1,379 matches
-
și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: „Să nu te duci singur la mlaștină”. Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a întâmplat și puțin mai devreme... Strigoii amintirilor ieșiseră dintre stânci și dansau în jurul meu. Apoi s-au pornit să mă gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ntombi își veni în fire și fu în stare chiar să zâmbească. Și spuse: - Nu e dibaci. Veneam pe uliță și am vrut să intru în curtea stăpânilor. Am fost în piață după lapte. Am pus ulciorul jos, ca să deschid portița, și atunci băiatul m-a întrebat dacă n-o cunosc pe roaba Ntombi. I-am spus că eu sunt roaba aceea, și el mi-a zis atunci așa: "Robul negru Mai-Baka este cu niște prinți străini. Ei mi-au poruncit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu aveau să fie suficiente. Doamna Humphry Ward (cum iscălea ca autoare) aștepta din partea mentorului său o critică detaliată. Henry amână Într-atât, Încât trebui să Își ceară scuze pentru Întârziere și să compenseze prin dulcegăria laudelor, lăsând doar câteva portițe strâmte, prin care să Își poată strecura conștiința artistică. „Modul În care Îți strunești eroul mi se pare extrem de remarcabil, În special prin comparație cu felul În care Încerci să Îl strunești“ - Îi scrise el - „și, chiar dacă vorbești atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Guy, care era moartă, ci o văduvă mai vârstnică din familie și amanta lui Devenish) cum că lui Guy Îi revenea datoria de a se Însura și a asigura descendența. După dezbateri chinuitoare, dna Peverel, care vedea deschizându-se o portiță pentru ea Însăși, Îl convingea pe Guy că această obligație avea Întâietate asupra vocației religioase, iar el se pregătea să plece imediat Împreună cu Devenish pentru a intra În posesia moștenirii. Când Frank Îi ceru dnei Peverel răspunsul, ea Îl refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vechi din vestul Angliei; o porțiune chiar din spatele casei, ascunsă privirilor străine. Către centru, o lespede plată, obișnuită, pe un piedestal, de forma unei mese, dar care constituie un cadran solar. În apropierea sa, un scaun de grădină. În dreapta, o portiță de lemn, care dă spre o altă parte a domeniului. În stânga, un zid Înalt cu o ușă verde. O bucată din peretele casei se vede În fundal, cu o ușă, o verandă și câteva trepte.“ Era un decor plăcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îmi dai această șansă? /1 Însă îți sugerez să nu faci vreo prostie. Și ne comportăm normal, civilizat. Vorbim. Și încep să-l apreciez. Însă în același timp încordarea nu mă lasă să respir. Prevăzător nu mi-a lăsat nici o portiță de ieșire. Și când dansam lent, curentul căzu și muzica se opri. Deși stânjenită pe tot timpul dansului, mă simțeam ușurată. Și atunci interveni magia. Ne sărutăm. Și deși m-a luat valul, mi-am revenit repede, și atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE... Ce zici, să i-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cu atât bănet putea să-și târguie, de pe litoral, o Netuța gonflabilă. În drăgălașa de punguliță era chenzinele lui pe cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună. Am auzit ciocănitul. Am tresărit de încîntare ca fripți. Eu am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai profundă satisfacție. Simțea că simboliștii, nocivi, încercau, prin orice procedee, să scoată din el un bețiv, după cum, se pare, citise undeva, că și dânșii nu evitaseră. Coborî din autobuz pe șoseaua Olteniței. O luă agale pe Stoian Militaru. Deschise portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
însă atât de tare o zdruncinase vestea că el va deveni poet, încît i s-ar fi părut necuvincios să-i strice o așa mare bucurie din prima. El nu era necuviincios. Se răsuci prin pat și își îmbrăcă, în fața portiței, pe dedesubt, un maieu vernil și-o izmană culoarea oului de rață, cu cracii prea lungi, căreia îi îndoi, de două ori, manșetele. Perfect. Îi va strica totuși bucuria dintr-a doua. 370 DANIEL BĂNULESCU "Doinește numai de jale?... sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru niște broscoi ca noi, nu?! - Deci vizita dumneavoastră în București, pentru băi, s-ar dovedi, din întîmplare, a fi un dulce pretext... Interesul ar fi să coborâți încă dinainte, prin surprindere, în celebrul Adânc... Pentru a unge balamalele unor portițe de evadare. Pentru a rula convenabil unele scări de frânghie... Sau, dimpotrivă, pentru a depozita anumite tomuri neplicticoase. Pentru cazul în care totuși, așa cum e profețit în Apocalipsa 20/1-3, veți fi ținut mia aceea de ani în acel infect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de noi! Sofia cea reatc "Sofia cea rea" Alison s-a oprit în colțul străzii și-a aruncat o privire prudentă înspre casă. Era o casă care nu sărea în ochi, construită prin anii treizeci. Accesul se făcea printr-o portiță de lemn. Ferestrele erau protejate de niște perdele banale, din dantelă albă. Dar era imposibil să-ți dai seama dacă era cineva înăuntru sau nu. O femeie care își plimba câinele a trecut pe lângă Alison și s-a întors să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
periuța mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei respirații a unui băiețel e o Încuietoare lipicioasă, ca o portiță minusculă deschisă În plămânii lui. Doamne, ajută-mă să găsesc un alt Roo. Totul mergea bine În timpul vizitei Barbarei și a lui Donald; suspect de bine, acum Îmi dau seama. Pe cât a putut ea, Barbara m-a complimentat pentru bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al vestalelor palat, Il lovește și alungă cavaleru-naripat... Și în urma lui puicuța se uită cu nebunie. Suferințele lui Werther se urmează-n pieptu-i toate, De și nu ca el eroic vrea cucoșul să s-ucidă; El iubește - ea socoate cum portița să-i deschidă, Dar rușinea-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Începu să tremure instantaneu: Fa, stai cuminte că nu-i de tine, nu știe nimica! Și-a amintit de „boala” lui care se trage de la bătaie, de străpezeala care-i stopa orice acțiune... Ildiko făcu lampa și mai mică, Închise portița sobei și, simțind că este observată, se urcă În pat lângă Va, dar nu Înainte de a-și ridică ideea de combinezon până peste ... mai sus! A stat mai departe de Va, aștepta un semn care pe baza băiatului nu avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
voastră. — Se terminase. (Mă privi sfidător.) Dar tot mai făceam sex... Am condus-o pînă la ușă, nerăbdător s-o revăd, dar nesigur asupra felului cum ar fi trebuit să abordez subiectul ăsta. În timpul conversației noastre, Îmi lăsase intenționat cîteva portițe, dar bănuiam că cele mai multe dintre ele dădeau către fundături. — Paula, Încă ceva. CÎnd ne luptam În pat, ai spus că nu vrei să mai joci nu știu ce joc. — Așa am spus? — La ce joc te refereai? — Habar n-am. Giumbușlucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
colo, pe moșia noastră (Intrarea interzisă), și pe domeniul unchiului meu (Intrarea strict interzisă) de pe celălalt mal al râului Oredej. Îl găseam trasat cu un băț pe nisipul roșiatic al unei alei din parc sau scris cu creionul pe o portiță spoită sau proaspăt incrustat (dar nu complet) În lemnul unei bănci foarte vechi, de parcă mama natură Îmi anunța dinainte, În mod misterios, existența Tamarei. În acea după-amiază tăcută de iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care probabil Însemna mult. - Mi se pare o poziție potrivită pentru vremurile pe care le trăim, nu crezi? Dominique Lassa, născut În Sète, educat În Marsilia și Paris, al doilea fiu al unei familii străvechi și care alesese marea ca portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știa asta. Era numai o chestiune de timp pînă să dea de el, și atunci nu avea să-i mai rămînă altceva decît de făcut decît să moară de foame acolo, Înăuntru, ca un iepure Înhățat de dihori. Nu exista portiță de scăpare, le-ar fi fost de-ajuns să se așeze pe culmea falezei și să aștepte. Se hotărî prin urmare că sosise clipa să dea bătălia cea mare și În acea noapte o legă de mîini chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei în micile lor rutine - bilet înăuntru/răsucire/trecere/răsucire/bilet afară - și la marea de oameni care așteaptă la orele de vârf să treacă prin ele, ca atunci când am fost în excursie cu școala la bariera de pe Tamisa și portițele-alea mici lasă apa să treacă așa-ncet și după ce iese de partea cealaltă curge iute ca naiba, și oamenii ăia-s la fel. Toți trebe să se miște-nainte așa-ncet de-o parte și după ce trec o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de ruje, Cu obrajul plin de sânge, Când o văd inima-mi plânge. Că eu de când am viață N-am avut altă dulceață, Numai c-o strângeam în brațe Roșie și mîndră-n față. Trecui sara pe uliță, Mândra ședea la portiță În subțirică polcuță, Poale albe subțirele Pe pofta inimii mele. Și, zo, ea d-așa zicînd: - Hai noi doi să ne iubim, Că noi bine ne lovim La gene și la sprâncene Ca și doi golumbi la pene. 22 Știi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță Și-mi dă apă și guriță - Că de apă sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-oi da, Dar guriță n-aș mai vrea. Că m-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]