1,400 matches
-
colectiv al adolescenților timp de cinci ani, din 1959 și până în 1964, în stațiunea Ocean City, arată că angajarea în teribilisme are explicații care țin de dinamica statusului și a vârstei. În cadrul interviurilor realizate, tinerii declarau că "se simțeau foarte plictisiți, iar stațiunea și activitățile erau un bun prilej de a se elibera de autoritatea părinților și de a experimenta comportamente interzise în cultura de origine, cum ar fi consumarea băuturilor alcoolice sau expunerea în public fără haine" (idem, 178). Asemenea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
motoarelor care pufnesc greoi dislocând munți gigantici de apă, pentru a Înainta pe ruta propusă. Ca din senin, apăru În spatele meu un marinar, care Îngrijorat mă Întrebă În șoaptă dacă mă simt bine sau am pățit ceva?! Dau din cap plictisită, și cu mâna lăsată În jos sugerez că vreau să rămân singură, eu și gândurile mele... Noaptea Își Întinde Încă perdeaua smălțuită de strălucirea puzderiei de steluțe. Acum vreau să simt paralela numită Tropicul Cancerului. Doamne, chiar am trecut-o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere... A făcut cinste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut!” (s.n.). Repausul dominical e și el o prelungire până În zorii zilei următoare a chefului unor amici la Început plictisiți: „Cam pe la deșteptatul rândunicilor - Țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane. [...] Ajungem jos unde moțăie câțiva birjari, pândindu-și prada matinală...”. «Cheful» e restrâns doar la băutură. Dar aventura continuă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
căutarea unui jvarț cu cognac fin... Am găsit... Ciudat efect face cafeaua tare!... Ni s-a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare...” (s.n.). Deși petrecerea Începe Într-o joi, pe 21 mai, de ziua Sf. Împărați Constantin și Elena, prietenii - plictisiți de repausul dominical - găsesc, improvizând, un mod plăcut de a eluda lipsa de activitate din oraș prelungind sărbătoarea: „Noi - am dejunat - mai devreme - la Lăptărie - până seara.”. La mese festive, ca la cea organizată de consoarta lui Mitică, amicul, se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
cifra 10 în partea de sus a listei de nume. Întreb de ce scrie, cu toate că știam despre ce este vorba, o practică quasi-generală în ultima vreme. Tânărul nu pare mirat, ridică cu greu privirea din pământ pentru a spune, morocănos și plictisit „pentru că așa se face acum. Câți bani dați, de atâtea ori se citește”. Pe lângă rând, la rând și după. Zăbovesc o clipă pe lângă Catedrala Patriarhală, la intrarea căreia se formase acum un alt rând, secundar ; oameni care vor să treacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rân dului de așteptare. Radiestezie, energie, miracol. Replici culese din rând. Sarmalele atrag televiziunile. Spațiul din jurul Bisericii. Ora 10.30. Biserica Sfântul Gheorghe Nou, „Kilometrul Zero” al Capitalei. Primele impresii. Nu există forțe de ordine, cu excepția a doi gardieni publici plictisiți și apatici, obișnuiți ai cartierului după felul în care se salută cu toată lumea prezentă. Rândul de așteptare se întinde prin parcul din jur, până către stația terminus de tramvai ; pelerinii deja prezenți remarcă și ei cu voce tare absența forțelor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o mână de ajutor nefericiților „pelerini de autoturism”. La intrarea în mănăstire se percepe o taxă de un leu pentru cei care doresc să intre pe patru roți în incinta spațiului sacru dintre zidurile acesteia. Paznicul (altminteri un individ posac, plictisit și foarte lent în a deschide cu adevărat bariera de la intrare în afara zilelor de hram) se activează spontan la orice mic gest al șoferilor, alergând sprinten cu un teanc de pachete de bancnote de un leu în mâna stângă. Pe lângă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din jur ca un fel de forță liniștită. Îl întreb de ce nu au instalat garduri de protecție „așa cum am văzut eu că se face la alte pelerinaje pe unde am mai fost”. Urmează un răspuns tehnic, pe un ton foarte plictisit : „Lume calmă. Obiectiv sigur. Curtea largă, fără oficiali”. Creionez două tipare de pelerin, privindu-i pe cei din jurul meu, aflați în rândul acesta special de la Cernica, fără o formă fixă, oamenii intrau și ieșeau destul de liber, nefiind preocupați de faptul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îndrumă direct către „Doamna Directoare”, o femeie blondă și trupeșă. Aceasta din urmă mă primește în biroul ei împodobit cu icoane de toate mărimile și flori în ghivece de lut, mă măsoară din cap până în picioare cu o privire fals plictisită, întrebându-mă ce caut acolo. Scot din buzunar legitimația de serviciu pe care scrie mare „Academia Română”, îi spun că realizez un studiu cu privire la istoria și cultura orașului Iași. Nu pare prea convinsă, dar măcar este binevoitoare și mă roagă să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se călcau în altar, în bisericile din Iași și în cele din jurul orașului, dar la pelerinaj obiceiul acesta nu prea se mai respectă, este prea mare aglomerația”, îmi spune unul dintre fotografi, luând deodată (de ce oare ?) un aer foarte blazat, plictisit. După ce se îndepărtează, mai notez faptul că până acum am remarcat mai puțini rromi cu covoare pe umăr decât în alți ani. Dar își face apariția un nou „obicei”, au început să aducă flori imense de plastic, în culori vii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am scris despre o reclamă Qwest din 1999, care arăta un om de afaceri obosit și plin de praf, cazându-se la un motel de pe marginea drumului, Într-un colț uitat de lume. Omul o Întreabă pe recepționera cu figură plictisită dacă au acolo room service și alte facilități. Ea zice că da. După aceea, el o Întreabă dacă la televizorul din camera lui poate urmări programe de divertisment, iar recepționera Îi răspunde monoton, cu o privire care parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
spune că norii sunt purtați ca oile la păscut de duhurile ploilor, niște uriași leneși care dorm zi și noapte prin peșteri și văgăuni și constituie un fel de comunități de puturoși. Când se trezesc, cască, se întind și întreabă plictisiți: Mă..., pe unde mai purtăm astăzi norii, ca să plouă? Păi..., pe unde am fost și ieri, răspunde un alt duh trândav, ca că nu obosească purtând turmele de nori. Asta ar fi explicația că în Retezat plouă mai mult ca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
buimăcit din somn, trase cu coada ochiului spre grupul nostru, căscă zgomotos și se întinse fără jenă, ca orice om care nu dă doi bani pe maniere: Băăă..., da care-i ăla de face cai verzi pe pereți?! și căscă plictisit. Am izbucnit cu toții într un hohot de râs. Profesorul Moțu nu-și putea ține tusea de atâta râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să-i vorbesc lui James despre Harley, nici nu concepeam o asemenea confidență. Dar aveam senzația că fusesem înghesuit într-un colț sau că fusesem victima unei vrăji al cărei unic remediu era rostirea numelui ei. James, reluându-și aerul plictisit, răspunse după o scurtă gândire: — Nu, nu pot spune că îmi amintesc. În realitate, eram sigur că avusesem gijă să nu-i pomenesc niciodată lui James despre Harley. — Și cine e? — A fost prima fată pe care am iubit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
până te dăruiești lor și atunci de-abia ți se destăinuiesc. Mai întâi, o tăcere în jurul nostru, apoi liniște în noi și pe urmă te lași în voia lor, într-o seară obosit de un drum lung, într-o amiază plictisit de oameni, într-o dimineață, amăgit de vise grele. Simți nevoia să vorbești cuiva și totuși vrei să fii singur. Vrei să visezi, dar în ritm melodic.Cu presimțirea unei încercări plăcute, te apropii de raft : sute de nume, sute
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
trebuia implicit să le facă pe femei, fie să nu se afle în fața televizoarelor (vezi inserția ei într-o emisiune despre fotbal și supoziția că acest sport îi interesează doar pe bărbați), fie să aleagă alt canal mai „femeiesc”, fie, plictisite că este vorba despre o problemă politică, să se ducă la culcare. O abordare de acest fel nici măcar nu produce contrariere. Cred că puține femei s-au simțit ofensate și excluse. Puține au sesizat că acel dialog este profund sexist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
După cea de-a treia, de-a lungul mileniilor trădarea lui fu uitată, zeii uitară, vulturii, el însuși. După cea de-a patra, lumea se plictisi de ceea ce devenise fără fundament. Zeii se plictisiră, vulturii. Rana se închise și ea, plictisită. Rămînea inexplicabilul masiv stîncos.7 Propozițiile asertive din primul paragraf par evidente. Greu de negat, ele se încheie totuși cu raționamente îndoielnice. Sîntem în situația de a admite cea de a treia propoziție modalizată prin deonticul are datoria să, pe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
gândurile Să le deslușesc Și să mă rătăcesc În uitarea care Nu se întâmplă. Mă așez între ghilimele Și râd nebunește Pentru că înțeleg De ce nu m-am risipit, De ce mă destram în cuvinte, De ce nu sunt decât Un val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
vreți binele... De la Sfântu Gheorghe la Odorheiu Secuiesc să tot fie 120 de kilometri, prin Baraolt. Așa că merg cinci ore cu un autobuz scâlciat, care nu iartă nici o hârtoapă. Sate de cărămidă arsă și obosită, și prăfuită. Oamenii te privesc plictisiți și abulici prin rotocoale de colb. Spectacolul indicatoarelor bilingve este dulce: Vârghiș este Vargas, Ocland - Okland, Tălișoara - Olasztelek, Bățanii Mari au devenit Nagybacon, Biborțeni - Bibarcfalva, Olteni a ajuns Oltszem, Micfalău este Mikoujfalo, Baraolt-Barot... Odorheiu este cea mai bună imagine că
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Coțofănești. Fiindcă este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Un partener de afaceri din Țara Sfântă nu a înțeles de ce nu vrea moldoveanul un câștig rapid, cu meseriașe exotice, aduse anume de el aici pentru politicieni plictisiți și cartofori cinici. „Apăi io așa nu vreau! Ce-ar zice mama să afle că fac nelegiuiri la han?...” Și a trebuit să se despartă ca apa de foc. „Măi Ionică măăăi, tu ești un băiet așa bun, măăăi, da
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
supraveghere a lui Christian, de un nou weekend. Într-o bună zi, neavând de lucru în grădina lui de zarzavat - că el este un cultivator de legume și de zarzavaturi aproape pro-fesionist - a ieșit în fața casei și se uita, vizibil plictisit, la niște flori. Deodată, s-a auzit salutat: - Salut, Michel! Ce faci? Pari cam plictisit... Michel a întors capul, recunoscând vocea lui Didier. A răspuns, într-o doară: - Salut, prietene! Ce să fac? Nu fac nimic, așa că mă plictisesc. - Dar
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
în grădina lui de zarzavat - că el este un cultivator de legume și de zarzavaturi aproape pro-fesionist - a ieșit în fața casei și se uita, vizibil plictisit, la niște flori. Deodată, s-a auzit salutat: - Salut, Michel! Ce faci? Pari cam plictisit... Michel a întors capul, recunoscând vocea lui Didier. A răspuns, într-o doară: - Salut, prietene! Ce să fac? Nu fac nimic, așa că mă plictisesc. - Dar în weekend ce ți-ai propus să faci? - Ce să-mi propun decât să mă
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
periferia nucleului atomic de un cerc de ostași în termen, toți echipați ca pe front, cu puști mitraliere automate pe care le țin îndreptate asupra-ne, dându-și silința să se holbeze fioros. Pe fotoliile de judecată, cinci militari impasibili, plictisiți: la mijloc Adrian Dimitriu (acesta nu plictisit, ci îngrijorat, căci e responsabilul: fost avocat și domnia sa, în rol și costum de colonel). De îndată ce mă văd așezat pe bancă săvârșesc fapta pe care o consider singura meritorie din viața mea: lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ostași în termen, toți echipați ca pe front, cu puști mitraliere automate pe care le țin îndreptate asupra-ne, dându-și silința să se holbeze fioros. Pe fotoliile de judecată, cinci militari impasibili, plictisiți: la mijloc Adrian Dimitriu (acesta nu plictisit, ci îngrijorat, căci e responsabilul: fost avocat și domnia sa, în rol și costum de colonel). De îndată ce mă văd așezat pe bancă săvârșesc fapta pe care o consider singura meritorie din viața mea: lui Noica, pe a cărui față se citește
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
s'en douter, aux bohèmes des grandes routes" [Maupassant, Bel-Ami, p.232]. Inapta ea însăși pentru dragoste, femeia pariziana se concentrează pe generarea acestui sentiment. Dar, în clipa în care Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]