1,442 matches
-
INTERIOR spre EXTERIOR și niciodată invers, nu putem reuși nimic dacă nu ne vom echilibra forțele interioare, umbrele noastre care ne călăuzesc pe toată durata vieții. Iar această conștientizare reprezintă o modalitate pragmatică de a intra în contact cu propria plenitudine a ființei noastre, printr-un proces sistematic de auto-observare, auto-interogare și de acțiune conștientă, care este o practică asociativă, delicată și liniștitoare a inimii, realizată cu inima și care ne va duce în final către inima întregii creații, care este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă instanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În ebraică, iar la Începutul anului următor să fie tradus În germană sub formă de carte. Cartea a fost primită unanim de exegeți, toți descoperind În ea, după spusele lui Franckel, Plenitudinea. Doar tânărul Bialik (cunoscut mai târziu sub numele de Haim Nahman), analizând riguros cartea, va desluși mâna Maestrului „care Încercase să salveze parabola de găunoșenie“. Această critică a lui Bialik va avea următoarea consecință: În postfața noii ediții a Drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca pe un miracol. Am fecundat-o, am fost în stare să schimb mersul planurilor ei și asta trebuie să i se pară un miracol. Cântărește viitorul nostru, mama și tatăl care vom fi. Cu privirea aceea visătoare, din cerul plenitudinii sale îmi găsește locul în viața terestră pe care a hotărât-o pentru mine. Iar tu ești deja în mijlocul nostru, Angela. M-ai fi ales ca tată, dacă ai fi știut cu ce suflet te primeam? Nu cred. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai bine să se numească nadism, de la insondabila noastră vocabulă: nada. Nada, care inițial a însemnat cosa nada sau născută, adică: tot, a ajuns să însemne, ca și francezul rien, de la rem - lucru - și ca personne - non-lucrul, non-totul, nimicul. De la plenitudinea ființei s-a trecut la golirea ei. Viața, care e tot, și care, tot fiind, se reduce la nimic, e vis, ori poate umbră a unui vis, și pesemne Cassou are dreptate când spune că nu merită să fie visată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
desăvârșită a olăriei. Pleoapele lui Cipriano Algor au coborât încet, s-au mai ridicat o dată, apoi încă o dată cu mai mare efort, a treia oară n-a fost decât o încercare lipsită de convingere. Cu sufletul și stomacul în stare de plenitudine, Cipriano Algor se lăsă să alunece în somn. Afară, la umbra dudului negru, Găsit dormea și el. Ar fi putut sta așa până la întoarcerea lui Marçal și al Martei, dar deodată câinele lătră. Tonul nu era de amenințare sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să caut s-o iau pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După plecarea mea, a adormit oare la loc cu un zâmbet? Are vreun regret? Când o voi revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de transmutarea într-o stare virginală, pură de orice condiție limitativă de ființare. "Să ajungi la începutul Timpului, afirmă Mircea Eliade, să atingi Ne-Timpul, prezentul etern care a precedat experiența temporală întemeiată pe prima existență eșuată." Se intră în "plenitudinea sacră" despre care vorbește autorul lui Empedocle, o neoființare al cărei cuprins este bucuria dezrobirii din orice sistem definitoriu, stare de pregeneză sublimată la maximum. Ca și în extazul mistic, se ating zorile unei dizolvări transfiguratoare, urmată de o înviere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se transformă în eter pur. "În cea mai înaltă formă a existenței tale tu pierzi conștiința că exiști", scrie Eminescu. Devii o imaterie indefinisabilă iradiind dincolo, în iminența virginală. În "anticipația" pură. Desigur, această stare culminativă spirituală este atinsă în plenitudinea ei în primul rând de marii creatori, precum și de cei înzestrați cu vocație mistică pentru poezie, înțelegând prin "poezie" artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării. Dar oricine posedă receptori pentru vibrația poetică poate parcurge, la diverse nivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
rând de marii creatori, precum și de cei înzestrați cu vocație mistică pentru poezie, înțelegând prin "poezie" artele în general, muzica fiind cea mai propice transfigurării. Dar oricine posedă receptori pentru vibrația poetică poate parcurge, la diverse nivele, beatitudinea purificării și plenitudinii neoexistențiale indusă de marea artă. * Noi viețuim în mediul a trei ordine de realități: realitatea ascunsă a lucrurilor, pe care nu o putem cunoaște; apoi realitatea curentă, comună, constituită de ceea ce ne apare, ceea ce înregistrează posibilitățile cognitive ale simțurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour, The poet's inward pride, The cetainty of power. Cecil Day Lewis Poezia orfică Din Dumnezeu iese opera mea. Friedrich Hölderlin Pentru a înțelege atributul de orfism și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideatice, intim intricate cu ritmurile naturii, ale universului. În melodicitatea poemului, cititorul întâlnește calitatea receptivă cea mai nemijlocită, căci muzica însemnează armonizarea interiorității noastre, a sufletului nostru "ideal" de care vorbește Hegel, cu faptul pur de a exista purtat la plenitudinea sa extatică, absolutizarea identificării eu-existență. Grecii recitau cuvintele însoțite de cânt. Dacă nu ar emana melodicitate, poemul ar fi perforat de cuvinte. Și, prin aceasta, și sufletul nostru ar fi sfâșiat de cuvinte. Melosul contribuie decisiv la a crea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi: pregătirea, incubația, iluminarea, verificarea, finisarea. Noi, cadrele didactice, lucrăm cu suflete, pe care nu le inventăm. Ele vin firesc spre noi spre a le educa la vârsta școlară și trebuie să deja pregătiți să ne dăruim lor, în toată plenitudinea creativității. Oare suntem pregătiți pentru această luptă care va rămâne deschisă peste milenii? Suntem pregătiți să recunoaștem că nu am fost destul de creativi până acum? Vom lăsa la deoparte trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
mai mult decât șeptelul. Poeții talentați se inspirau direct de la sursă: mâncau șobolani. În felul acesta, Statuia Perfecțiunii nu mai era văzută printre copaci, care-i creau umbre de mister și neliniști, ci era percepută ca Nud expresiv în toată plenitudinea frumuseții sale divine. Sigur că majoritatea rozătoarelor se simțeau ca Iona în burta balenei și rodeau acum din interior, fără ca artiștii să știe de unde le veneau simțul efemerului, iluminarea, tăria cuvântului care naște cuvânt, o imagine pe pânză care imortalizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]