neîmplinit, autorul filmului Puterea și adevărul își permitea a renunța la un atare voiaj: "În 1965 Demostene urma să fie investit și cu demnitatea atît de rîvnită de reprezentant al României la COMES, cu sediul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
europene", că tradiția bizantină este la fel de europeană ca cea latină, în fine, că literatura universală înseamnă, pur și simplu, Literatură și că numai lipsa valorii va refuza deschiderea și succesul unei literaturi "mici", nu specificul național. Luând ca punct de plecare teoriile lui Mazzini și Etiemble (de altfel, revista "22", nr. 175 a.c., a publicat, foarte inspirat, alături de suplimentul Giuseppe Mazzini - 200 de ani de la naștere și un grupaj In memoriam Adrian Marino ), eseistul clujean formulează conceptul de "comparatism militant", de
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
lui "serate muzicale"). Se va ajunge în curând în situația ca un om de cultură să se considere consacrat abia după ce a fost prezent la emisiunile postului de televiziune "Etalon". La nivel de Pullizer S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
intră în sine și iese din sine „nesfârșind niciodată să iasă și neîncetând să intre”27. E o depășire continuă. Creștinul este într-o devenire infinită, într-un univers de har. Fiecare început din progresul său devine un punct de plecare spre alte începuturi și mai înalte. Sufletul trăiește sentimentul unui veșnic început al devenirii sale: „Ci marginea a ceea ce s-a aflat devine, celor ce urcă, început spre aflarea celor mai înalte. Și nici cel ce urcă nu se oprește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el31. Bucuria din unire, departe de a produce o săturare, este un punct de plecare spre o dorință și mai mare, și mai arzătoare, căci „sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
imagine a scării (κλῖμαξ) cu treptele sale (βαθμίς) este asociată celei a urcării păsării. Tema aripilor sufletului este în raport direct cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice achiziție (χαταλαμβανόμενος) este punctul de plecare a unui nou progres. Este ideea participării care lărgește capacitatea. Activitatea spirituală se întreține cu exercițiu, care vine să completeze descrierea pe care o face Sfântul Grigorie. E perspectiva unei ascensiuni vertiginoase, a unei urcări fără limite, în care sufletul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]