1,960 matches
-
al dorințelor, iar artistul Fuchs este înzestrat cu o frunză de viță având atăt funcționalitate sexuală cât și alimentară. În ciuda acestor evidente deosebiri sesizabile la nivelul paradigmei centrale, cel mai caragialesc text urmuzian, oarecum marginal în ansamblul operei, respectiv fragmentul postum Puțină metafizică și astronomie, își justifică atributul tocmai prin similitudinile de la nivelul verbiajului stimulat de atmosfera de banchet ad-hoc sau care înlocuiește fireasca siestă. Cu aceeași pseudocompetență cu care Ipingescu, Leonida, Mitică, amicii și "onorabilii" candidați dezbat "chestiuni arzătoare la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Undeva, într-o cireadă, Vrând viței normal-să ,,facă", O idilă se înnoadă: Bou bătrân c-o stearpă vacă! UNUI PESCAR EPITAF Pe sub frunzele de plaur, Ai pus plase pân-acum; Scumpul ,,peștișor de aur", S-a prins azi, în mod postum ! EVRIKA! Cine m-a pus să mă-ntrec, Ca-notând râul să trec?! Uf! Constat că nu mă-înec! Că n-am capul greu! E...sec!? DEVENIRE Renunțând la-învățătură, Multe fete, mulți băieți, O ,,dau”...pe Agricultură! Și se-ajung! Analfabeți
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
prinși în buchet! VÂNĂTORUL SAU MISTREȚUL?! --Cine merită disprețul, Și oprobriu-ntregii Tere, Vânătorul sau mistrețul? --Cel ce-omoară...din plăcere! SFAT DE CONFRATE --Cu volumul de poeme, La ,,cincizeci’’! Abia acum? Sfatul meu: E prea devreme! Las’că debutezi...Postum! MAESTRUL DE COPII Cum n-a creat lucrări originale, Pictura-i nu conține poezii, De-aceea pe eleva dumisale O-învață cum se fac...copii! ,,COCOȘEL’’ Când îi spune...,, Cocoșel’’! Recunoaște sincer... el, Ironia...voalată: E cocoș! Doar ca...durată
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
reguli și idei preconcepute, Iar în sufletele noastre nu vor exista dureri. Am să-ți fac șirag de stele, să te duc prin fața lumii, Lumea care dă în tine, lumea care dă în noi, Noi vom fi contemporanii și, paradoxal, postumii Îndosariați în scripte, făcând dragoste-ntre foi. Am să te sculptez în mine cu o daltă din cuvinte, Să-mi fii ochi, să îmi fii gură, chiar și riduri, dacă vrei, Te voi lua prizoniera unui vis care nu minte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem glume Legate și de viață și de moarte. Cu Shakespeare stau și mor încă o dată, Ne ceartă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem glume Legate și de viață și de moarte. Cu Shakespeare stau și mor încă o dată, Ne ceartă Poe când n-avem bani de-o viață, Bacovia-i doar plumb în dimineață Și Topârceanu vrea s-o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nu le pasă De nopți pierdute printre mari restanțe. Simbolic ne lovim de tot declinul, Nici nu-nțelegem critica intensă, Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te ști alături Să te iubesc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
corect, dar insuficient, deoarece pe lângă protagonist și personajele vizibile, mai există și complicii lor, atât umani, cât și necuvântători, există scriitorul-autor, dar și autorul scris de visele personajelor sale transpuse în alt plan ontologic (Unamuno în conversația cu apariția onirică postumă a lui Augusto, relatată de el însuși), și toți își dezvoltă propriile realități textuale, mai mult sau mai puțin sesizabile, în câmpuri spirituale ascendente; în sfârșit, se manifestă și presiunea „exemplelor“ (în sensul medievalelor exempla) paralele sau a „nuvelelor intercalate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1864) și un puternic ciclu de Sonetos (1886). Citarea acestor autori, într-un asemenea context, poate fi pusă în legătură și cu suferințele prin care a trecut însuși Miguel de Unamuno în octombrie 1897, fapt consemnat și în Jurnalul intim postum, publicat în românește tot la editura Polirom (ed. a II-a, 2007). Vicente Pastor (1879-1966), renumit toreador spaniol contemporan, în perioada sa activă, cu Unamuno. Estocada este „înfigerea spadei, din poziția stând pe loc, în taurul care atacă pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-am străpuns mortal la demonstrația mea sportivă. Poate că mă socoți destul de copt pentru balamuc. Dar dacă vei citi caietul postum, vei ajunge la aceiași părere. Piticul din lăuntrul său a mai avut puterea să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
articulo mortis. Zadarnic căutăm și răscăutăm În laconicele notații ale lui Novato chiar și cea mică minimă referire la cenaclurile franco-belgiene din Parisul sfârșitului de veac, pe care Nierenstein Souza le-a frecventat, măcar ca spectator tăcut, sau la miscellanea postumă Bric-à-brac, pe care, prin 1942, a publicat-o un grup de prieteni, În frunte cu H.B.D. Nu se descoperă nici cea mai mică intenție de a trăi personal ponderabilele, deși nu Întotdeauna fidelele, traduceri din Catulle Mendès, Ephraïm Mikhaël, Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lausanne și Ouchy, s-a dăruit trup și suflet principiilor pe care Bluntschli le lăsase moștenire posterității. A adunat În spatele brutăriei sale un select, dar restrâns, grup de illuminati care nu numai că au fost, În felul lor, executorii testamentari postumi a ceea ce a ajuns să se numească „ponenda bluntschliană“, ci au și pus-o În practică. Marcăm cu majuscule de aur numele pe care Încă le mai păstrăm În memorie, chiar dacă amestecate sau apocrife: Jean Pees y Carlos sau Carlota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Adio postum Elenă Marin Alexe O frunză purtată de vânturi prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
așezarea termenilor În fraza de mai sus, fiindcă, experiența de redactor mi-o spune, o minoră schimbare-n ordinea naturală a cuvintelor ar putea naște ceva de genul uite, bă, ăsta-i boul de tata, situație În care, chiar dacă probabil postumă, nu-i mai pot cu nici un chip mulțumi; iubitei mele imaginare; mie, că am scris cartea; lui Mihai Simionescu, că m-a invitat În Franța. Mă mai gîndesc dac-a mai rămas cineva. Are sure you want to shut down
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de găini scheletice. Să acorde același titlu, chiar dacă puțin mai postum, și omului cu inițiativa, geniul criogeniei, al munților, răchitei, al tuturor. Din Bordel aflăm ce-ar putea Însemna dragostea pentru femei: „a. Uau! b. Bip! Bip! c. Plof! d. Crac! e. Vrum! Vrum!” Asta-n cazurile obișnuite, cînd femeia face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acest proces ca pe unul din procesele celebre ale timpurilor noastre.” Iar Facultatea de Psihiatrie va ilustra frustrările de la maturitate ale celebrului personaj, exemplificînd cu bucățele de geniu În formol. Care, În timpul vieții, a mai făcut cîteva afirmații cu caracter postum, la o conferință de presă a partidului ce-i poartă numele. „Timp de 200 de ani mamele turcoaice Își speriau copiii cînd nu erau cuminți și nu voiau să se culce, spunînd: << Dacă nu ești cuminte, vine ghiaurul>>.” Ghiaurul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar așteaptă ca în fiecare an, să-i deschidem ușa, ori să mai sărim gardul de piatră cenușiu care, dacă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
filosofice, în mod special de cele legate de problematica epistemologică"10. Cum s-a putut vedea, Antonio Rosmini și-a pus la punct un veritabil sistem filosofic, începînd cu Introducere în filosofie, încheindu-și construcția cu magistrala sa Teosofie publicată postum. Cu Introducere în filosofie, el ne spune că sîntem doar în fața unei părți ce ni se deschide spre adevăratul edificiu care nu reprezintă știința în sine, ci doar o carte care ne pregătește mintea și sufletul. Teosofia, ce se desfășoară
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Il rinnovamento della filosofia in Italia (1836), Antopologia (1838), La societa e il suo fine (1839) Teodiceea (1845); Trattato delle scienze filosofici (1845), Vincenzo gioberti e il panteismo (1845); Psicologia (1846-1850); Costituzione secondo la giustizia sociale (1848); Teosofia (1881-1882), apărută postum etc. 20 Rosmini reamintește exemplul Sfinților Girolamo, Bernardo, Caterina (p. 2 Ediția Lugano, 1863). 21 Cfr. La scuola cattolico-liberale, p. 254. 22 Cfr. G. Barzellotti, L`ideea religiosa negli uomini di Stato del Risorgimento, în Dal Rinascimento al Risorgimento, Palermo
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la un moment dat nevoia unei violențe compensatorii, punitive, a unei vendeta respectabile, de uz moral. Ei bine nu, cursul evenimentelor va continua implacabil pe traseul propus de personaj/regizor încălcînd încă o dată bunul-simț al administrării justiției, survenite chiar și postum. Nu aceste trucuri simpatice dau nota particulară a acestui film, cu caracterul absurdist, elegant teatral al unei puneri în scenă a unei piese de Eugen Ionescu, Samuel Beckett sau Harold Pinter sau pe stil rusesc, Daniil Harms. De exemplu, Așteptîndu-l
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
de specialiști li se adăugă apropiații biografici ai lui Noica - cei care l-au îndrăgit în timpul vieții și care i-au rămas apropiați și după moarte. În felul acesta, adunați ca într-o parohie sui generis patronată de spiritul lui postum, clubul "noiculeș-ților" seamănă cu o încrengătură informală, apărută treptat, fără nici un impuls inițial și fără nici o perspectivă anume. Și probabil că tocmai în asta stă stanietatea acestei asocieri fără statut juridic și fără întruniri regulate. Că nu-și propune nimic
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
un ingrat dacă n-aș mulțumi umbrei lui G. Călinescu că m-a cruțat public (în capitolul apreciativ din Istoria literaturii române, n.m.), mulțumindu-i să mă distrugă Ťconfidențialť", nu fără să-l mai înțepe când și când în polemici postume. Firește, punctul de atracție al Amintirilor îl formează lumea literară și, aș adăuga, lumea cafenelei literare, care-i prilejuiește autorului fructificarea la maximum a darurilor sale de portretist. El știe să distingă cel puțin o trăsătură definitorie a omului și
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
avea o intensă viață socială și de cotoi pus pe cuceriri. În jurnal scria îngrijit, dar nu artistic. Ceea ce-l interesa era să-și înregistreze inteligibil întîmplările zilnice. Mai aproape de zilele noastre, Mihail Sebastian cred că nu excludea ipoteza publicării postume a jurnalului său, dar mă îndoiesc că l-ar fi fi pregătit el însuși pentru publicare, dacă ar fi supraviețuit accidentului care i-a pus capăt vieții. Un jurnal, chiar și neglijent în însemnarea cotidiană, te ajută să-ți păstrezi
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
Cealaltă Veneție de Pedrag Matvejevic (carte recentă, distinsă cu premiul Strega) alternând ghidul turistic și eseul de antropologie, mărturiile istorice și detaliile botanice sau geografice. Și există Veneția ca tărâm al revelațiilor: epifanie mistică pentru Khalil Gibran, dovedită de cartea postumă Voice of the master, (1963), dezvăluire a Sinelui surprins între două atracții, erotică și thanatică, din capodopera lui Thomas Mann, Moarte la Veneția (1912). Mai aproape de prezent, doi scriitori contemporani reinventează nu doar orașul lagunelor, ci mai multe Veneții, din
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
92), Păianjenul de Maxime Villemer (nr. 118-124) și Răzbunarea unui fiu sau Din viața unui haiduc rus de Pușkin (nr. 126-155). În același spațiu, al "foiletonului", sînt găzduite și cîteva proze semnate de E. Herovanu, Ștefan Cruceanu și Gr. Manolescu (postum)16. Dintre colaboratorii enumerați mai sus, numai cîțiva sînt menționați într-un fel de bilanț, pe care redacția îl publică la sfîrșitul lunii noiembrie, cînd are loc o "reorganizare" a publicației. (Între ei se află însă Rădulescu-Niger, ce va fi
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]