1,721 matches
-
apoi de-al strânge tandru în brațe, plus unul la care Portnoy nu aderă: amuzamentul. Rar s-a mai pomenit o confesiune care să fie în același timp atât de deprimantă și atât de amuzantă. Nu este de neglijat nici postfața autorului, scrisă pentru ediția aniversară, apărută în 1994, când romanul lui Roth împlinea douăzeci și cinci de ani de existență. Între timp, a făcut patruzeci. În cuprinsul ei, Roth relatează un eveniment poate mai puțin cunoscut de cititori, și anume ziua în
Arta de a te simți vinovat by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5493_a_6818]
-
Magdalena Popescu Bedrosian, și, cum spuneam, criticului literar Eugen Simion) par să nu-i mai aparțină cu adevărat. Ele sunt din altă lume decât cea gratuit vorbăreață a Moromeților. O „proză” insolită de Sorin Preda, are parte, așadar, de patru „postfețe” despre Marin Preda!
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
Robinson trăiește în afara timpului, de aceea și refuză să se întoarcă în vechea să lume, unde și-ar recapătă vîrstă, vulnerabilitățile, efemerul de muritor. Pe insulă, însă, el e nemuritor. Michel Tournier, Vineri sau viața sălbatică, traducere, cuvînt înainte și postfața de Radu Sergiu Ruba, Editura Univers, București 1999, 150 pagini, preț nemenționat.
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
e decît un pas, care poate însă răsturna istoria. Aceeași ambiguitate, care amestecă planurile temporale în relatarea despre vremea lui Cicero, făcînd din întreaga narațiune un flash-back lămuritor, întrucîtva, pentru scurtul fragment, scris în italice, de la început, se păstrează în "postfață". Independentă de prima parte, continuarea romanului, compusă de altcineva, de un "editor", e o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
se oyeron pasar pájaros (1981), En la casa del padre (1988), Campo de Agramante (1992. În limba română s-au publicat romanele Două zile de septembrie, traducere de Silvia Vâscan, Editura Univers (1970) și Agata ochi de pisică, traducere și postfață de Darie Novăceanu, Editura Eminescu (1979). De asemenea, în revista „Poesis Internațional”, nr.4, 2011, a apărut, în variantă bilingvă, un interviu cu José Manuel Caballero Bonald, realizat de Claudiu Komartin și o selecție de poezii traduse de Rodica Grigore
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
desfășurătorul epic de o rară frumusețe stilistică a mărturisirilor); apoi, Jurnalul lui I.D. Sîrbu - o ediție a acestuia, am îngrijit-o și noi în 1996. Pentru un astfel de a face...critică literară, citez, din ediția nominalizată, câteva pasaje din postfața lui Marin Sorescu (admirabil survol critic expus în alt registru decât cel cunoscut de disciplina în cauză). Așadar: Formula Jurnalului îmbracă cel mai bine spiritul oral al lui I.D. Sîrbu care se încărcă în fața interlocutorului, guraliv sau mut, și funcționa
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Rusia marilor prozatori, sau în Franța, dacă ar fi fost francez? Succesul său se datorează, evident, dublei identități. Și, totodată, dublei încrederi: în prietenie, iubire, sentimente, dar și în convingeri democratice, rațiune, principii civice. Andrei Makine, Testamentul francez. Traducere și postfață de Virginia Baciu. Editura Polirom, 2002. Destinul alege Inginerul elvețian Walter Faber, trăind de mulți ani în America, e un homo faber, preocupat de tehnică, de concretețe, uitând că există sentimente, subconștient, soartă. Aterizarea forțată, cât pe ce accident, a
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
științific și miezul poetic-mitologic constituie "miza" cărții. Schimbarea lui Faber din tehnocrat rațional în actor pasionat, "pe mâna destinului", se petrece în etape și subtil, fiind o tălmăcire a cuvântului faber în alt sens al aceluaiași (de la tehnician la creator). Postfața semnată de Andrei Corbea sintetizează magistral această poveste a pedepsei târzii pentru păcatele tinerețelor, a transformării din "om al faptei" în "om al trăirii". Max Frisch. Homo faber. Traducere și note de Mara Giurgiuca. Postfață de Andrei Corbea. Editura Polirom
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
nu au fost în întregime explorate și exploatate, rămânând un teritoriu deschis, cu multe necunoscute și poate chiar mici surprize, pentru o viitoare ediție critică. Nuvela Tatăl, păstrată fragmentar, deși "un experiment ratat" (cum just o apreciază Leon Baconsky în postfață), e un proiect ambițios al foarte tânărului prozator. Narațiunea e artificioasă prin gustul anecdoticului și al senzaționalului, cu întorsături spectaculoase, cu exploatări patetice ale resurselor sentimentale, pe care le vom reîntâlni în micile romane comerciale ale prozatorului de mai târziu
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
2001. "Ca de rușine ochii să-i închidem..." Romanele despre "zonele crepusculare", interzise moralității mărginite, nu sunt rare, însă cu totul rare sunt astfel de romane bine scrise. Virgil Stanciu a tradus excepțional și a clarificat, într-o bine documentată postfață, un autor care și-a creat deja faimă de "anti-pudibond", morbid și deviaționist: Ian McEwan, (n. 1948, cunoscut prin volumele de nuvele întâia dragoste, ultimul ritual, 1970, Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
neființa". Comparându-l pe McEwan cu Nabokov, Virgil Stanciu constată răceala "aproape clinică" a acelui dintâi, în timp ce maestrul ruso-american se mai și încălzește în timpul povestirii. "Comparația cu cel mai mare entomolog din lumea literelor rămâne tentantă". Ian McEwan. Amsterdam. Traducere, postfață și note de Virgil Stanciu. Editura Polirom, 2001. "Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem..." A accepta că omenirea e împărțită în "imanentiști" și "transcendentaliști", după atitudinea ori capacitatea lor de a crede sau nu într-o religie și
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
mai mult decît autentismul dubios prin care cîțiva tineri scriitori ("poeți" și "prozatori", deopotrivă) își încearcă, azi, norocul literar. Din remarcabila antologie a lui Alexandru Mușina (în care ne zgîrie urechea numai două-trei poeme din ciclul Puncții, encefalograme, radiografii, alături de postfața prețioasă și emfatică a lui Al. Cistelecan), se pot desprinde multe poeme ce rezistă cu brio și după douăzeci de ani de la data scrierii lor. Această validitate explicîndu-se nu printr-un avans general către modelul postmodernist și printr-o așa-
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
prostimii - nu se puteau lipsi de o carte de muzici. Cîntece-le de cîmpie apar, ca o addenda, prima dată în această ediție, ca un fel de mod de întrebuințare a "barbarilor" care așteaptă să ierneze. Un argument al autorului, în loc de postfață, lămurește că aceste cîntece sînt culese din aceeași pîlnie din care fost-au trase personajele, ținute, preț de-o poveste, dintr-o alunecare pe care ele însele și-o doresc. Metafore mari, cu natura culcușită în ungherele corpului care, civilizîndu-se
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
interesante (și de fapt mai sincere) sunt în acest sens amintirile lui Cornel Burtică (Culpe care nu se uită, dialoguri cu jurnalista Rodica Chelaru, apărute tot la Curtea Veche în 2001, cu un cuvânt înainte de Adrian Cioroianu și cu o postfață de Dan Pavel). Spre deosebire de Popescu, Burtică s-a despărțit de clica lui Ceaușescu încă din anii ’80, a fost mazilit asemeni unui Virgil Trofin. Comparat cu destinele unor Burtică și Trofin, chiar Janos Fazekas, cel al lui Popescu se definește
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
New York la Londra va traversa de multe ori oceanul sub formă de ,,roman", piesă de teatru și film (cel realizat în 1987 de David Jones având ca interpreți pe Ann Bancroft și Anthony Hopkins e considerat de Thomas Simonnet - autorul postfeței - ,,cel mai frumos film despre cărți, poate singurul reușit vreodată"), pentru ca acum, pe filieră franceză, succesul să se amplifice și să se întregească. Autoarea, Helene Hanff, născută la Philadelphia în 1916, nutrește de tânără o mare pasiune pentru teatru. Obține
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
în viață / pe ușa din spate // înainte de naștere degetele mele / știau culorile”. E, poate, unul dintre textele convingătoare și pentru Radu Vancu, care vorbește în rândurile de prezentare a cărții despre „polifonia” acestei lirici ce „acoperă câteva octave bune”. În postfața sa, profesorul Anatol Moraru observă și el că Virgil Botnaru „nu e un poet monocord, registrele se schimbă într-o coerență cu temperatura și tonalitatea stărilor transpuse”, după ce notase, pertinent, că „autorul e adeptul unei poezii de structură gnomică, încercând
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
asta vom visa / melci despuiați și câini nenăscuți”; admirat de șoferul feminin al unui camion în care invitat să urce, tânărul ajuns în fața oglinzii de acasă, constată autoironic că „tanti mințise”... Pe de altă parte, cum se observă și în postfață, trivialitatea așa de stridentă la alți congeneri e ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
antisemitismului în Ungaria între 1867-1878 vezi Chronologie în Europe, no. 411-412/juillet-août 1963, pp. 257 și următoarele, număr consacrat Ungariei, de asemenea, Kubinszky, Janos, A politikay antiszemitizmus Magyarorszagon 1875-1890, Budapesta, 1976. 4. Klaus Heitman, Studii de imagologie româno-germană. Traducere și postfața de Florin Manolescu. Editură Fundației culturale române. București, 1996, pp. 66-67. 5. Vezi și Elisabeta Lasconi, Mara și modernitatea vieneza, în Caiete critice 9-10 (106-107)/1996, pp. 81-91.
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
familiarizarea cu poezia optzecistă " și Mironosița, cartea în discuție reunește mai multe voulme: Strada Castelului 104 (ăn varianta necenzurată), Lucrurile pe care le-am văzut(1979-1984), Aleea Mimozei nr.3, Tomografia și alte explorări, Tea și Personae, urmate de o postfață semnată Al. Cistelecan, Pe unde mai merge Budila-Expres. Deși formula lirică aleasă de Al. Mușina conține ingredientele poemului-standard optzecist definit de M. Cărtărescu ca fiind lung, narativ, aglutinant, (auto)ironic, imaginativ, ludic, autoreferențial, metatextual, cu efecte retorice și aluzii culturale
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
a văzut lumina tiparului la Editura Paideia. Jurnalul are un cuvînt înainte de I.P.S. Nicolae al Banatului care, în 1962, arhiepiscop fiind la Timișoara, l-a numit pe preotul Mihail Avramescu paroh la Jimbolia, un portret de Al. Paleologu și o postfață a doctorului Mihail Constantineanu apărută inițial în România literară din 1994, în două numere. Andrei Pleșu semnează prezentarea celuilalt volum. în ce mă privește, nu-l cunosc pe Mihail Avramescu decît din legendă și din lecturi. Scriitorul nu e nici
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
burgheze, semnată de Nicolae Mecu: "mă întreb încă o dată dacă între Steinhardt cel de după 1964 și cel de până la 1947 există o ruptură. Prima oară mi-am pus această întrebare în studiul din R.I.T.L. și am răspuns atunci negativ. În postfața sa la volumul În genul... tinerilor, Dan C. Mihăilescu (referindu-se, evident, mai ales la cartea pe care o postfațează) e de părerea opusă, pe când George Ardeleanu îmi dă dreptate. Recitirea recentă a scrierilor de junețe mi-a consolidat opinia
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
de pagini. Ca în final să se depășească cu mult numărul paginilor propuse, în total, în economia cărților editate fiind peste cinci mii de pagini de poezie. Pasul celălalt, mult mai dificil, a fost cel al solicitării la termen a postfețelor, unele dintre ele sosind pe ultima sută de metri. Cu efortul echipei de la Editura Paralela 45, coordonată de Călin Vlasie, cele 19 titluri de carte de poezie au ieșit la timp și vor fi lansate la Botoșani pe 15 ianuarie
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Mircea Martin, 250 pagini; Petre Stoica - Polifonia nopții, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Cornel Ungureanu, 294 pagini; Ileana Mălăncioiu - Ardere de tot, ed. a II-a, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Daniel Cristea-Enache, 144 pagini; Ana Blandiana - Pleoape de apă, antologie de autor, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Mircea Martin, 264 pagini; Ștefan Augustin Doinaș - Jucătorul de șah, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Mircea
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Cornel Ungureanu, 294 pagini; Ileana Mălăncioiu - Ardere de tot, ed. a II-a, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Daniel Cristea-Enache, 144 pagini; Ana Blandiana - Pleoape de apă, antologie de autor, notele biobibliografice aparțin autoarei, postfața de Mircea Martin, 264 pagini; Ștefan Augustin Doinaș - Jucătorul de șah, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfață de Mircea A. Diaconu, 302 pagini; Mircea Ivănescu - Versuri alese, antologie și note biobibliografice de Ioan Radu Văcărescu, postfață de
Colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»“ by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/5826_a_7151]
-
Istoria nebuniei. Mai mult decît atît, ideile teoretice din această carte sînt, uneori, contrazise brutal de dovezi textuale. Istoria pe care Arheologia cunoașterii o statuează dincolo de istorii are această ironică particularitate: nu e defel istorică. Michel Foucault, Arheologia cunoașterii, traducere, postfață și note de Bogdan Ghiu, Editura Univers, București, 1999, 287 pagini, preț nemenționat.
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]