3,550 matches
-
apropiere a fostei Prmării și pe locul căminului lui Niță al Cosmii. De asemenea erau păzite diferitele ieșiri din sat (pe Râușor, spe Piscul Jugii și apoi pe Dâmbovița, pe Valea Cheii sau Ghimbavului, spre Fundățica-Moeciu-Bran). Toate aceste plaiuri și poteci trebuiau bine păzite pentru a nu se strecura mărfuri de contrabandă. Slujitorii vămii trebuiau să știe să citescă răvașele de drum ale chirigiilor care treceau cu carele de mărfuri, diferitele privilegii domnești acordate mai ales brașovenilor, făgărășenilor și sibienilor. Asigurarea
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
în: Ediția nr. 584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului Din goana implacabilă a timpului, încerc să mă opresc pentru un scurt popas la însemnările mele. Un răgaz pentru o scurtă privire aruncată peste umăr. De la apariția primului volum, „Potecile destinului” au trecut aproape zece ani, timp în care au mai apărut încă șase titluri. E mult? E puțin? N-are importanță! Relevant este doar faptul că ele au fost primite cu interes de publicul cititor. Mulți dintre ei s-
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
de a beneficia de vilele de la Cumpătul sau de la Neptun. Cert este azi că, numărul dizidenților e mult mai mare decât numărul scriitorilor de atunci ... Am îndrăznit să refac un material salvat cu greu și să public un prim volum: „Potecile destinului.” Mulți, deși l-au primit bine, au considerat că e vorba de prea multă încrâncenare. Atunci, am publicat „Tărâmul umbrelor”, pentru ca exprimarea mea să devină pe deplin lămuritoare. O doamnă, rezidentă în Chicago, a citit întâmplător o carte de-
I REMEMBER ... de ION CATRINA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340877_a_342206]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎN DULCE-ALB Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului În mintea mea văd cum poteci coboară, În ceasul fără sens, pasu-ți pribeag Și cum, aceeași oră spre seară Te duce-n același loc (zile-n șirag)... Prin crengi de vânt haotică mișcare, Lumini și umbre peste fire trec, Cum îți ascunzi privirea-ntrebătoare Și clipele
ÎN DULCE-ALB de LIA RUSE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341003_a_342332]
-
bucuros că ațI venit, amici, Să vă-ntâlniți din nou cu poezia Mereu alături și mereu aici. E primăvară, totul înverzește, E primăvară-n suflete...În noi... Cabana mea de foc v-așteaptă caldă, În secol de războaie și erori. Potecile urcând, v-așteaptă pasul, Se-aud tălăngi curgând pe căi de munți, Veniți prieteni, să uitați de lumea Nevoilor și-a timpilor cărunți. Sunt sigur! Nu veți regreta sosirea! Iubirea vă-nconjoară peste tot, Odihna vă așteaptă, primenirea... Apoi o
VENIŢI LA CABANA DE FOC de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341014_a_342343]
-
Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce acasă Simțea deja căldura însoțirii cu uitarea Dar nu era decât delirul înghețului. AROME DE IARNĂ Ninge ascuțit și aspru în
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
veni din urmă Învățând cum să continuăm moartea În partea cealaltă Proaspăt înlănțuiți în galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului, macii înșelători Fulgerând potecile înflorite ale cărnii, Clipa de beție topită în miezul grădinii Amintirea cerului violet Asfințit de octombrie răsfrânt în iazul păstrăvului sălbatec. Amintirea florilor de măceș spuzind mărăcinișul grădinilor Fragi în fânețe Năpădite de căldura după amiezilor, Ploaie de mai, roua
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Vrînd să înțeleg infinitul M-am trezit într-o clipă În care imperiile se sfarmă Ca vapoarele într-o stîncă erectă La limita visurilor mele Nu mai erau nici rîndunele Cu zborul retezat sub aripă 2 Coșmaruri ermetice-n care Potecile cad înspre soare Ș i chiar de ard frunzele stoarse De seva eternă din oase Nimicul ce încă rămîne E urma tîrîtă de rîme În brazda țesută cu șoapte În miezul extatic din noapte fin Referință Bibliografică: POEME IN IUNIE
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
mucava... Avea bagaje multe toamna, căci auzise că va sta Pe-o rezervație aleasă, de vreo cinci stele și ceva Cu locatari ciulini sălbatici, îmblânzitori de răzvrătiți ( Aflase, cu acupunctură, că vor bine răsplătiți) Toți cei ce-și vor prăși poteca de iarba arsă și de pir. Ce de ciulini, și ce vigoare! rosti un galben trandafir. -Suntem din ce în ce mai mulți și vița, noi ne-am primenit Cu o mlădiță de scaiete...că era neamul veștejit... Acum suntem pe culmi înalte și
SANDA NICUCIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341279_a_342608]
-
iubite, și-mi spui că-ți este dor când tu lipsești cu brio și aripile noastre Au ruginit a toamnă, uitate-ntr-un răzor. În liniștea din nuferi se naște-un cântec nou: voi asculta în mine cum pleci, uitând poteci pe unde ochiul vremii a plâns în noi ecou; și ce dorințe-absurde și ce refrene reci! Referință Bibliografică: Refrene reci / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta
REFRENE RECI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341300_a_342629]
-
treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre stânci și ajunseră pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălea furioasă la vale. O traversară când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul era străjuit de pereții abrupți, înaintară prin vad. Pesemne
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Ai greșit drumul, nemernicule! - se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se întoarseră din cale până la o răscruce unde sluga găsi poteca spre ținutul zgripțuroaicei. Se strecurară printre hățișuri și stâncării și ajunseră în fața grotei. Din interior își făcu apariția o arătare gârbovită, cu părul vâlvoi, ochii ieșiți din orbite și un nas coroiat. Cu un glas pițigăiat întrebă: - Cine îndrăznește să
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
întind antenele pentru un post nu tată de fetiță. - Fii atentă cu hotărârile luate poate pripit. Vrei cu adevărat să devii mamă? - Pentru fiică-mea trăiesc. Dar doar voi mi-ați deschis ochii că nu merg pe drum ci pe poteci. - Să fie într-un ceas bun. Uite cartea mea de vizită. Ești bine primită oricând, dar nu ca păpușă de consumație cum ai intrat în casă. Referință Bibliografică: Femeia, un produs industrial? (reeditare) / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
ca apa care curge printre pietre. El lasă urme adânci în suflet, în gânduri, în fiecare cută apărută pe frunte. Acțiunile noastre, cuvintele rostite sau gândite la un moment dat, nu mai au cale de întoarcere. Timpul nu este o potecă pe care să te întorci când vrei, nu este o misiune pe care s-o duci la bun sfârșit dacă trebuie sau dacă îți dorești. El se găsește în aer, în atmosferă, plutește printre noi tocindu-ne existența. Ce folos
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
o mână delicată să le culeagă. Sufletul sensibil are aripile larg deschise spre noi orizonturi, spre noi căutări. Captivată de mirajul vieții, își lasă imaginarul să hălăduiască pe cărări necunoscute, încercând să inspire prospețime și frumusețe, căutând “cu ochiul minții, / poteci de floare peste munți”.... Încărcat de semnificații, asemenea unui pom care dă în rod, cuvântul, purtând amprenta misterului, uneori, răspândește în jur o lumină diafană, catifelată. Și iată cum: Se așterne bătrâna noapte, / Ca o cortină peste sat,/ Iar micile
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
pietre de râu pe care m-am odihnit într-o vară prin care treceam spre pagina de carte în care ți-am scris numele cu majuscule. lângă tine m-am trezit pasăre săgetând văzduhul visului, scrisoare în tolba călătorului și potecă sălbatică, lampadar pe ghețari obosiți sau lacrimă pictată în zori pe șevaletul vântului. și am fost fericită, cititorule, te-am simțit odihnindu-te pe flori de câmp măsurând depărtările, mereu mi-ai înțeles șoaptele și le-ai zidit sărbătoare. așadar
ŢIE, CITITORULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341497_a_342826]
-
din muguri de floare Cu zâmbetul candid și ochi strălucind Ivită din stâncă sau spumă de mare Ești pâinea iubirii de dor aburind. Tu dărui iubirea-ți nestinsă în veci Și poduri de suflet zidești ne-ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-e sufletul tandru și-atâta de pur Încât dăruind tu n-arăți când și suferi. Femeie ești astăzi când
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
amuzante dacă n-ar fi uneori destul de triviale: muian, nașparliu, meclele, glojdeală, limbarniță. Din dorința ca relatarea să fie cât mai realistă, autorul folosește aceste expresii; te-ai cam dilimănit, ai feștelit-o, vrei să mă brăilești, te benoclezi, cărel poteca, mânca-ți-aș!, ai făcut rahatul praf, hai să ne bunghim; am îmbulinat-o; stereotipii și ticuri verbale precum: bașca, vax, nexam, sanchi, ș.a dar și expresii de genul: mă simt nașpa; să pui mătura-n doliu, nici cât negru
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
pună mir de vindecare Pe rană și să ia durerea. Împovărați de griji și de nevoi, Azi pelerinii’și pleacă fruntea La sfintita-i cruce și îți spun Să îi ajuți de’ți este vrerea. Cu flori în brațe pe poteci Sunt candele de mărturie Că Tu Părinte ne petreci, În dum spre marea veșnicie. Camelia Cristea Referință Bibliografica: La Prislop / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia
LA PRISLOP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342205_a_343534]
-
amândoi, era vorba de un automat pe care îl țăcănea întruna, noroc că nu era încărcat! De teamă să nu mâncăm bătaie de la părinți dacă-l duceam acasă, l-am ascuns în primul tufiș, țin minte ca acuma, iar pe poteca pe care ne aflam, am pus un bolovan mare ca semn. Primul om care a trecut pe acolo, cred că și-a dat seama de aceasta, nu i-a trebuit decât să se aplece, să ridice arma și să plece
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
băuturii, apoi se instalează amețeala ce ți-o creează consumul ei, odată cu creșterea cantității băute. Barca, prinzând viteză din ce în ce mai mare, împrăștia stropi reci de apă cu irizări multicolore de la lună și o dâră de spumă rămânea în urmă ca o potecă, formând siajul[1]. Ștefan dorea să-și etaleze posibilitățile bărcii sale de a zbura cu mare viteză pe apă, profitând mai ales că era o mare liniștită cu unduiri ușoare, în care se reflectau stelele și razele lunii, iar din
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
fizic și ne electrizează anumite sinapse nervoase (acei fluturi din piept), apoi încercăm să o domolim, să o anihilăm, prin gândurile rațiunii! Cine spune ce este drept și ce nu? Cine decide ce trebuie să simțim? Nimeni! Nu avem decât poteca pe care am pornit și care duce spre același focar al hiperbolei. Înțelegerea lucrurilor simple mie îmi pare un mister. Caut ceea ce se ascunde în spatele banalului, în spatele urâtului, caut frumosul și sămânța de iubire sădită în fiecare lucru sau ființă
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
printre cactuși și aloe, balerini cu nasu-n vânt, fără vorbă și cuvânt și sub cernita beteală dragostele ne înșeală, doi copii ca niște îngeri: sângerăm după înfrângeri și ne jucăm de-a pitita, uitând că ne-a fost ispita. pe poteci ce le-am trecut a fost numai timp pierdut, frunze bătute de vânturi pe care toamna le scuturi. dorm destinele pe veac hai să le venim de hac, destinele au stat la pândă și ne-au venit ca o osândă
LOGODNĂ MISTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341958_a_343287]
-
ai hotărât, că nu ne faci neamul de râs! Mâine dimineață plecăm cu carul la pădure, trebuie să aduc lemne pentru iarnă. Cine știe ce o să fie? Tu ai să pleci cu pădurarul, este român de-al nostru, te va duce pe poteci numai de el știute. Pădurarul, Petre pe numele lui, este un bărbat înalt și trupeș, drept ca bradul, aspru la vorbă, dar bun la suflet. Și iubitor de neam. - Nu-ți fie teamă, nu ești primul pe care îl trec
FRONTIERA de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342321_a_343650]
-
de mult trecute malurile Lacului Mare. Umbra care se intensifică o dată cu lăsarea întunericului și concertul păsărelelor ce se pregătesc de culcare îmi dau senzația de început de lume, iar singurătatea mă înfioară! De fapt aici nici nu sunt alei, sunt poteci ce se strecoară printre copaci și tufișuri. Totuși, din loc în loc încă mai sunt băncuțe pe care stau îmbrățișate cupluri ce caută izolarea. Pe una din aceste băncuțe căutăm și noi odihna câteva minute, timp în care discutăm cu ardoare
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]