3,259 matches
-
alte cuvinte, se "așază" în discursul epic al celuilalt pe care îl forțează să deservească finalități fundamental opuse în raport cu semnificația operei de origine. Epicul, sub forma atât de dezbătută a romanului, devine "câmpul de luptă" pe care se înfruntă intenția polemică a unui autor cu însuși rezultatul ei, cu produsul finit, în ultimă instanță o creație de sine stătătoare. Asemănările formale, dublate însă de diferențe de fond pot într-adevăr să conducă la apariția acelor opere care își surclasează, pe termen
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
La jumătatea secolului XI, emanciparea Vaticanului de sub tutela spirituală a Constantinopolului devine oficială; se anunță astfel granița spirituală care va despărți în timp cele două mari "medievalități" creștin-europene. Analiza genealogică 7 recurge la identificarea câtorva unități discursive elocvente, unele chiar polemice, altele discontinue față de propria istorie, însă în interiorul aceluiași sistem teoretic. Din această perspectivă, abandonez cu bună știință viziunea holistă a istoriografiei practicate de Școala de la Annales și caut să discut ceea ce Michel Foucault înțelegea prin epistemă, anume un cadru de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
demonstrației, am putea spune că unele aluviuni conceptuale se adună pe parcursul diverselor curente de gândire sau în funcție de evoluția realității concrete, dând naștere la un moment dat deltelor sau chiar insulelor de tipul (anti)imaginariilor din perioade insurgente sau din sub-culturi polemice - forme flotante, ce pot dispărea definitiv sau pot reapărea altă dată. Apele imaginarului nu seacă niciodată; doar cuvântul propriu-zis care le denumește "curge" uneori pe sub pământ (iese din uz), pe o anumită distanță (de fapt, perioadă). Revine însă la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne un rol "consultativ", o funcție de ideal normativ și neaplicabil. Sofiștii sunt aceia care pun în valoare capacitatea critică a rațiunii umane, dar într-un sens restrictiv în raport cu restul; de aceea, s-au situat polemic față de valorile tradiționale, la corodarea cărora au contribuit, nu fără a plăti ei înșiși un preț de imagine. Protagoras, care recunoștea limitele rațiunii umane, nega posibilitatea de cunoaștere a divinului și seculariza acțiunea politică după criterii accesibile înțelegerii cetățenilor atenieni
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uman (admis în schema socială a pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și în cazul acuzației aduse "democrației" sofiștilor, tot una de situare polemică a lui Platon față de discursul filosofic al acestora și față de retorica lor, creatoare a unui discurs politic "verosimil și probabil" (deci dezavuat). Nu intenționez să reduc chestiunea inadvertențelor cu privire la imagine la una cu semnificație politică sau la o problemă de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
la o problemă de înfruntare "profesională", în clasa filosofilor; ar însemna să simplificăm diversele probleme spirituale până la a le reduce la cadrul lor istoric. Dar este importantă și identitatea interlocutorului lui Socrate, care, atunci când este un sofist, provoacă o atitudine polemică vehementă, chiar cu anumite inconsecvențe. Cu metafora Patului, Platon creează o ierarhie a celor trei ipostaze: nivelul realului divin, nivelul realului uman și cel imitativ−artistic (sau sofistic) sau al i-realului imaginii, al non−existentului (240a-b). Or, fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii aduce în discuție, prin natura lucrurilor, și momentele polemice din evoluția imaginarului puterii. Cel puțin aceasta este teza unuia dintre cei mai cunoscuți cercetători ai domeniului, Gilbert Durand (L'immaginario 9-25). Opiniile lui se întâlnesc cu ale lui Alain Besançon și Maurizzio Ferraris; deși toți trei tratează imaginarul și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
real, ca și cel dintre imaginar și perceptibil. Textele iconodule au pus la baza demonstrației teologice echivalarea mesajului evanghelic cu cel iconic (vizibil), indiscutabilă în cadrul credinței unificatoare și respectată de toate "partidele" aflate în conflict. Înainte de patriarhul Nichifor, atât de polemic în scrierile sale, intuiția relației fundamentale dintre imaginea naturală, destinul imaginii artificiale (icoana) și realitatea corporală a lumii creștine se regăsește la Sfinții Părinți. Imaginea și icoana se aflau în inima oricărei meditații asupra ființei și a aparenței, a vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
monastice. Cu distanță critică față de opiniile unor specialiști factualiști, precum Hélène Ahrweiller (care analizează perioada iconoclastă în cheia unei înfruntări politico-sociale și instituționale convulsive), Marie-José Mondzain (iar Giorgio Agamben cu mult mai mult, în Il Regno e la Gloria, chiar dacă polemic în raport cu Mondzain) propune în schimb un alt orizont de interpretare, prin apelul la scrierile patriarhului Nichifor al Constantinopolului (758-829). Conceptul de oíkonomía, îmbogățit semantic și clarificat în cele din urmă în cadrul crizei iconoclaste, dincolo de conținutul său
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarului a suportat modificări structurale majore (și tendința este de a căuta cauzele tot mai adânc în istorie, mult dincolo de 1054, în iconoclasm), se poate spune că mentalitățile unei perioade s-au epuizat și au fost depășite de altele noi, polemice și creative. În cazul românesc însă, această desprindere a fost una foarte lentă, date fiind transformările târzii, de tip umanist, apoi iluminist, sub influența Europei centrale sau, foarte rar, occidentale. De aceea, imaginarul medieval românesc și arta creștină locală s-
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lista acestor texte nu reflectă polemica propriu-zisă și, în consecință, nimic din atitudinea radicală și creativă a poziției unioniste. "Biblioteca" ecclesiatică românească se înscrie, chiar de la momentul inființării ei, în cea mai conservatoare tradiție, departe de controverse sau de subiecte polemice, și nici nu se va modifica ulterior față de canon sau de teologia clasică. Unii cercetători contemporani critică această situare pasivă în trena conservatorismului ortodox, alții o laudă, subliniind tocmai consecvența și fidelitatea față de modelul preluat. Oricât de obedient ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ionescu, primar, și Ilarie Obrașca, doctor, ambii din Guguieni, cei care scriu la două mâini un roman similar celui care îi cuprinde. O amplă secțiune, intitulată Versurile celui ce povestește toate lucrurile în acest roman și având o evidentă tentă polemică, este plasată neinspirat în partea mediană a unui volum a cărui coerență rămâne în cea mai mare parte axiomatică. Discheta de demaraj (1995), având subtitlul roman/ poeme S.A., nu schimbă coordonatele definitorii ale prozei lui I. De această dată formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
stărilor antinomice, ignorând nuanțele intermediare, nu departe de exaltările lui B. se află și opusul acelei atitudini, la fel de radical afirmată. Temperament al extremelor, poetul se vrea însă în fiecare moment - exemplar. Trăirea timpului individual înseamnă, pentru gustul lui negator și polemic, o luptă neîncetată cu materia, cu atât mai crâncenă cu cât reprezintă de fapt o luptă cu sine, luptă în care învingătorul se află prins în cătușele învinsului. „Ticălosul” timp ce-a pierdut cheile casei de fier în care ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
adus celebritatea, relevate de critica interbelică: ”Întâiul e acela că, într-o perioadă în care schița, nuvela și povestirea erau dominante, numai romanul putea aduce consacrarea unui prozator-romanul ca semn de maturitate a unei literaturi [...].În al doilea rând, modul polemic în care Ion compromisese idilismul semănătorism era în măsură să releve adevărul crud despre viața țărănească, un adevăr a cărui relevare predispunea la naturalism; or, această duritate a observației realiste era o noutate șocantă[...].În al treilea rând, în raport cu proza
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi.Avusese și el de înfruntat “imaginea falsă, idilică”, propusă de scriitorii sămănătoriști.. Dincolo de orice intenție polemică, scriitorul veghează cu marele său simț realist,intuiția profundă a însușirilor poporului, nestrămutata obiectivitate. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre stările de criză, individuale ori sociale,care prin ele se manifestă nedisimulat legea vieții. “Ca să folosim o distincție
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
în etica mediului / 107 1. Land Ethic / 107 2. Eliberarea sau drepturile animalelor? / 113 2.1. Eliberarea animalelor / 113 2.2. Drepturi sau datorii? / 119 2.3. Propunerea lui Regan / 124 2.4. Minimalismul lui Nozick / 132 2.5. Concluzii polemice / 134 2.6. Drepturile animalelor versus etica holistă a mediului / 139 3. Etica bazată pe datorii / 141 3.1. Datorii față de formele de viață / 142 3.2. Datorii față de speciile aflate în pericol. Dreptatea între specii / 143 3.3. Datorii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sus nu rezolvă problema. Nozick identifică în analiza sa dificultăți insurmontabile ale unor poziții teoretice tradiționale în etica mediului. Poate veni salvarea din încurcătură din vreuna dintre criticile următoare sau toate cad sub incidența criticii lui Nozick? 2.5. Concluzii polemice Atât teza eliberării animalelor a lui Singer, cât și teoria lui Regan bazată pe o critică a noțiunii de datorie indirectă și pe recunoașterea valorii intrinseci au configurat un spațiu teoretic al polemicilor. Voi încerca să prezint în continuare cele
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
operei eminesciene. Gh. Bogdan-Duică publică studii despre exegeza operei poetului, disociindu-se de interpretările lui Tudor Vianu, cu care polemizează în mai multe numere din 1931 și 1932 (Tudor Vianu, „Poesia lui Eminescu”, Muzicalitatea lui Schiller și Eminescu). O poziție polemică în privința exegezei eminesciene, de data aceasta împotriva lui G. Călinescu, adoptă și I. E. Torouțiu (G. Călinescu, „Viața și opera lui Mihai Eminescu”) și C. Manolache (Un „eminescolog” autentic: Dl G. Călinescu), cărora criticul le răspunde într-un articol publicat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
concluzia), fiind organizat ca serie de raționamente înlănțuite prin indici textuali specifici (organizatori textuali, conectori argumentativi, modalizatori etc.); - sunt utilizate strategii și tehnici argumentative: strategia cooperării (adresare directă, apeluri la rațiune, la valori etice, la înțelegere, sensibilitate etc.), strategia negației polemice (se exprimă dezacordul față de un anumit punct de vedere), strategia discreditării (se contestă probitatea, competența unor oponenți sau se combat posibile contraargumente), strategia comparației sau a metaforei argumentative etc.; tehnica citatului, a interogației argu mentative, tehnici asociate gândirii logice: deducția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
demonstrații tehnice etc. CARACTERISTICI: - textele științifice sunt nonliterare, ilustrând toate calitățile generale ale stilului; discursul este obiectiv și impersonal, fără abateri de la normele limbii literare; tipurile de texte specifice sunt cele demonstrative, explicative și argumentative, informative și ex plicative, asertive, polemice etc.; - dezvoltarea componentei informative se realizează prin demersul logic (raționamente de tip inductiv, deductiv etc.), printrun aparat critic complex, verbal sau figurativ: citate, observații, note, în subsolul paginii sau la sfârșitul capitolului, informații bibliogra fice, tabele, scheme, figuri ilustrative etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
complexitatea vieții, prezentând întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Urmărind destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, drama reliefează în mod pregnant noțiunea de „dramatism“, fiindcă „im plică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). - În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea („drama burgheză“ ilustrată de Diderot și de Lessing), dar șia aflat strălucirea în epoca romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prezintă întro formă familiară un conținut grav, uneori tragic, care nu exclude însă elementele comice. Această specie a genului dramatic reliefează conflicte puternice, surprinzând în mod verosimil destinele nefericite ale unor personaje caracterizate complex, care „implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). În teatrul modern, interesul nu mai este concentrat în planul întâmplărilor reprezentate scenic, ci în cel al conștiinței protagonistului. În opinia dramaturgului Camil Petrescu, „acțiunea scenică este condiționată exclusiv de acte de cunoaștere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tehnici narative și limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport la colaje și dialoguri polemice, la inserții metatextuale și adnotări teoretice etc. Întregul roman, structurat în patru părți (Presupuneri, Inves tigații, Alte păreri, Alte investigații) ce însumează 24 de capitole (ordonate alfabetic, de la A la Z, capitolele X și Y conținând doar câte un șir
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
bazată pe arta combinatorie lasă „la vedere“ referentul livresc, precum și registrul stilistic ludic, parodic, specifice discursului postmodernist. Tema poetică - alienarea omului contem poran întrun univers „tehnologizat“, în care până și țăranul a pierdut sentimentul comuniunii cu natura - accentuează o viziune polemică în raport cu poezia sămănă toristă și proletcultistă românească. Sub stratul aparenței de joc și pastișă, vădind elibera rea fanteziei de orice constrângeri, se disimulează, însă, un mesaj grav: ideea că progresul științei nu ameliorează condiția umană nu anulează lupta omului cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
echivalează cu recăderea în mediocritatea și rutina existenței cotidiene. În al doilea rând, pornind de la semnificațiile pe care numele personajului le implică (numele ales de Beckett, unul dintre întemeietorii teatrului absurdului, sugerează divinitatea absentă în lumea modernă) se conturează ideea polemică a prezenței lui Dumnezeu printre oameni: eram printre oameni, trăiam... Sufeream ca un câine, dar trăiam... Trăiam peste tot, în fiecare cuvânt... SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul cunoașterii în existența individuală și socială Dintotdeauna omul a trăit cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]