2,024 matches
-
să le cauți. Faptul că le-ai adus înapoi trebuie considerat ca un gest sentimental? Gestul pe care l-ar face o femeie adevărată? Și s-ar cuveni să fiu mișcat și înmuiat? Stella nu răspunse. Începu să scotocească prin poșetă. — Nu cumva plângi? Ai început să poți plânge? Felicitări. Nu ți s-a întâmplat niciodată până acum. După o pauză, adăugă: Eu sunt răcit. Vrei o aspirină? — Nu. Răspunsul la întrebarea ta anterioară este da, sunt sigur că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă, cu vârful ascuțit și cu o baretă chic. Ține picioarele încrucișate gleznă peste gleznă, iar sub brațul stâng strânge o mică poșetă de culoare neagră... Cealaltă doamnă, din stânga, poartă o îmbrăcăminte foarte asemănătoare, doar că pălăria ei este gen turban. Ambele doamne au fețele destinse, în timp ce viitorul meu tată, contrar felului său de a fi așa cum l-am cunoscut o viață, este
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați și voi. Haideți, încă un pic de frumusețe. Călin! "Fulg-de-Nea" se apropie supus în timp ce ea scotea la iveală din poșetă un tub de ruj. Îi puseseră un costum pufos, dintr-o singură piesă, tricotat din lână angora, alb-strălucitor, rotunjit ca un butoiaș, din care îi ieșeau brațele și picioarele goale, subțiri ca niște bețe. Pe cap purta o tichiuță, tot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-ar fi putut să spună la cine se uită spectatorii, cu ochii lor strălucind de luminile scenei. Dar ea trebuie că se uita la Călin sorbindu-l din ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putut să spună la cine se uită spectatorii, cu ochii lor strălucind de luminile scenei. Dar ea trebuie că se uita la Călin sorbindu-l din ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spunându- i: - Uite, ca să-ți cumperi și tu un buchețel. Fetița a întins mâna, dar s-a răzgândit și a tras- o repede înapoi. Atunci băiatul s-a uitat mirat și a plecat mai departe nedumerit. O doamnă a deschis poșeta și își cumpără și ea ghioceii pe care se gândea să-i așeze într-un pahar cu apa când o să ajungă acasă. Mai rămăsese doar un buchet. Și fetița cu ochii mari, țintiți către florile albe de culoarea zăpezii, învelite
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
noaptea de dragoste petrecută în cabina vaporului.) ― Dacă o fi băiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate nimicurile aflate acolo se împrăștiară pe jos. ― Nu s-a spart oglinda? țipă ea speriată. Nu se spărsese. Am strâns lucrurile în grabă și le-am pus la loc. Printre ele era și o carte de vizită
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
supărată pe mine. (O admonestasem o dată cam aspru din pricina unor erori la mașina de scris.) Mă gândeam ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. Mai degrabă i-aș oferi o cruciuliță de aur cu 22 de briliante ― câți ani împlinește ea. Am cutreierat câteva magazine de bijuterii până să găsesc ceva pe plac. După
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe mine. (O admonestasem o dată cam aspru din pricina unor erori la mașina de scris.) Mă gândeam ce cadou să fac nevesti-mi. O brățară, un inel, cercei? Nu mă hotăram deloc, nu mă satisfăcea nimic. Dactilografa propuse: ― Cumpără-i o poșetă. Poșetă? Haida-de! Voiam ceva mai deosebit care s-o încînte. Mai degrabă i-aș oferi o cruciuliță de aur cu 22 de briliante ― câți ani împlinește ea. Am cutreierat câteva magazine de bijuterii până să găsesc ceva pe plac. După câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tocmai pe când coboram scările interminabile (ascensorul nu funcționa) am avut o iluminare subită, asemenea unui fulger, care mi-a descoperit adevărul. ― Mihaela e aceea cu accidentul. Și Nenișor? Nenișor, numele pe care-l citisem în cartea de vizită lunecată din poșeta Mihaelei. E tânărul care o ceruse de nevastă. Nu era o simplă bănuială, nici vorbă! Bănuiala implică ezitare, nesiguranță, îndoială. Eu aveam o certitudine așa de netăgăduită ca însuși faptul că trăiam. Era acea siguranță revelatorie cu care vine minții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-ar fi produs deodată din trei puncte ale magazinului. Nory își astupă urechile și începu a țipa în neștire: - Știi că Mika-Le trăia cu unul! Tipul s-a însurat și ea a vrut să-1 omoare. Purta un briceag în poșetă, dar nu 1-a ucis. în schimb, a chelălăit, a făcut scandal. . . Atelierul lui Greg era teatrul. . . Greg, cum știi, avea slăbiciune pentru mumia mică și tolera tot în speranță că va lua succesiunea actorașului, care nu i se părea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea nu avea mărunțiș, Bobby nu vru să-i Împrumute și pînă la urmă Carlos plăti biletul, Înjurîndu-l de mamă pe individul de la parcare, numai din ochi desigur, căci erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă vadă În camera mea și mi-a făgăduit c-o să te trimită cu Carlos să-mi faci cîte o vizită“. Apoi automobilul se puse În mișcare și ea izbucni În hohote de plîns. Scoase o batistă mototolită dintr-o poșetă Îngrozitoare și o duse la ochi ca și cum ar fi vrut să-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minute În Mercedes. Juan Lucas Îi spuse lui Bobby să treacă pe canapeaua din spate și se așeză lîngă șofer ca să-l dirijeze pe drumul cel mai scurt și mai puțin aglomerat. Susan se așeză În spate. Își deschise Îndată poșeta, scoase o oglindă și spuse Înspăimântată că arăta Îngrozitor și-i rugă să treacă pe acasă măcar pentru cîteva clipe ca să se poată aranja, dar Juan Lucas Îi spuse politicos s-o lase moartă, fiindcă nu mai aveau timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le proteja de derbedeii care, profitînd de Înghesuială, ar Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles Își dădu seama că n-are nici un ban la ea, În timp ce Șobolanul, foarte plin de el, spunea că nici nu vrea s-audă de plată, că el mai rămînea puțin și că o să plătească el tot. Susan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mila pe care le trezește părul alb și cu toate că era bătrînă și simțea permanent o durere surdă În partea stîngă a pieptului foarte rar se ridica cineva În picioare cedîndu-i locul, fiindcă nu Încărunțise. Astăzi mai avea grijă și de poșetă, În ea ducea pachețelul pe care-l cumpărase ieri pentru domnișorul Julius: cumătra Guadalupe crede pesemne că am uitat să duc cămășile ieri, s-a uitat lung la mine cînd m-am Întors atît de repede, dar eu de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se trînti pe scaun Închizînd ochii pînă o trece acest moment În care tensiunea Îi coborîse probabil la zero. CÎnd deschise ochii, Încasatorul era lîngă ea cu biletul pregătit și ea Îi dădu monedele pe care le scosese din fundul poșetei, Învelite Într-o basma. Închise din nou ochii dîndu-și seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi dădu monedele pe care le scosese din fundul poșetei, Învelite Într-o basma. Închise din nou ochii dîndu-și seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Julius că acum avea nouă ani și că anul ăsta o să fie printre elevii cei mai mari de la Inmaculado Corazón. „I-am adus domnișorului un mic cadou“, anunță, silindu-i pe doamna și domnul să-și Întrerupă fuga. Deschise poșeta ei neagră și scoase cu grijă un cadou pentru Julius. Juan Lucas Își aprinse o țigară, ca să facă totuși ceva, dacă tot nu putea să spună nimic și se pregăti să asiste la scenă, milionar din cap pînă-n picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai? — V-am mai spus și Înainte, doamnă, că știu să mă ocup de copii, dar dacă n-aveți Încredere puteți citi cu atenție toate recomandările pe care le am. Uitați-le aici. Umflîndu-se din nou, Flora Își deschise mîndră poșeta parfumată și scoase cîteva cărți de vizită cu numele unor familii foarte bune din Lima. O recomandau ca pe o persoană foarte serioasă și harnică. Niciodată n-am fost dată afară. Întotdeauna am plecat pentru că am vrut eu. Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba neîndrăznind să se uite, pînă cînd Maruja Îi făcu semn timid cu mîna, aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă alături de el pe o plajă pustie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e momentul potrivit, darling... — Din partea mea, singurul lucru pe care-l pot face e să nu-i mai dau bani de buzunar. Rău au făcut că nu i-au mai dat bani de buzunar. Bobby a Început să fure din poșeta lui Susan În fiecare după-amiază, pînă cînd ea a Înțeles de ce nu găsea niciodată nici un ban În portmoneu și a hotărît să ascundă banii În casa de fier a palatului. Dar Bobby nu s-a dat bătut și timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]