2,329 matches
-
acuma la țară, cu toate că ar fi avut mare nevoie de puțină odihnă după atâtea osteneli, numai spre a se înțelege cu el ca să-i avanseze cât mai curând câștiul viitor sau cel puțin o bună parte, ca să-și poată lichida plictiselile materiale. Arendașul suspină adânc. În loc de vânzare, arenda anticipată ― bun noroc. Și cu ce speranțe așteptase el toamna asta!... Răspunse trist că a fost totdeauna dornic să-i satisfacă orice pretenții și a făcut toate sacrificiile ca să iasă cu fața curată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că Platamonu a adus bani. De la tatăl ei știa că banii nu se refuză niciodată. Favoarea ce i-o reclama era fără obiect, de vreme ce ea nici nu se gândea să vândă Babaroaga. Vânzarea ar fi și mai plictisitoare ca arendarea. Plictiselile au început chiar numai la zvonul că ar avea de gând să vândă. ― De unde veniți toți să-mi scoateți în vânzare moșia? zise Nadina. Toată lumea știe că vând și-mi face propuneri, numai eu nu știu nimic. Și poate s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i se părea comic cu prefectul... Grigore întrebă: ― De la București luăm pe cineva sau mai bine nu?... ― A, s-ar putea? se miră Nadina. Apoi dacă ar fi numai moșieri și arendași, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pereți de plictiseală! Trebuie să conteze neapărat pe Gogu și Eugenia, care au invitată la țară și familia unui frate al ei, profesor, sau așa ceva, la Giurgiu. Evident, au să vie împreună cu musafirii lor. Pe urmă câțiva băieți mai spirituali, să aibă cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum să se potolească oamenii și cum să fie ascultători, dacă tocmai cârmuirea îi învață la rele? Destul că opoziția își face de cap și țipă prin toate jurnalele că țăranii au dreptate și că sunt niște mielușei... De altfel, plictiseala lui Grigore creștea cu cât se apropiau de Amara, parcă atmosfera s-ar fi încărcat mereu de mai multe presimțiri rele. Tânărul Herdelea, văzîndu-l cum se posomorăște, regreta că a venit și se întreba de ce l-o mai fi luat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ oamenilor. ― Aidem, puiule, c-am isprăvit! strigă Platamonu, coborând grăbit din cerdac și suindu-se îndată în cabrioletă. Aidem, adăugă mai încet
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după, când satul era plin de tineri și bărbați în floarea vârstei, de primăvara și până toamna, când vremea era frumoasă, duminica se ține pe maidanul din centrul satului hora, care pentru săteni era o tradiție. Preotul de singurătate, de plictiseală, vorba vine, că gurile rele spun că femeile fac rând la spovedit, a propus să se reia hora tradițională la care să participe cei care mai sunt în sat. În biserică, la slujbă se aflau babe și moșnegi, dar și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acum ai relatat prima parte a odissei tale. Cât e ceasul? Mai ai timp să-mi povestești ce s-a întâmplat mai departe? - Da, mai am timp, mai bine de o oră să vă plictisesc cu povestea mea. - Despre ce plictiseală? Nici vorbă! Îmi pui la lucru imaginația unui fost profesor, acum pensionar. Vreau să te însoțesc mai departe în aventura ta. - După nici trei luni de ședere în Siria, am primit aprobare de azil politic. Ca să fac rost de bani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca și în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuți, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngiști caviar și pensionari nostalgici, anti capitaliști din plictiseală sau modă. Dar, doamnelor și domnilor, pur și simplu nu așa stau lucrurile ! Mulțime pestriță ? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriță, altfel ar fi revoluție. „Nici nu știu ce vor” - acuză unii. Se poate, dar știu ce nu mai vor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne despărțim, că ține la mine mai mult decât la oricine altcineva. Nu eram în stare să rezist acestei presiuni emoționale și cedam întotdeauna, cu un sentiment de vinovăție. Dar odată ajunși aici, ciclul se relua, disprețul ei, nepăsarea și plictiseala pe care le arăta față de mine devenind iarăși ingredientul de bază al legăturii noastre. Totul era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zi, înainte de nouă, trebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care i l-am făcut, cu toată sărăcia mea. De-abia îmi dă un ceai când mă duc să-l văd pe Harold. Nu mai am nimic de vândut. Am rămas cu vreo șase-șapte cămăși. Zi deprimantă; multe, prea multe plictiseli. ...Întâlnire cu Khokha. Îmi aduce iar o scrisoare de la Maitreyi. Refuz s-o primesc; îi spun că mi-am dat cuvântul (dar oare mi l-am dat? Nu știu nici acum) către inginer. Khokha pretinde că Maitreyi mă roagă mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar cu multă grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă că-i va tremura mâna. -... Să nu știu nimic despre fata aceasta, de care, crede-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu măsură, apoi bău spornic și goli paharul. Orlando întoarse capul către cele câteva perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare. - Sunt cam obosit, îi spuse. E o elevă de-a mea... Fata înainta tot atât de sigură, grăbind pasul, căci zărise o masă liberă în fund, într-un colț retras. - Bravo, Maestre! se auzi din nou strigat. Să știi că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și pe ceilalți. E bine să-ți faci și tu plăcerile în viață, că nu pierde nimeni nimic... Așa nu mi-am mai pus eu stavilă la mâncare când țineam pensiune. Pentru că unii oameni mănâncă de nervi, alții mănâncă de plictiseală, dar cel mai greu se abțin cei care mănâncă din plăcere. Și ultima plăcere care mai rămâne omului în viață este mâncarea. Aia a fost singura dată când i-a pomenit madam Ioaniu de pensiune. Da-n rest, nimic ; nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l’assurance de ma haute considération, nu, n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și plictiseală tot ce are să se petreacă peste două-trei ore, atunci când trăsurile au să înceapă să tragă pe rând la scară. Și vor apărea pe rând cei încă neplecați în vilegiatură, ca și cei întorși din pricina proastelor zvonuri și a propriului spirit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am uitat iarăși la vrejul care taie fereastra în două. Dacă am fi plecat la timp, nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că nu aș fi avut ocaziunea să merg în camera lui Titi. Așa, am rămas singuri în plictiseala din Bucureștiul golit, având ca singură distracție să-l aud pe Ștefan cum proorocește războiul, numai că în fiecare zi într-un alt mod : azi face proiectul cum să-l convingă pe doctor să-i dea aprobare de înrolare, mâine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophie într-un loc izolat, nemaifiind silit să o păzesc. Venindu-mi acest gând, nu m-am putut decide dacă este așa sau nu. De mult am observat, și la mine, și la alții, impuritatea afecțiunii, repede împletită cu ostilitate, plictiseală, dorință de evadare, sau reapariția unor emoții legate de sentimente de mult pierdute ; nemaipunând la socoteală dorințele (uneori violente) ce cheamă atât de des în afară, ca și nevoia firilor visătoare pentru frumoase idile. Rareori se vorbește despre această încâlceală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala unei duminici... Lasă, mai stai ! închide ochii la loc și mai stai, că ai destulă vreme ! Eee, Ivona, Ivona ! Mânca-o-ar mama pe ea, că e și ea obosită... E și ea o fetiță mică și obosită ! Las-așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Herzberg și Hamlin, 1961; după Sachau, 2007): 1. Managerii care folosesc factorii igienici pentru a-și motiva angajații să nu se aștepte ca angajații să fie entuziasmați față de posturile lor plictisitoare. Reacția adultului normal, sănătos, la o muncă plictisitoare este plictiseala. 2. Managerii care folosesc factorii igienici pentru a-și motiva angajații ar fi bine să aibă buzunarele adânci. Deoarece nevoile de tip igienic se amplifică, angajații vor solicita o sumă din ce în ce mai mare de bani, beneficii, statut și altele, pentru a
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
că o să vină să mă scoată Într-o Învoire În oraș, vreau să-l rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un set de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de mult de răcani, dar cu plictiseala nu te joci. În orice caz, e mai puțin dispus ca Box să facă rău. Nu scap de Box, Îmi admiră perechea nouă de bocanci - ca să nu am nici o Îndoială că el mi-a furat-o pe cealaltă. Nu sta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Carmen, sau Mam’selle Nitouche, sau Liliacul, sau Logodnicul din Lună... a dracu’ știe cîta oară. Fie din culise, fie din sală, poate găsești o lojă liberă și te duci sus, stai acolo cuminte și-ți rozi unghiile murdare, de plictiseală. Teatrul și povestea lui cu două fețe. Tu... nu neapărat tu, zic așa, În general... ești un om care iubește scena, un amator de drame lirice, plătești biletul și intri și e tot acest ritual... garderoba, unde Îți lași vulpea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei cîteva pahare - probabil că se amuză În sinea lui cînd vede cum li se Încing fețele tinere. Vlad se ține tare, dar celălalt răcan se Înmoaie și, cînd pornesc Înapoi spre unitate, mai ia cîteva gîturi din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]