1,866 matches
-
Hugo se simțea din ce în ce mai inspirat de tema asta; era în vervă. — Iar la petreceri, copiatorul ar putea să se dovedească util și în alt fel, dacă înțelegi la ce mă refer. Hotărându-se s-o facă lată, Hugo s-a plesnit peste fund și-a rânjit. Avocatul era acum încântat. Și-a lins buzele roșii și strălucitoare și-a zis: — Da! Fantastic! — Așadar, a zâmbit Hugo acționând, ca de obicei, pe principiul bate fierul cât e cald. Ne-am înțeles? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
siguranță. Copilul a început să urle. — Hei, hei, l-a admonestat Jake pe Hugo. Ești puțin cam dur cu el, nu crezi? Copilul are nevoie să fie convins cu blândețe. La auzul acestor vorbe, ceva din interiorul lui Hugo a plesnit. Dorința de a-l pocni pe Jake cu putere peste gura aia convingătoare era aproape de nestăpânit. Dar ironia, cu toate că era o metodă mai plictisitoare, se dovedea totuși mult mai sigură. —A, lui Theo îi plac constrângerile, a declarat el informativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o pereche de blugi strâmți cu talia joasă, care stăteau să plesnească pe ea. Hugo a observat că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-a apucat să-i adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ființă avea să iasă câștigătoare. Făcându-și socoteala că elementul surpriză era singura lui armă, Hugo a așteptat ca animalul să mai urce încă două trepte, apoi a sărit dintr-odată în sus, a scos un urlet de să-ți plesnească timpanele și s-a repezit pe scări, în jos, pe lângă animalul șocat. În următoarele câteva secunde Hugo a alergat pe parchetul din hol, alunecând și, din când în când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui. Fine își dorea cu disperare ca femeia să plece. —...dar am vrut să-ți mulțumesc, a încheiat Laura. —Să-mi mulțumești? a sărit Hugo întorcând capul ca să se uite la ea cu-atâta furie c-a simțit cum îi plesnește ceafa. Să-mi mulțumești? Laura, ai greșit filmul. Eu sunt în filmul ăla în care soțul, care a avut grijă de copil aproape toată viața acestuia, îl pierde, din cauza capriciului neveste-sii, care nu e niciodată acasă, dar suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din fața ferestrei, sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit... neliniștit și de strigătul cucuveicii. Cucuveaua se mai auzi o dată strigând din copacul din fața ferestrei. De astă dată, strigătul ei sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. - Du-te pe pustie!... murmură el, prin minte trecându-i gânduri superstițioase... cutremurându-l. ” - Las-o, omule, las-o... își cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sfâșie crucea nopții, făcându-l să tresară. Cu tâmpla lipită de fereastră, aștepta neliniștit, nici nu știa ce... neliniștit și de strigătul cucuvelei... Cucuveaua se mai auzi o dată strigând. De astă dată, strigătul ei, mai prelung, sfâșie noaptea mai sinistru, plesnind-o drept în două, ca pe o bucată de sticlă. -Du-te pe pustie!.. mumură el, prin minte trecându- i gânduri superstițioase... O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În inimă, În rinichi, În ficat, În creier. Cea mai gravă lovitură am primit-o În bolta piciorului stâng. Am rămas cu o durere pe toată viața, durere care, la frig, devine de nesuportat. În tot acest timp șeful mă plesnea din când În când pe față și Îmi cerea legăturile din Alba. Se Întrerupea, când Îl Încuraja pe călău: «dă-i, dă-i, dă-i.» Eram năucită. Mă rugam cu disperare să mor, să Înceteze supliciul. Mă rugam să pot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu se mai sinchisea de noi. Ni se dădea așa-zisa hrană rece: o bucățică de pâine, o așchie de slănină sărată, un cubuleț de marmeladă și, dacă nu ai putut să-ți iei o sticlă cu apă, puteai să plesnești de sete că nimeni nu răspundea la bătăile din ușă decât cel mult cu un «ai răbdare». Din păcate, am ajuns la Brașov noaptea. Ne-am dat seama că, chiar dacă părinții Luciei se aflau pe peron, le era cu neputință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat nu poate emite pretenția că turbează de prea mare virilitate chiar dacă plesnește de sănătate generală. Cu alte cuvinte, când treci de vîrsta de 50 de ani și te apropii de senectute poți foarte bine, fiziologic vorbind, să trăiești fără nevastă. Tu știi mai bine decât mine ce Înseamnă femeia. Ea Îl acaparează
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ei nu puteau vedea nimic din interiorul cabinei noastre, ci numai noi Îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fărĂ să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ce ? am Întrebat eu, surprinsă de detaliile pe care le cunoștea despre viața mea, convinsă că se referea la ruptura mea cu Jean-Claude. — Nu, nu asta, spuse el de parcă mi-ar fi ghicit gândurile. Știi că ești nemaipomenită ! exclamă el plesnindu-și palmele. Este oare posibil să fii atât de preocupată de propriul ombilic, Încât faptul că au murit vreo două mii de oameni, unii arși de vii, alții sub dărâmături, să nu-ți facă nici o impresie ? Nu tu spuneai, pe vremuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fiecare și-l creează despre el Însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici ivan se opri deodată și privirea lui căpĂtă un luciu gri. — N-ai cumva o aspirină ? mă Întrebă masându-și din nou scalpul. mă doare capul de-mi plesnește. Aveam. Am căutat una și i-am dat. — Vezi tu, reluă el, nu e chiar atât de simplu. Diavolul lucrează neîncetat... Fie și printr-un singur gând Își croiește drum În inima omului. Îl face să fie nesigur. SĂ-și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ei nu puteau vedea nimic din interiorul cabinei noastre, ci numai noi îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fără să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l identific pe agresor, care se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ce ? am întrebat eu, surprinsă de detaliile pe care le cunoștea despre viața mea, convinsă că se referea la ruptura mea cu Jean-Claude. — Nu, nu asta, spuse el de parcă mi-ar fi ghicit gândurile. Știi că ești nemaipomenită ! exclamă el plesnindu-și palmele. Este oare posibil să fii atât de preocupată de propriul ombilic, încât faptul că au murit vreo două mii de oameni, unii arși de vii, alții sub dărâmături, să nu-ți facă nici o impresie ? Nu tu spuneai, pe vremuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fiecare și-l creează despre el însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici Ivan se opri deodată și privirea lui căpătă un luciu gri. — N-ai cumva o aspirină ? mă întrebă masându-și din nou scalpul. mă doare capul de-mi plesnește. Aveam. Am căutat una și i-am dat. — Vezi tu, reluă el, nu e chiar atât de simplu. Diavolul lucrează neîncetat... Fie și printr-un singur gând își croiește drum în inima omului. Îl face să fie nesigur. Să-și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
va deveni, chiar, unicul stăpân al acestei mari bogății, și asta-l făcea să fie, oarecum, emoționat; să se simtă, oarecum, neliniștit. Adormi. Toată noaptea Îi trecu fără vise. Olovinaru, Însă, nu dormi deloc. Se frământa. Simțea, că-i va plesni capul, dacă nu se vor revărsa, mai repede, zorile. Dar, iată, că, să revărsau. Limpezi, ca limpezimea cerului, către răsărit. Și gândurile lui se limpeziră, În cele din urmă, cum nici nu se aștepta. Hotărâse. Nu comit crima. Băiatul e
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dus o citație la unul, hoț, vai de mama lui <sabina>: peste 40, mic și negru, slab și urit <sabina>: cînd m-a văzut intrind, au început să-i curgă balele <sabina>: mi-a băgat mină sub fustă - l-am plesnit <vik47>: hihi <sabina>: nici un hihi. S-a repezit la mine, ne-am bătut că prostii <sabina>: mi-a învinețit ochiul, mi-a făcut buza omida Dar tot mi-a pus-o <vik47>: cum a reușit? Ești cremene... <sabina>: așa este
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ani nu se poate apropia de Centrul de Cercetări Chimice. Patrulează mereu pe străzi în căutarea scurgerilor de apă potabilă. în primele zile era să piardă toată apa potabilă a orașului din cauza unor robinete uitate deschise. Din cînd în cînd plesnește cîte o țeavă (niciodată nu-și dă seama de ce) și trebuie să intervină prompt. X este un om liber. se simte ca un rege. se plimbă pe străzile pustii ca pe un teritoriu cîștigat prin luptă. în sfîrșit, are timp
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se ridice în zare, și aerul răsuna de niște răcnete neidentificabile. - Ce este? se sperie Otilia. - Nimic, nimic! o liniști Pascalopol. Un noroi negru, gros părea că se rostogolește moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un scaun, privind tulbure înaintea lui. Părea foarte fericit. - Ei, cum te simți acum? - Mă simt bine, foarte bine, simt sănătatea în trupul meu. - Nu ți-am spus eu? zise Weissmann, privind pe fereastră înspre trăsură, al cărui birjar, impacientat, plesnea din bici. Gîndește-te mai bine! Norodul te așteaptă, de ce nu vrei să mergi? De altfel, orice sfânt se retrage câtăva vreme în pustiu, într-o chilie, ca să se purifice. Dacă vrei, te ducem într-o mânăstire adorabilă, unde vei putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și primi alături de el, aproape în brațe, și pe Lili, fata lui Toader și nepoata lui, în jurul mijlocului căreia întinse brațul, de altfel de prisos, ca și când ar fi voit s-o G. Călinescu susțină să nu cadă. Vizitiul de casă plesni ușor biciul pe deasupra cailor, și trăsura se rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl plesni cu biciul pe de lături, înjurîndu-l cu sete. Înveseliți de clopoței, îmbrăcați într-o rețea albă și satisfăcuți de ușurătatea saniei, caii vineți alergau, jucând din picioare și luând pozițiile academice ale cailor în spume din compozițiile lui Géricault. Un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neputința și vrăjmășia. Să mă chemi pe mine să-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]