3,622 matches
-
1999, 3-4; Ion Moldovan, Noi misive po(d)gorene, F, 1999, 9; Daniel Ștefan Pocovnicu, Pe nerăsuflate, ATN, 2000, 12; Cistelecan, Top ten, 189-192; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 94-98; Grigurcu, Poezie, II, 531-536; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 380-385; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 269-271; Popa, Ist. lit., II, 626; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 432-433; Dicț. scriit. rom., IV, 705-707; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 69-77. A. C.
VASILIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290459_a_291788]
-
de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni lirice contemporane (1975), însă multe articole din sumar au caracter de cronică, eludând promisiunea din Preambul de a examina lirismul contemporan în raport cu „stările de conștiință
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
A fost recompensat cu gradul de Officier dans l’Ordre des Palmes Académiques al Franței (1986) și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2003). Lirica lui V. nu este ușor de înscris în cadrele clasificative ale poeziei române postbelice. Identitate bine conturată, într-un proces de autoconstrucție pe care nu îl consideră niciodată terminat, aflat în continuă harță cu poeticile și cu poieticile mai vechi sau mai noi, el își alcătuiește lirica pe două dimensiuni în strânsă conexiune: delimitarea
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
unui cântec), proză de Al. Ciura și Liviu Rebreanu (Nevasta). O. Hulea scrie despre Titu Maiorescu și propune o zi de sărbătoare națională închinată lui Mihai Eminescu. Z. este o revistă ilustrativă pentru nivelul cultural al Aiudului din primul deceniu postbelic. M. Pp.
ZORILE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290756_a_292085]
-
ea lui Stello - „sufăr pentru umilința întregii țări”. Prietenii sunt dați afară din slujbe, arestați, lumea din jurul ei se rărește, teroarea se instalează temeinic. V. notează fără frică aceste acte de cruzime și jurnalul e un document esențial pentru epoca postbelică românească. Se vede concediată din învățământul universitar și în locul ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol important l-a avut, se pare (oricum, așa reiese
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
sentimentalismului de ordin cultural sau național; causticitate necruțătoare față de ideile acceptate, de idola tribus; ironie, care este atitudinea sa înaintea vieții și a comodității de judecată contemporană, fie că se situează tradițional, fie că se reclamă de la spiritul de neliniște postbelic, soluționat prin misticitate sau surogate teologice; criteriu estetic, opus cu vioiciune și tinerețe multiplelor confuzii ale valorilor; în sfârșit, dialectică sprintenă, combativă, de spadasin, căruia nu îi este necunoscută nici o dibăcie a duelului polemic, iar superioritatea numerică a adversarilor, un
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
Stoiciu. Vizionarism și cerebralitate, CL, 2000, 8; Andrei Bodiu, Direcția optzeci în poezia română, I, Pitești, 2000, 229-279; Cistelecan, Top ten, 58-60, 108-110, 123-125; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 88-93; Grigurcu, Poezie, II, 420-437; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 351-357; Cristea-Enache, Concert, 96-98; Grigor, Moromete, 147-149, 153-158; Manolescu, Lista, I, 317-320; Popa, Ist. lit., II, 636-639; Pop, Viață, 182-186; Daniel Ștefan Pocovnicu, Sinuciderea lentă a jurnalului, CL, 2002, 5; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002, 171-178
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
volumul Ora fantastică (1944; Premiul „Socec”). Spre a forța atenția publică, poetul a recurs, în 1940, la o farsă: și-a anunțat în presă, cu concursul unor amici, decesul și a lăsat să se descrie ceremonia înhumării. În primii ani postbelici îi sunt găzduite versuri în „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Democrația”, „Facla”, „Tinerețea”, „Opinia liberă” din Ploiești și i se editează Cetățile albe (1946). Se căsătorește în 1947 cu Despina Berlingher, profesoară la Turnu Măgurele, unde se stabilește și el. Publică
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 316, 393; Milea, Sub semnul, 17-19; Mircea A. Diaconu, Petre Stoica. Melancolie și beatitudine, CL, 2000, 7; Bucur, Poeți optzeciști, 202-203; Dicț. esențial, 803-805; Grigurcu, Poezie, II, 395-419; Micu, Ist. lit., 416-417; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 122-124; Regman, Ultime explorări, 96-99; Alex. Ștefănescu, Petre Stoica, RL, 2001, 7; Marius Chivu, „Insomniile bătrânului”, OC, 2001, 66; Vasile Spiridon, Petre Stoica, „trecătorul de demult”, CL, 2001, 2; Dicț. analitic, III, 244-246, IV, 279-282; Manolescu, Lista, I
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
bunăoară, în jurul expresiei „țară eminamente agricolă”, gazetarul se întreabă, sarcastic, de ce nu am avea, măcar la departamentul agriculturii, miniștri ierbivori și propune premierului să pună în fruntea acelui departament un „bou adevărat” și viței la cele două secretariate. În publicistica postbelică, direcționată de ideologia comunistă, patosul polemic, vehemența fără nuanțe îi vizează, de astă dată, pe adversarii regimului, exponenții capitalismului internațional și pe toți cei care, în opinia oficială, serveau scopuri ostile regimului. Prin reminiscențele din copilărie incluse în text, prin
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți optzeciști, 204-208; Grigurcu, Poezie, II, 437-452; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 389-393; Traian T. Coșovei, Eu știu că în actul trei se va trage, CNT, 2001, 51-52; Grigor, Moromete, 138-140; Lefter, Scriit. rom. '80-90, III, 179-182; Manolescu, Lista, I, 369-374; Cristea-Enache, Concert, 99-103; Pop, Viață, 234-238; Popa, Ist. lit.
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
de familie, îngr. și introd. George Sorescu, Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Bucur, Poeți optzeciști, 196-198; Cistelecan, Top ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu, Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001, 127-210; Manolescu, Lista, I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă, Între ironic
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu, Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2001, 127-210; Manolescu, Lista, I, 162-172, II, 341-344, III, 262-265; Popa, Ist. lit., II, 486-496; George Chirilă, Între ironic și imaginar, București, 2002; Crenguța Gânscă, Opera lui Marin Sorescu, Pitești, 2002; Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, 2002, 101-104; Simion
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
1987; Rose, Peters, 1978; Meyer, 1994). Un regim este considerat eficient de către cetățeni dacă acesta satisface cerințele lor și dacă inițiativele luate de actorii politici sunt în concordanță cu expectațiile și aspirațiile populației. În epoca modernă, mai ales în perioada postbelică, eficiența economică joacă un rol foarte important pentru creșterea sau scăderea legitimității regimurilor politice. Eficiența crescută a sistemului politic și economic pentru o lungă perioadă de timp duce la creșterea legitimității sistemului. Acesta este cazul unor state precum Coreea de Sud, Taiwan
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
exemplu este cel a Japoniei, a cărei deschidere spre lume s-a produs aproximativ acum 130 de ani. În teorie, liberalizarea comerțului aduce mai multe beneficii țărilor mai puțin dezvoltate decât liderilor industriali. În practică, s-a dovedit că liberalizarea postbelică a comerțului a fost de fapt, benefică țărilor membre OECD, și nu celor din restul lumii (Williamson, 2002). Este de regulă acceptat că liberalizarea comerțului se face resimțită prin creșterea inegalităților de venit. Acest lucru a fost valabil pentru țările
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
voluntare și cele caritabile - prin donații, caritate, voluntariat și finanțare (privată) a unor instituții de intervenție socială - vor veni de o manieră satisfăcătoare în ajutorul celor aflați în nevoie, intervenția statului fiind minimală. După 25-30 de ani de creștere economică postbelică accentuată în majoritatea țărilor care optaseră pentru calea statului bunăstării, funcționarea acestuia a început să producă efecte nedorite sau nesatisfăcătoare din punct de vedere social și economic. O serie de teoreticieni au identificat modificarea, între timp, a condițiilor de bază
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
post Berlin, sensibil diferită de aceea ieșită din Primul Război Mondial. Elementele sale definitorii, cu precădere aspectele privind strategia de securitate construită după 1883 pe colaborarea cu Imperiile Centrale, au fost În permanență apreciate negativ și descrise prin prisma realităților postbelice, și asta În condițiile În care obiectivele acestei politici - centrate pe ideea de securitate a spațiului românesc - au fost sensibil altele decât acelea ale politicii promovate de decidenții ce i-au succedat primului Rege al României moderne. Prezentul material se
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
juvenilă din România a cunoscut trei etape mai importante: perioada cuprinsă între anii 1950 - 1954, în cursul căreia fenomenul începe să capete amploare și consistență, fiind potențiat, în mare parte, de criza economică și de condițiile specifice existente în Romania postbelică; perioada cuprinsă între anii 1983 - 1986, etapa în cursul căreia fenomenul s-a triplat față de perioada anterioară, mulți minori delincvenți reprezentând copii nedoriți, bolnavi sau instituționalizați rezultați din măsurile coercitive din 1966 cu privire la interzicerea avortului și diminuarea drastică a motivelor
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
cronici, recenzii, semnalări editoriale. Versurile sunt profund marcate de ideologia vremii și de tiparele propagandistice. Proletcultismul specific epocii își pune amprenta și pe proza selectata, rezultând texte literaturizate, de o pronunțată factura neosămănătoristă, pigmentata de elemente ale noii realități sociale postbelice și nesemnificativă valoric. În ultimii doi ani de apariție încep să fie perceptibile totuși semne ale unui lirism autentic, ce tinde să recupereze, desi cu dificultate, teritorii postromantice sau neosimboliste, ceea ce dă posibilitatea exprimării mai libere a vocilor și tehnicilor
TANARUL SCRIITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290048_a_291377]
-
bibliografice 172 Capitolul XI. Odiseea curriculumului modern în secolul XX 175 11.1. O cale comprehensivă printre curricula moderne 175 11.2. Progresivismul și ideile curriculare moderne 176 11.3. Curricula progresiviste versus curricula eficientiste 177 11.4. Resurecția eficientistă postbelică 178 11.5. Declinul criticist și restaurator 179 11.6. Deceniul marii literaturi curriculare 180 11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60-’70 181 Note și referințe bibliografice 182 Capitolul XII. Optimizarea modernă a curriculumului: teoria și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este unul de juvenilă revoltă contestatară, ci unul menit să trezească o omenire hipnotizată de „deliciile modernismului”. Revoluția științifică și mai ales inovațiile tehnice spectaculoase din secolul XX au creat miraje; virtuțile aproape magice ale tech-urilor interbelice și ale high-tech-urilor postbelice au făcut viața din ce în ce mai comodă, apropiind spectaculos recucerirea Edenului pierdut. În anii ’50, ororile conflagrațiilor mondiale au fost uitate și eforturile de reconstrucție și-au dat roadele. Oamenii - cel puțin în spațiul euroatlantic - au început să trăiască din ce în ce mai lejer. Începând
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
următor propunem o sinteză a conceptelor și ideilor unitare care animă toate curricula moderne, renunțăm la acest excurs particular. 10.10. Curricula moderne la apogeutc "10.10. Curricula moderne la apogeu" Cercetările curriculare și instrucționale moderne au triumfat în perioada postbelică. Se poate considera că apogeul a fost atins odată cu identificarea mecanismelor de învățare solicitate în instruire de către Robert M. Gagné, construirea designului instrucțional și a tehnologiei educaționale. Acestea din urmă au permis conceperea curriculumului și a instruirii ca engineering de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curricula explicite (1918-1949) nu s-au realizat printr-o fundamentare științifică autentică a demersurilor, ci inspirate de necesități practice, mai ales economice și sociale, ceea ce ne determină să le considerăm doar premoderne. Curricula propriu-zis moderne au apărut abia în perioada postbelică, odată cu progresele cercetărilor psihologice dedicate învățării și integrarea lor în modelele curriculare care prescriu moduri de dirijare a mecanismelor învățării în direcția unor obiective predefinite și clasificate în taxonomii pedagogice. Deși au fost supuse unor critici postmoderniste virulente în ultimele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cacophony of voices și oricine se poate rătăci în jungla opiniilor, teoriilor și ideilor contradictorii cu privire la curriculumul modern. Cea mai simplă modalitate de a evita atare necazuri este de a traversa, fie și fugar, odiseea curriculumului modern în perioada anteși postbelică. Cunoscând „pățaniile” și „biruințele” acestuia, orice persoană implicată în reforma educațională românească - de la educatori și până la toate categoriile de manageri și beneficiari - vor putea ocoli căile bătătorite, capcanele și eresurile pe care orice schimbare educațională de asemenea amploare le implică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în cetatea dezbaterilor educaționale. Impulsionată de progresele managementului științific, mișcarea a avansat teoria curriculumului ca ajustare educațională la viață (life adjustment
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]