8,144 matches
-
Anton. De Îndată ce gustul pentru lucruri neobișnuite a fost trezit, era greu de satisfăcut. Cerința spectatorilor pentru plăceri exotice era din ce În ce mai mare. Cei care descoperiseră pornirile perverse din sufletele lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiindcă n-ai mai putut să-ți continui viața fără să-ți faci o spovedanie evreiască? Fără să-i înfățișezi nevesti-tii păcatul săvârșit, pentru ca ea să te poată acuza, ocărî, umili, pedepsi și însângera la nesfârșit, să te lecuiască de poftele tale interzise! Da, chiar așa, un desperado tipic evreu, taică-meu ăsta! Recunosc perfect acest sindromul ăsta. Haide, vino, neamule, oricare-ai fi, dă-mă-n vileag și condamnă-mă - am comis cel mai cumplit lucru la care v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici nu contează câtă pizdăraie capătă sărmanul, nenorocitul, fiindcă, în timp ce pompează păsărica de azi, visează deja la cea de mâine! Oare exagerez? Oare mă amăgesc numai și numai ca să mă dau mare? Sau, poate, sunt un lăudăros? Oare neliniștea asta, pofta asta de sex să fie o năpastă - sau o performanță? Să fie și una și alta? Posibil. Sau să fie doar un mijloc de evadare din realitate? Uite, cel puțin n-am ajuns, la treizeci și-un pic de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
epoca noastră? De ce să fac jocul burgheziei? Ce, eu le cer lor să-mi facă jocul? Poate că m-a atins și pe mine aripa spiritului boem - și ce-i așa groaznic în asta? Cui îi fac vreun rău cu poftele mele? Nu le dau în cap cucoanelor, nu le silesc să se culce cu mine. Sunt, dacă pot să zic așa, un bărbat cinstit și înțelegător; îți spun eu, în ceea ce-i privește pe bărbați, eu, unul, sunt... Da’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbat cinstit și înțelegător; îți spun eu, în ceea ce-i privește pe bărbați, eu, unul, sunt... Da’ ce mă tot justific atâta! Ce mă tot scuz! De ce trebuie să-mi justific dorințele cu Cinstea și Înțelegerea mea! Am și eu poftele mele - numai că sunt inepuizabile! Iar asta, asta s-ar putea să nu fie tocmai un motiv de bucurie, dac-ar fi să privim lucrurile, pentru o clipă, din perspectiva psihanalizei... Dar, după cum ne spune Freud, inconștientul nu știe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un mic gentleman? Din toate aspirațiile mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi avut - dacă aș fi în stare să învăț ceva, orice! Dacă m-aș putea dezbăra cumva de obsesia asta a felației, a amorului liber, dacă m-aș putea desprinde de aventură, de himere și de dorința de răzbunare - de pofta de a plăti polițe altora! de umblatul cu capul în nori! de această fidelitate imposibilă, absurdă față de trecutul îndepărtat! În 1950, la vârsta de numai șaptesprezece ani, la două luni și jumătate după ce lăsasem în urmă Newark-ul (ei, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl privi triumfătoare. Nu că l-ar fi urât, dar ura orice succes copleșitor, fie că era vorba de a vinde sute de mii de exemplare sau de a atinge patru sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
atât de vechi - „Ne vom Încălzi“, incapabilă să uiți că noaptea se apropia, amintindu-ți tot ce-ți spuseseră, te sfătuiseră și te avertizaseră prietenele, nedumerită și dezgustată la ideea că un bărbat poate simți În același timp indiferență și poftă. Toată dimineața aceea și pe toată durata prânzului zăpada continuă să cadă, acoperind la Passau Într-un strat gros acoperișurile gheretelor vămii, topită pe linii de aburii locomotivelor până se transformă În bulgări cenușii de gheață, iar funcționarii austrieci călcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În care coafura Barbarei rămâne neschimbată În fiecare an oferă un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
strice lucrurile pentru nimeni. Sunt o prietenă mult mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut să Înțeleg de ce atunci când te-ai căsătorit din senin el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez la bord, să știi. Cred că Îmi este mult prea cald ca să mănânc produse de patiserie acum, i-am răspuns eu sorbind din paharul rece cu mojito. Rochia ta de mireasă a fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit jos, în barul de la demisolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai a obținut legătura cu soția și, retras mai spre perete, cît îi permite firul, povestește în telefon care le este soarta, întrebînd mereu dacă ea se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
duce soțul în dormitor și-l lasă să cadă pe pat, așa îmbrăcat, femeia mai stă o clipă, să se convingă că doarme tun, apoi merge în sufragerie și formează un număr de telefon: Ce bine că-mi răspunzi tu! Poftă bună!... Mă tem că lucrurile se precipită; el a fost adus acasă de cel cu revista... A adormit, dar era furios... Cred că i-a spus... Nu puteai aștepta pînă mîine? se aude vocea lui Săteanu în telefon. Dacă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete țigara, îngrijorat de starea lui nervoasă, încercînd să abată într-un fel gîndul obsesiv. Glasul cu care Paula i-a reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o întreabă actorul. Ochii femeii se întorc obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chile cu brînză de oi și niște gogoșari, care n-au mai încăput în mașina de zilele trecute, cînd și-au dus la Iași găinile, porcul tăiat, o parte din lucrurile necesare peste vară și altele. Lazăr mănîncă fără nici o poftă ouăle cu șuncă, lovind cînd și cînd cu colții furculiței în poza lui Mihai, aflată pe una din paginile programului de sală, peste care a pus farfuria. Ce-i pasă lui?! Stă acasă și așteaptă premiera. Eu, pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce te-a apucat?! șoptește soțul. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
micul meu șantaj: o blană, o rochie, un pantof..., după partener" și a continuat să rîdă. Incredibil! clatină Muraru din cap, aruncînd buza de jos înainte. Poate, surîde Mihai numai că eu am crezut-o, drept care, cînd rîdea mai cu poftă, evident, ca o doamnă elegantă ce devenise între timp, nu s-ar zice că prostituția nu rentează chiar și-acum -, i-am aruncat berea din halbă între ochi și-am ieșit. Aveam un chef nebun să mă ajungă din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
budă eram? Femeia a făcut o criză de nervi, soțul n-a vrut s-o creadă că nu s-a culcat cu tine..., a făcut scandal... Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă; ba o încuraja; chiar și ea se lăsa privită cu poftă, stîrnea privirile... Plus pieptenele. Nu-i păsa, c-o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a vrut s-o creadă că nu s-a culcat cu tine..., a făcut scandal... Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă; ba o încuraja; chiar și ea se lăsa privită cu poftă, stîrnea privirile... Plus pieptenele. Nu-i păsa, c-o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta ardoare inconștientă în clipa în care ochii lui Mihai, cu limpezimea lor albastră au pregătit terenul pentru o întrebare pe care niciunl dintre bărbații porniți să-și satisfacă poftele nu mai ajung s-o pună, interesați prea puțin de soarta partenerei. Pe Maria, asta a hotărît-o brusc: "măgarule, te vreau în totalitate!" ar fi dorit să-i strige, dar s-a temut că Mihai nu ar înțelege ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ridicase de pe canapea și se dusese la serviciu. În afară de niște furnicături în degete - ca și cum ar fi suferit o amputare, dar memoria ar fi reținut încă amintirea membrelor de mult pierdute - nu simțea nimic. Nu avea nici cea mai mică poftă de alcool. Se încredințase unei puteri mai presus de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]