3,510 matches
-
plecarea, ceea ce-i aduce din partea lui Grigore IX excomunicarea. În anul următor, un cruciat exclus din Biserica lui Hristos se îmbarcă pentru Sf. Ioan din Acera unde, preferînd negocierea războiului, obține de la musulmanii din Egipt un tratat care recunoaște creștinilor posesiunea Ierusalimului și a Locurilor Sfinte. Cu Papalitatea, raporturile se inversează repede. Frederic obține, într-adevăr, din partea principilor, fără a rupe promisiunea făcută lui Inocențiu III, alegerea fiului său drept rege al romanilor, sub numele de Henric VII, restabilind astfel unitatea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
i-au permis să ocupe Austria, Styria, Carinthia, Carniola. Adăugate proprietăților Boemiei și Moraviei, aceste teritorii constituie un real imperiu care-i justifică pretențiile. Papa Grigore X, care vede în el un prinț docil, supus Sfîntului Scaun, îi sprijină candidatura. Posesiunea minelor din Boemia îi asigură venituri neprețuite. Însă excesul puterii sale îi îngrijorează pe principii germani care îl preferă, cum am văzut, pe landgraful de Alsacia, Rudolf de Habsburg. În conflictul care-i opune pe aceștia din urmă și pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Theodosius I (395) prin numirea a doi succesori, Arcadius în Răsărit și Honorius în Apus și, mai tîrziu, prin hotărîrea adoptată după promulgarea Codului Theodosian în 438 ca edictele publicate de unul din împărați să nu se aplice automat în posesiunile celuilalt decît cu încuviințarea expresă a acestuia. Cu toate acestea, se cuvine să distingem aici între realitatea de fapt și realitatea ideii. Chiar dacă unitatea de facto a Imperiului a cunoscut, după secolul al III-lea, o erodare sistematică, ajungînd două
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a desemna celula de bază a civilizației rurale medievale. Administrația imperială a folosit "manșa" ca unitate principală de prelevare a impozitelor și de recrutare militară. Încorporată ulterior (după secolul al X-lea) marelui domeniu sau senioriei, "mansa" a devenit o posesiune funciară condiționată, constituind baza în conformitate cu care erau repartizate obligațiile seniorale ale țăranilor dependenți. Structura ei era deosebit de complexă. Dacă, la. început, ea nu cuprindea, potrivit unor autori, decît locul de casă, ulterior noțiunea s-a extins, ajungînd să se aplice
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o comunitate proprie (vita canonica), independentă de episcop. Numele vine de la obișnuința de a citi zilnic în timpul meditațiilor comune, cîte un capitol din canon (cf. Alfred Bertholet, op. cit., p. 76). 20 Noțiunea de "fief sau "feud" cu sensul predominant de posesiune funciară ereditară, condiționată de îndeplinirea serviciilor vasalice derivă din vechiul cuvînt franc fehu-ôd si, prin extensie, din germanicul Vieh, înseamnă inițial "vite" (bogăția prin excelență a populațiilor migratoare), în formele sale lexicale consacrate (feos/feus cea dintîi formă latinizată, apărută
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cînd acesta care fusese pînă atunci viager, nu neapărat corelat cu sistemul relațiilor de dependență personală și fără o conotație materială specifică a devenit ereditar, a fuzionat definitiv cu vasalitatea și s-a identificat cu precădere (dar nu exclusiv) cu posesiunea funciară (cf. François-Louis Ganshof, op. cit., p. 106-117; Joseph Calmette, op. cit., p. 19-22; Marc Bloch, op. cit., voI. I-II, passim). 21 Dreptul de comandă (bannus) reprezintă o expresie care rezumă în Evul Mediu puterile sau atribuțiile seniorului în raport cu cei ce se
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
De aceea, a rămas regelui Poloniei acel jus al numirii peste episcopatul Bacăului care i-ar aparține, printre altele, regatului. E greu să știm cum s-ar fi instituit cu precizie, dar e sigur că până acum a folosit această posesiune fără contradicție. Referitor la persoana dorită de catolicii din Cotnari, printr-o altă scrisoare din 1 mai 1632, Nunțiul își exprima motivele pentru care considera că e mai bine să fie numit un Episcop polonez, sprijinit de regele Poloniei, dintr-
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
locuitorilor, în loc să deschidă cauza în forurile competente. La Roma cauza a fost dezbătută la Propaganda Fide în sesiunea generală din 23 mai 1645. Cardinalii, considerând că era vorba despre o divergență între cele două Ordine religioase care se certau pe posesiunea unui convent, au trimis cauza la Sf. Congregație a Episcopilor și Religioșilor. Pr. Pavel, custodele Bulgariei, și alți preoți Minori Observanți au trimis documente și declarații ale mai multor catolici, mai ales bulgari, în favoarea lor. Procuratorul General al Ordinului, Pr.
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
din Târgoviște, din Valahia, posedat în prezent de numiții preoți Conventuali ai Sfântului Francisc. Domniilor Voastre, Eminentisime și Reverendisime, A fost prezentată Eminențelor Voastre un memorial în numele catolicilor din Craglievo, din Bulgaria, în care sunt înfățișate multe lucruri neadevărate și împotriva posesiunii juridice a Conventului de la Târgoviște de către Frații Conventuali. 1. Ca nici un catolic să nu moară fără spovadă din lipsă de preoți etc. La care se răspunde că e fals, pentru că de când sunt aici preoții Conventuali nu a rămas niciodată mânăstirea
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
stăruitoare a O.F.M. Conv. și răspunsul lor adresat Sf. Congregații de Propaganda Fide la subiectul de mai sus (circa 1645-1646) (fol. 118) Ilustrisime și Reverendisime Domn, Am aflat că vi s-a prezentat Domniei Voastre Ilustrisime un memoriu împotriva posesiunii juridice a preoților Conventuali, slujitorii dvs. preaumili ai conventului din Târgoviște, din Valahia, de către Pr. custode și definitorii Bulgariei Observante: fiindu-vă prezentate anumite lucruri false, vă răspundem cu toată umilința: 1) Mărturiei pe care o dau cei din Târgoviște
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
conventului din Târgoviște, din Valahia, de către Pr. custode și definitorii Bulgariei Observante: fiindu-vă prezentate anumite lucruri false, vă răspundem cu toată umilința: 1) Mărturiei pe care o dau cei din Târgoviște, vă putem spune că nu au nimic împotriva posesiunii juridice a preoților Conventuali, pentru că spun că au fost preoții Observanți pe care noi și acum îi îngăduim, adică cu ceva timp în urmă și chiar și atunci când din cauza năvălirilor tătarilor s-au retras franciscanii, dar nu se poate spune
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
categoriile etnice de către mass-media și politicienii postdecembriști în căutarea de legitimitate politică; ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență - apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România - UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar - MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a instituțiilor sale constitutive - odată anatamate în mentalul colectiv cadrele identitare de factură etnică, problema ridicată a devenit "al cui este orașul?"; iv) inflamarea procesului etnicizării prin mass-media - pe fondul acumulării tensiunilor, publicațiile locale au declanșat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în anul 1187-1188 d.Hr. După ce au fost reduși la vasalitate timp de două sute de ani, Ghoris care erau afgani, au recâștigat puterea regală sub conducerea fraților Salahuddin și Alauddin, dar după dispariția acestora au intrat în posesia vasalilor împreună cu posesiunile Ghori din India. La Delhi, Qutteuddine Aibak a pus baza primului Imperiu al Indiei. Sub conducerea lui Aibak și a succesorilor generali, au fost cucerite toate pământurile până în Bengal în est și Cape Comorin în sud. Invazia lui Ginghis Han
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
partea de nord și vest a Australiei. În anul 1642, Abel J. Tasman descoperă insula care din 1853 îi poartă numele Tasmania. La 20 aprilie 1770, James Cook a atins coasta răsăriteană și a declarat Australia la 23 august 1770 posesiune britanică. Pe teritoriul australian au luat naștere după 1788, în urma unei puternice imigrații engleze, colonii separate care primesc, începând cu anul 1850, o largă autonomie internă. Relațiile cu aborigenii au fost bune la început, dar curând au izbucnit masacrele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Marocului, au intrat în secolele V-II î.Hr. în sfera de influență a Cartaginei, ca și Regatul Berber de Mauritania, creat de triburi berbere, condus de regele Bocchus I. Marocul a fost Provincie Romană în secolele I-V d.Hr., posesiune vandală (sec.V-VI), apoi bizantină (sec.VI-VIII) și în secolul al VIII-lea a fost cucerit de arabi, devenind o parte a lumii islamice, impunând o nouă limbă și religie. Portughezii și spaniolii au ocupat în secolul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1787-1792, 1806-1812, 1828-1829). Rusia participă și la coaliții antinapoleoniene (1805-1807, 1812-1815), devenind, ca o consecință a Congresului de la Viena (1814-1815), unul dintre promotorii Sfintei Alianțe. Imperiul rus a fost vast lărgit prin includerea Georgiei în anii 1783-1801, luând și toate posesiunile persane din Caucaz prin Tratatul Gulistan, în anul 1913. După alte umiliri ale Persiei în anul 1826, influența rusă a deține supremația în afacerile Asiei Centrale. În urma războiului ruso-suedez din 1808-1809, Finlanda intră în componența Rusiei, ca ducat. În urma războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Marea Britanie, se încheie cu înfrângerea Rusiei. Între anii 1810 și 1854 frontierele Imperiului rus au fost extinse până la Sîr Daria. Achizițiile care au urmat au fost: Chimkent în anul 1864; Tashkent în 1865; Khojend în 1866. În anul 1867, administrația posesiunilor din Asia Centrală a fost reorganizată, a fost urmată de un pas înainte în Buhara în luarea Samarkand-ului în anul 1868. Khiva s-a predat în anul următor (1869), iar în anul 1875 Khokand a devenit provincie rusească. Între anii 1865-1884
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
un moment dat, „proprietarul“. În realitate, te miști în spațiul existențial al cuiva care nu are simțul proprietății. În jurul lui nu sunt „exponate“, ci instrumente de lucru și parteneri de viață: repere și urme ale unei căutări care nu vizează posesiunea, nici prestigiul „de aparat“. Lucrul cel mai semnificativ însă din întregul ansamblu e raportul dintre componentele lui. Cantitativ, accentul cade, firește, pe camerele de reprezentare, fie că e vorba de sufragerii pentru mese colocviale (în timpul cărora vinul de Franken era
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a avut doar o singură fiică, căsătorită cu Radic Sancou, fiul lui Senco și nepot al lui Mladica din Zagora, ce avea mari proprietăți în comitatul Chelmo. Realitățile politico-militare ale timpului au făcut ca și Balsa să-și piardă treptat posesiunile în fața atacurilor continue ale turcilor și venețienilor, iar după moartea sa, în 1421, ultima posesiune, Zenta, a fost ocupată de Veneția. Ceilalți doi frați, Goiko și Ivaniș (Ioan), în urma luptelor cu turcii și venețienii, văzându-și ocupate treptat toate posesiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al lui Mladica din Zagora, ce avea mari proprietăți în comitatul Chelmo. Realitățile politico-militare ale timpului au făcut ca și Balsa să-și piardă treptat posesiunile în fața atacurilor continue ale turcilor și venețienilor, iar după moartea sa, în 1421, ultima posesiune, Zenta, a fost ocupată de Veneția. Ceilalți doi frați, Goiko și Ivaniș (Ioan), în urma luptelor cu turcii și venețienii, văzându-și ocupate treptat toate posesiunile, fără speranță de recuperare, s-au retras din ținuturile lor de baștină din zona Albaniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
posesiunile în fața atacurilor continue ale turcilor și venețienilor, iar după moartea sa, în 1421, ultima posesiune, Zenta, a fost ocupată de Veneția. Ceilalți doi frați, Goiko și Ivaniș (Ioan), în urma luptelor cu turcii și venețienii, văzându-și ocupate treptat toate posesiunile, fără speranță de recuperare, s-au retras din ținuturile lor de baștină din zona Albaniei și s-au așezat în Moldova, pe posesiunile mamei lor, Despina 19. De la aceștia s-ar fi întemeiat apoi neamul Bălșeștilor în Moldova. După documentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doi frați, Goiko și Ivaniș (Ioan), în urma luptelor cu turcii și venețienii, văzându-și ocupate treptat toate posesiunile, fără speranță de recuperare, s-au retras din ținuturile lor de baștină din zona Albaniei și s-au așezat în Moldova, pe posesiunile mamei lor, Despina 19. De la aceștia s-ar fi întemeiat apoi neamul Bălșeștilor în Moldova. După documentele păstrate de familie și prinse și în anaforaua Divanului Moldovei din 1813, curgerea neamului începe cu Balș cel Bătrân, menționat într-un act
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
jumătate din acest sat a ajuns ca zestre în posesia Catrinei, fiica lui Andrei Balș, fiul lui Bejan. O fată a acesteia, Maria, soția lui Dumitrașco Ursachi, a dăruit-o mai târziu Mitropoliei Sucevei. În dorința de a-și unifica posesiunile funciare, în 1724, Mitropolia schimbă jumătatea sa din satul Rus, pentru o parte din moșia Tătărași, de lângă târgul Sucevei, aparținând marelui vornic Ion Balș41. În timp, stolnicului Vasile Balș i-a revenit drept moștenire de la familia Ursachi 1/6 din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
anii 1768-1774, eveniment ce a deschis o nouă etapă în evoluția relațiilor politice internaționale în estul și sud-estul european 1, în care dominante au fost chestiunea poloneză și cea orientală, ultima aproape confundându-se cu soarta Imperiului otoman și a posesiunilor sale europene, în rândul cărora intrau și Principatele Române 2. Ca urmare, acestea au fost incluse acum ca obiect de compensație și dispută în cele mai diverse planuri de împărțire a zonei, elaborate de cabinetele marilor puteri europene, iar stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
177110 prevedea ca, în schimbul unei sume de bani, al cedării Olteniei și al unor mici modificări teritoriale la granița Transilvaniei cu Moldova și Țara Românească, Imperiul habsburgic să acționeze, prin negocieri sau pe cale militară, spre a restitui turcilor fortărețele și posesiunile teritoriale ocupate de ruși, spre a se reveni la condițiile păcii de la Belgrad (1739). Într-un anumit fel se poate spune că acest tratat a prefațat celelalte acte ce vor duce la anexarea Bucovinei de habsburgi 11. Evidența faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]