2,784 matches
-
nici Alice nu voia să plece de la Cavendish. Îi plăcea la nebunie să-i fie cald și să se simtă confortabil, într-un pat care nu era așezat direct pe podea, bând din pahare adevărate și mâncând din farfurii de porțelan. Alice nu-și dăduse seama cât de mult îi lipsiseră toate astea, dar nu voia încă să-i spună lui Jake. Era sigur că el n-avea să fie de acord cu astfel de răsfățuri - și pe bună dreptate. Personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vechile noptiere ale bunicului Vitalian, rotunde, cu furnirul de cireș negru plesnit, fuseseră aruncate pe trotuar. Bufetul cu vitrină și trei ușițe cu cheie, care se deschideau în sus, ca aripile unui Lamborghini Espada, la fel. Acolo dormeau vesela de porțelan și tacâmurile nemțești de argint, verzui, cu arome de fier și mentă. Plonjase de la etaj și cufărul striat, cu capac din rafie și clapete aurii, în care bunica Aneta își îndesa pernele dolofane și răcoroase (exact cum îmi plăceau mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rotundă, cu un bulb în formă de conopidă, prin care ieșea aerul din foen). Nu mă imaginam făcând sex lângă un dulap de țară, cu bibelouri: uram cu-aceeași tărie piticii, îngerașii de lut, halbele mici de bere, pisicile de porțelan în rochii de mireasă și fructele de ceară sau sticlă înghesuite în vitrină. Detestam la fel de categoric interioarele muncitorești, mirosind a vișinată și motorină; oricând ar fi putut să sară din spatele ușii un bărbat gol, în șosete albe, ca fotbaliștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și facultatea noastră făcea obiectul unei „acțiuni operative“. Cine știe ce direcție specială, dotată cu echipamente sofisticate de detecție și interceptare, mă spionase de la naștere și până-n prezent, vârând microfonul în stetoscopul medicului pediatru sau trăgând cabluri și mini-amplificatoare de sunet prin porțelanul closetelor. Toate casele și instituțiile prin care treceam sau urma să trec erau controlate la sânge, verificările se efectuau periodic, pe teren, prin „urmărirea comportării în timp a clădirilor“. Aveam cu toții fișele noastre, îndosariați în catastife pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici cu limbajul răspicat și invulnerabil al eroului de manual, care își recită sloganurile patriotice în timp ce dușmanul îi pulverizează câteva sute de gloanțe în ficat. Eram un ins ponderat, conștient. Aveam grijă de mine mai ceva ca maică-mea de porțelanurile ei. Scăpasem. Ateneul scăpase și el, se trăsese alături, cu tunul, în Biblioteca Universitară. Mă pomenisem de două ori înăuntru; prima oară, târât la un concert combinat, cum se țineau pe vremuri: orchestra cânta de toate, de la Brahms la Rimski-Korsakov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu spatele și se vedea mic, ca bunicu’ Vitalian în avionul lui deasupra Bucureștilor) ardea o bucată de hârtie într-o chiuvetă. Mâinile înmănușate se-apăsau pe robinetul din aur masiv, apa curgea în mii de picături prețioase, împroșcate pe porțelanul alb. Te încerca un amestec de milă și mândrie, poate și de curiozitate (ce scria pe biletul distrus?), ca într-o poveste oribilă, cu familii nobiliare și cumsecade, care încep în negura istoriei și se termină sub ochii tăi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ating; mi se dădea imediat peste mână, ca bunicu’ Vitalian atunci când vroiam să-i trag draperiile. Se făcea o pauză, apoi apărea ciorba de perișoare: polonicul gigantic, înspăimântător, era manevrat cu prudență, înainte să fie abandonat în castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de salata de roșii cu brânză), apoi iar o pauză și, la sfârșit, desertul și cafeaua. Se turna înghețată peste prăjiturile cu mere, se-aprindeau țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea feminitatea tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
CALCIFICAREA ȘI INFLAMAȚIA VEZICULEI BILIARE Inflamația cronică a VB secundară infecției, bolilor autoimune, iritației cronice ca urmare a prezenței litiazei, se asociază cu dezvoltarea carcinomului VB. Inflamația determină depunerea difuză de calciu la nivelul mucoasei VB și apariția veziculei de porțelan. Calcificările de la nivelul VB pot fi selective, numai în anumite puncte, acestea fiind asociate cu un risc crescut de neoplazie. Asocierea dintre depunerea de calciu la nivelul VB și carcinomul VB a fost semnalată pentru prima dată în 1960, iar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău, Dana Crişan, Ofelia Moşteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92170_a_92665]
-
zece zile, sunt vânzător de covoare într-un magazin libanez din cartierul internațional de lângă ONU. Înlocuiesc un vânzător bolnav. Tot ce am de făcut este să dau dimineața cu aspiratorul în magazin, să schimb apa florilor din niște vase de porțelan chinezesc și să am grijă să ca teancurile de covoare asiatice (Afganistan, Iran, Turcia) să păstreze o perpendicularitate perfectă după ce sunt "răsfoite" de clienți (verbul este nepotrivit, dar descrie ce fac cumpărătorii cu covoarele al căror preț variază între o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
amândoi prieteni care mi-au citit cartea cu poeme, dându-mi sfaturi prețioase. Eram cu ei, plimbându-mă în Gamla Stan. Apoi am ajuns curios de repede în fața casei mele - am văzut un incendiu, focul ieșea din superba sobă de porțelan din apartamentul în care am trăit cu René și din care m-am mutat de curând, un etaj mai jos. Vedeam frontonul de porțelan căzând drept, fără să se spargă. Oamenii veniseră să vadă resturile, mi-era teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curios de repede în fața casei mele - am văzut un incendiu, focul ieșea din superba sobă de porțelan din apartamentul în care am trăit cu René și din care m-am mutat de curând, un etaj mai jos. Vedeam frontonul de porțelan căzând drept, fără să se spargă. Oamenii veniseră să vadă resturile, mi-era teamă să nu cadă bucăți din sobă peste ei. Dar nu s-a întâmplat nimic. Aranjând lucrurile în noul apartament - care e aproape identic cu cel lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate “iubirile” mele, inclusiv cele mai
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de scaune într-un spațiu la fel de mare ca pentru o sală de arme, cu vase verzi pe care erau pictați struguri de sticlă, freze atârnate în zigzag asemeni unor picioare de insecte și flăcări de gaz în tăvițele turnante de porțelan - un văl cernit și tunător în Harrison Street din clădiri cu pereți de var și tramvaie roșii greoaie cu zăbrele metalice la ferestre și favoriți de fier monarhici pe post de apărătoare ale locomotivei și ale vagonului din spate. Mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Salle sau care se așternuse pe rutele trenurilor rapid; decolau către New York către Twentieth Century Fox, în compartimentele lor întunecate împodobite cu flori și lustruite, cu tapițerie de un verde închis, spălându-se în chiuvete de argint, sorbind cafea din porțelanuri, fumând trabucuri. Simon ne spunea, „L-am văzut azi pe John Gilbert cu o pălărie uriașă de velur,“ sau, „Senatorul Borah mi-a lăsat rest la zece cenți după ce-a cumpărat Daily News,“ sau, „Dacă l-ați vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la cap pe vară-sa să fie în gardă împotriva lui Einhorn. Nu avea deloc încredere în el. N-avea încredere nici în bărbatu-său, care îi dădea tot ce poftea, un apartament imens și ultra-decorat în Cartierul de Sud, porțelan de Haviland, obloane scumpe, covoare persane, tapițerii franțuzești, radio Majestic cu douăsprezece lămpi. Ăsta era Karas, în costum la două rânduri de șagrin, bărbierit și pieptănat cu destul de mare greutate, total depășit, cu negii de pe față ocoliți de brici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deranja să se ascundă; nu era necesar. Tinerii le puteau spune exact ce doreau părinților, lucru pe care-l găseam admirabil. Iar la Lucy mă uitam și eu cu plăcere. Nu era frumoasă, dar avea o față sănătoasă, ten ca porțelanul, și piept țanțoș, pe care-l punea în valoare. Doar că ar fi putut avea un nas mai fin; era cam lat, ca și gura ei, însă ochii ei negri erau puternici și plini de foc, iar părul negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trași în poză de reporteri, râzând și îmbrățișându-se poznaș cu tichii de hârtie creponată pe cap și ghirlande pe umeri, cu fețe importante la masa lor, vreo cântăreață într-o rochie fără bretele cu bărbia ridicată și dinți de porțelan, sau vreun președinte de companie care dădea pe gât un pahar. Simon și-a dat curând seama cât de important era să aibă astfel de legături ca să-i meargă bine afacerea. În definitiv nu petrecuse Șeful de Cabinet o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru că reușisem să duc până la capăt cacealmaua. Acești oameni nu erau singurii care ne țineau companie. Ne duceam să-i vizităm pe Simon și pe Charlotte la apartamentul lor - la început au avut doar trei camere - și să mâncăm din porțelanurile și șervetele pe care le primise Charlotte ca trusou. Familia Magnus se dădea peste cap să ia ce e mai bun pentru unul de-al lor, și aceste farfurii și căni fuseseră arse într-un cuptor englezesc, iar covorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de haine, cutii cu mănuși și ciorapi, sticle de apă de colonie, mici casete, becuri care luminau colțurile, apă care clipocea în cabina de duș. A făcut unul. Eu am intrat singur în salon; acolo era o vază uriașă de porțelan, și în secret m-am suit pe un scaun ca să îi ridic capacul și să mă uit în ea, unde am văzut un balon mare de sticlă în formă de dragoni și păsări. Bombonierele erau pline cu bomboane - am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
privit înăuntru și am zărit o siluetă feminină uriașă șezând în întuneric. M-am dus să văd și eu cine era femeia asta din Brobdingnag. Și, ce să vezi? Era mama lui Charlotte, doamna Magnus, care ședea lânga vaza de porțelan, care nu o ajuta cu nimic să pară mai măruntă, la cât de mare era și ea. Până și în întuneric, tenul doamnei Magnus, frumos și sănătos, și părul ei împletit și nasul ei lat și calm și dimensiunile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Basteshaw striga: „Aaron, Aaron, sertarul!“ Țineau forme de metal pentru tarte într-un sertar din bucătărie pe care să le poată scoate și trânti în fel și chip. Oricât de furios era, tot pe alea le folosea, niciodată vasele din porțelan. Basteshaw râdea povestindu-mi asta, dar mie mi-a părut rău de bietul bătrân. N-au putut folosi mașina pentru înmormântare pentru că era făcută bucăți. Asta a fost ca un fel de înmormântare vikingă, dacă vrei. După ce l-au băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
le culesese el de pe coasta muntelui unde lucra și, când era mică, îi spusese că erau de foc (acum înțelegea că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese mama anul trecut și-i spusese în secret când i-a pus acolo, pe masă : Când nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că era lavă solidificată), pe urmă... Dar ce s-a întâmplat cu cei doi îngerași? Erau doi îngerași mici, de porțelan galben aurii, în cămășuțe lungi, cu aripioarele întinse a zbor și care-și dăruiau unul altuia, inimioara lor... de porțelan. Îi adusese mama anul trecut și-i spusese în secret când i-a pus acolo, pe masă : Când nu știi ce să faci, uită-te la ei și ei or să te învețe". A râs atunci asta-i bună ! Demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veste minunată" și se așeză la computer să scrie, ca să-și amintească de cel mai frumos Crăciun al ei. Cei doi îngerași își găsiseră, ca prin minune, locul și-și dăruiau acum unul altuia o inimioară mare și roșie... de porțelan. Sub icoană înflorise, mare și roșu, ca niciodată la vremea asta, trandafirul japonez. Privi în jur, totul strălucea în casă, totul era lumină și bucurie și liniște și pace și așteptare : "O, ce veste minunată" se auzea de afară... Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]