2,744 matches
-
a asigura în continuare echilibrul social. Dimpotrivă, acumularea de elemente inferioare în rândurile vechii elite (nobilimea era) demonstrată prin decăderea unui mare număr ai membrilor ei reduși la o viață de lipsuri, la calicie sau nemaisusținându-și rangul decât datorită pomenilor venite din partea regelui: niște indivizi care ar fi căzut în rândurile claselor inferioare, dacă n-ar fi fost menținuți în mod artificial în cadrul elitei” (Kolabinska, 1912, pp. 111-112). „Speculatorii” și „rentierii” În opinia lui Pareto, schimbarea socială și circulația elitelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
am cheltuit, am pierdut; ce am avut, am lăsat altora; dar ce am dat, Încă mai este al meu.” (Johan Oxenstiern) Sensul acestui paradox ni-l explică același subtil reflexolog suedez: „Este cert că bunurile, pe care le dă prin pomeni și opere de caritate, sînt unicul lucru pe care omul Îl poate socoti ca fiind al său din tot ce posedă aici pe pămînt; căci, la moarte, el trebuie să părăsească tot restul și nu poate lua cu el decît
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
puțin cîte puțin că e pe cale să retrăiască aceeași zi. Continuarea ei este, Într-adevăr, reluarea fidelă a tuturor scenelor pe care le-a trăit cu douăzeci și patru de ore mai devreme. Se Întâlnește cu același cerșetor care Îi cere de pomană, apoi este abordat de același coleg de facultate - pierdut din vedere de mai mulți ani - și care, devenit agent de asigurări, vrea cu tot prețul să Îi vândă o poliță - după care pășește În aceeași băltoacă cu apă. Și, ajuns
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de două cuvinte. Înfrânatul se poate să fie necurat În cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidențiat că a voi să ucizi pe cineva nu e totuna cu a-l ucide. Cine-și propune să dea de pomană nu e aidoma celui care efectiv dă. Raționamentul: «de vreme ce păcatul cu gândul e păcat, n-are nici un rost să mă Înfrânez de la faptă» e o ispită diavolească” (Jurnalul fericirii). Distincția aceasta trebuie Într-adevăr să fie reținută, deoarece mulți se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
filosoafe, descrise și de Teodor Mazilu (Mutații). Domnul Tacea visează să regizeze un spectacol, dar istoria îi este mereu potrivnică. Când pare a reuși, moare (Premiera). Anișoara, româncă țeapănă, specialistă în parastase, își programează dinainte soții și se ceartă, la pomană, cu verișoara Nina, de altă nuanță politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
Antoaneta Ralian); Harry Bloom, Revoltă în Transvaal, București, 1963 (în colaborare cu Gabriela Nițescu); Jokái Mór, Diamantele negre, București, 1965 (în colaborare cu I. Czinczár); Eduard Fiker, Cazul C. L., București, 1967 (în colaborare cu Traian Ionescu-Nișcov); Szabó Magda, Căprioara. Pomana porcului, București, 1967 (în colaborare cu I. Czinczár). Repere bibliografice: Ov.S. Crohmălniceanu, Cronici și articole, București, 1953, 283-292; Savin Bratu, „Izvorul roșu”, GL, 1956, 13; D. Micu, Romanul românesc contemporan (1944-1959), București, 1959, 341-348; Radu Popescu, Probleme ale romanului consacrat
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
se/ Aud decât lacrimi izbite în nuduri”; „Pe țărmul de briliant și borangic/ Iubita mea, te-a azvârlit sărmanul,/ Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex și porfire,/ Ca untdelemnurile în tingire
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
inv. 1, dosar 228. • Printre altele, autorul menționează următoarele: „românii spun că sunt o națiune mare, dar în același timp sunt gata să cadă în genunchi în fața fiecărui care e în stare să-i învingă sau să-i arunce de pomană. Așa este. Un om mic întotdeauna simte complexul inferiorității proprii față de unul mare, fiindcă nimeni împrejur nu-i acordă nici o atenție...“. Concluzii • Viața și opera unui personaj precum a fost I. Liprandi s-au aflat mereu în centrul atenției cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei. O, Doamne, dacă o să semene cu Elinor? Mă cutremur În clipa În care În minte Îmi apare un bebeluș Într-un cărucior, Îmbrăcat Într-un costum Chanel crem, pironindu-și privirea asupra mea și zicînd: „Arăți ca dată de pomană, mamă.“ — Ce faci acolo? Îmi Întrerupe Luke gîndurile și, mult prea tîrziu, Îmi dau seama că traversează camera, apropiindu-se de mine. Vine țintă spre laptopul meu. — Nimic! zic grăbită. E doar extrasul meu de cont... Clichez, Încercînd să Închid
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nel programma poetico di Magno Felice Ennodio, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Autorul câtorva frumoase omilii este probabil episcopul milanez Laurențiu pe care l-am amintit puțin mai sus când am vorbit de Ennodius. Subiectele lor sunt Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima omilie, însă, este traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anian din Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120: o operă scrisă în 1122) vorbește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
data Paștelui. Temele dezvoltate în epistole sunt adesea morale, precum postul (de ex. 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai departe. Înnoirea naturii în timpul primăverii oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect care se potrivea cu Paștele era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul ținut de ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de plecare faptul că Alexandru e neliniștit din cauza unui om grav bolnav de trei ani. O parte din sermones sunt consacrate unor teme clasice din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi amintite iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre folosirea bunurilor și despre grija față de alții, în special față de săraci, despre abandonarea propriilor bogății, despre ispitele diavolești și despre lupta spirituală, despre viața de călugăr și, în sfârșit, despre slava ce-i așteaptă pe cei ce dau de pomană. Diversele teme sunt ilustrate cu o serie de exemple luate din Vechiul și Noul Testament. Unii cercetători, în special K. Heussi, nu cred că tratatul are același autor ca și scrisorile; într-adevăr, dacă matroana Peristeria despre care se vorbește aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nel programma poetico di Magno Felice Ennodio”, ibidem, pp. 838-858. 3. Laurențiu Probabil episcopul milanez Laurențiu, pe care l-am amintit puțin mai sus, cînd am vorbit de Ennodius, este autorul cîtorva frumoase omilii. Ele se intitulează Penitența (De poenitentia), Pomana (De eleemosyna), Femeia din Canaan (De muliere Chananaea). Ultima este însă traducerea unei predici a lui Ioan Hrisostomul, făcută în urmă cu un secol de Anianus de Celeda. Sigebertus Gemblacensis (Bărbații vestiți, 120, o operă scrisă în 1122) vorbește despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
data Paștilui. Temele dezvoltate în epistole sînt adesea morale, precum postul (de exemplu 1, 4), sacrificiul adevărat, adică spiritual (2), lupta împotriva poftelor trupești și a duhurilor răului (4, 7, 15, 16, 18, 29), operele de caritate (11), milostenia ca pomană (19, 27) și așa mai departe. înnoirea naturii primăvara oferă prilejul pentru un îndemn la înnoirea sufletului (2, 9). Un subiect potrivit cu Paștile era polemica antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul lor și pentru a recomanda o atitudine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de plecare faptul că Alexandru e neliniștit din cauza unui om grav bolnav de trei ani. O parte dintre sermones sînt consacrate unor teme clasice din sfera moralei și a ascezei; în afară de cele două amintite deja, pot fi menționate iubirea (3), pomana (21), participarea la ospețe (9). Altele vorbesc despre comportamentul potrivit în anumite împrejurări de viață comunitară: relațiile cu clerul (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8); sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosirea bunurilor și despre grija față de ceilalți, în special față de săraci, despre renunțarea la propriile bogății, despre ispitele diavolului și despre lupta spirituală, despre viața de călugăr și, în sfîrșit, despre slava ce-i așteaptă pe cei ce dau de pomană. Diversele teme sînt ilustrate cu o serie de exemple luate din Vechiul și Noul Testament. Unii cercetători, în special K. Heussi, nu cred că tratatul are același autor ca și scrisorile; într-adevăr, dacă matroana Peristeria despre care se vorbește aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
facă ceva, să se miște, să dea vreun semn că, în fine, se va deschide ușa mîntuitoare. Nimic. Fără șapte minute. Coada fierbe, scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia, nimenea nu muncește, toți chiulesc și stau de pomană, - huoooo!... Sava, cu spatele întors, atent la ușă, îmi traducea cu promptitudine argoul revoluției... La fără două minute, poarta raiului încă ședea zăvorîtă... La fără un minut, eternitatea părea să capete chipul Poetului prooroc zadarnic proptit în pragul Alimentarei... La
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
scrie la Istanbul, în 1633, înainte de 22 iunie; „Și pentru ce s-au crescut în casa noastră - «cocoana (fiica - un fel de „copil adoptiv”) lui Ionașa Stroviciț -, să-i facă ceva pe din haine și den argint, să-mi fie pomană] și de îndeplinirea slujbelor la înmormântare și după aceea: pogribanie, comândare, sărindare 25; uneori, cei ce se pregăteau să moară își îndemnau urmașii la măsură, în felul în care procedează, în 1799, fostul vistier Ion Otetelișanu: „Pentru sărindare și pomeniri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Văleu și încep din nou să plângă [...], încât s-ar putea spune pe bună dreptate despre ele că și-au învățat ochii ca să plângă” 34) -, doliu („tot poporul, spre a-și arăta jalea, umblă prin oraș cu capul gol” 35), pomeni (De la Croix: „Se servește masa cu carne și pește. Dregătorii domnului servesc ca și cum ar fi domnul în viață” - din nou o apăsare asupra reintrării în sfera „publicului trupul neînsuflețit devenind o „absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se taie peste cincizeci de capete de vite” 43. Niccolò Barsi era de părere că la praznicul de după
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
icoane și podoabe, căt și pe dinafară precum se véde, întru slava marelui și atotțiitoriului Dumnezeu și întru pomenirea a lui, a părinților și a moșilor lui, săvârșindu-se de lucrulŭ ei la leat 7223 avgust 20” 48. Cuvintele pomeană, pomană, pomenire apar aproape cu regularitate în inscripțiile ctitorești, marcând grupa pentru amintire,pentru neuitare, pentru fixarea unei fapte și a unui nume în memoria comunității. în limba română veche, pomeană, pomană (din vsl, poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei la leat 7223 avgust 20” 48. Cuvintele pomeană, pomană, pomenire apar aproape cu regularitate în inscripțiile ctitorești, marcând grupa pentru amintire,pentru neuitare, pentru fixarea unei fapte și a unui nume în memoria comunității. în limba română veche, pomeană, pomană (din vsl, poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând, amintire 49, conservând un sens etimologic (evoluții s-au petrecut și în limbile slave actuale 50 și aflându-se destul de departe de semnificațiile cu care circulă astăzi acest lexem (după DEX
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând, amintire 49, conservând un sens etimologic (evoluții s-au petrecut și în limbile slave actuale 50 și aflându-se destul de departe de semnificațiile cu care circulă astăzi acest lexem (după DEX p. 822; pomană 1. dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a da Gavrilaș vornicul și Costin postelnicul cincisprezece mii de zloți la sfânta biserică din Liov, care biserică am săvârșit-o noi cu cheltuiala noastră și n-am apucat să plătim acele cheltuieli. Ca să aibă a plăti acelea ca să fie pomana noastră deplin. Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preceste den târg din Iași, care iaste închinată la luminatul și sfântul mormânt a lui Hristos, și acea sfântă biserică este nesăvârșită, deci să aibă acești boeri a săvârși și acolo dintr-acești bani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]