31,455 matches
-
după joc să fie dusă undeva în siguranță. Doi ani mai târziu, medicul stomatolog Iuliu Weiner aducea în țara noastră, de la Londra, unde-și făcuse studiile, prima minge de fotbal, precum și regulamentul jocului. Dar, chiar făcând o entuziastă propagandă fotbalului, povestind și demonstrând practic, pe terenul din fața actualului Liceu nr. 1, cum se desfășoară noul joc, Weiner nu trezește interesul conducătorilor mișcării sportive a vremii. Mai mult decât atât, în 1898, Asociația arădeană de gimnastică se mândrea cu faptul că „printr-
Agenda2004-26-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282569_a_283898]
-
în prezent, Parcul Central) spre terenul Velocitas. „Am avut norocul să-l întâlnesc pe fostul celebru portar al echipei C.A.T. , Géza Drexler, care pe atunci avea 8 ani și a fost prezent la evenimentul de care vorbim. Îmi povestea că, după Parcul Scudier, coloana trecuse Bega peste Püspök Híd (Podul Episcopilor). Fratele lui mai mare, Árpád Drexler, a făcut parte din echipa clasei a VII-a. Din relatările lui am aflat, pe lângă interesul mare manifestat față de primul meci de
Agenda2004-26-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282569_a_283898]
-
improvizată din sfoară. Motivul: același ca și la Arad. De teamă ca nu cumva peste noapte cineva să le fure, copiii demontau porțile și le duceau la frații Pápaffy, mari amatori de fotbal, în strada Ungureanu. Drumul dus și întors - povestește Iosif Dudas - însuma în total mai mult de un kilometru. Dar povara barelor era mai mică decât dragostea tinerilor pentru acest sport atrăgător“. Clubul Atletic Dacă în Banat fotbalul făcea încă primii pași, în restul Europei el devenise deja, în
Agenda2004-26-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282569_a_283898]
-
Respectați bunele maniere când mâncați. Lăsați-i pe alții să înceapă să mănânce, mestecați încet, nu vorbiți cu gura plină. Înainte de a pleca, luați-vă rămas bun de la șefii dvs. și mulțumiți-le pentru petrecerea reușită. Rezistați tentației de a povesti ulterior cunoscuților cum a căzut directorul adjunct pe când dansa pe masă. C. C. Feng Shui și Crăciunul Unul din cele mai frumoase lucruri legate de nașterea Domnului este Pomul de Crăciun. Dacă faceți parte dintre persoanele care caută echilibrul conferit de
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
comis un timișorean închis în corpul de gardă al cetății Timișoara, care a fost biciuit cu mai multe zeci de lovituri de bici pe 1 mai 1726. De el pomenește Jean de Jean (Deschan von Hansen). Pe 21 noiembrie 1775, povestește dr. I. Hațegan, la Timișoara se pronunță și se execută sentința asupra unui individ acuzat de dublă crimă. Sentința sună extrem de ciudat pentru noi, cei de astăzi: „... să fie dus până la locul execuției din fața Porții Transilvaniei, pe drum să fie
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
într-un stres continuu, cauzat și de efortul inuman la care eram supuși, de a alerga zilnic sute de kilometri“. Piloții - niște bănci ambulante A urmat Marocul și, mai apoi, Mauritania. François Vulliet, de altminteri un francez „tres simpatique“, ne povestește într-o română asezonată cu un delicios accent galic: „Între Maroc și Mauritania am rulat 20 de kilometri în plin teren minat, mais oui, teren cu mine și cu sârmă ghimpată“. Dunca îl aprobă cu un zâmbet amical și-ți
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
altă parte, Ministerul Propagandei Naționale a hotărât excluderea definitivă din profesie a patru jurnaliști. Alții au fost excluși doar pe cinci sau chiar doi ani. „Unii dintre cei cu care fusesem apropiat se îndepărtaseră de sentimentele tinerești de altă dată - povestește M. Șerbănescu. Evoluția socială ne distanța pe măsură ce publicațiile care fuseseră dispăruseră sau dispăreau - «Vestul», «Fruncea», «Revista Institutului Social Banat-Crișana», de «Luceafărul» nici urmă, «Voința Banatului», «Înnoirea» fuseseră ca luate de vânt. Însă nu dispăreau doar ziarele, ci și editurile particulare
Agenda2005-04-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283314_a_284643]
-
Mecanică, secția T.C.M. , din cadrul Universității Politehnica. Primul contact pe care l-a avut cu sportul s-a petrecut la vârsta de 6-7 ani, fiind vorba de luptele greco-romane, însă niciodată nu l-au atras sporturile puternice, „nu-mi place forța”, povestește în continuare Florentin Banu. Îi plăcea să asiste la antrenamente, sportivii se „jucau” și cu el, dar pur și simplu nu a fost atras de acest sport, viața avea pregătit altceva pentru el. Următorul contact cu sportul l-a avut
Agenda2005-06-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283353_a_284682]
-
115 000 lei. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Pivnița Ninei Prima parte a romanului e marcată de ororile unui război civil. În a doua parte, autorul ajunge la ceea ce dorește el să povestească de fapt: Nina, o fetiță de 10 ani, asistă la masacrul familiei sale, ascunsă într-o pivniță. „Apoi, fetița își petrece restul vieții căutând o altă pivniță unde să-și găsească o poziție identică și să se salveze pentru totdeauna
Agenda2004-35-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282825_a_284154]
-
de vorbă cu ea de mai bine de-o oră. În tot acest timp a încercat să-și astâmpere lacrimile, numai că se mai strecura câte una-două, fără voia ei. O lăsăm să-și spună necazul, pentru că, recunoaște și ea, povestind, omul își mai descarcă sufletul de amar. „Am avut noroc de un soț bun, frumos și iubitor“, își începe ea „romanul vieții“, ca s-o cităm. „Era bun și cu mine și cu părinții mei, îl iubeau ai mei ca
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
rodul iubirii mele cu Paul... Îmi amin-tesc și cum mergeam în fiecare zi la mormântul soțului meu și mă sprijineam cu burta de cruce, pentru a simți și el cum se zbătea copilul nostru. Aprindeam lumânări, vorbeam cu Paul, îi povesteam tot ce făceam acasă și-i promiteam că o să am grijă de moștenitorul lui și că o să-i povestesc cândva, peste ani, cât de bine ne-am înțeles noi. Nu știu de ce, dar mi se părea că Paul mă aude
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
sprijineam cu burta de cruce, pentru a simți și el cum se zbătea copilul nostru. Aprindeam lumânări, vorbeam cu Paul, îi povesteam tot ce făceam acasă și-i promiteam că o să am grijă de moștenitorul lui și că o să-i povestesc cândva, peste ani, cât de bine ne-am înțeles noi. Nu știu de ce, dar mi se părea că Paul mă aude și că se bucură. Într-o zi am avut o presimțire pe care nici acum nu mi-o pot
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
ales alți doi trandafiri, apoi am plecat cu tramvaiul către cimitir. Am coborât grăbită (mi se făcuse puțin rău) și abia după ce a pornit tramvaiul am realizat că uitasem florile... În fine, am ajuns la mormântul lui Paul. I-am povestit ce pățisem cu trandafirii și în momentul acela parcă am auzit un scâncet slab în pântecele meu; copilul îmi răspundea... Atunci am avut presimțirea că Paul îl vrea lăngă el, că n-o să am parte de prunc... A doua zi
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
avut presimțirea că Paul îl vrea lăngă el, că n-o să am parte de prunc... A doua zi am reușit, în sfârșit, să pun pe mormântul soțului meu doi trandafiri albi. O pedeapsă prea mare „A venit și sorocul meu“, povestește Minodora. „Am stat ultimele zile înainte de a naște la părinții mei. În seara de 29 mai 1999 am adus pe lume un băiețel frumos foc, dar, la numai două zile, aveam să aflu de la doctorul meu că se născuse cu
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
vorbă înțeleaptă: să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate duce... Mi-am îngropat și copilul și cu el ultima speranță de fericire. Așa credeam atunci, dar cu timpul mi-am găsit alte căi de bucurie interioară; o să vi le povestesc mai încolo. Acum vreau să nu uit ceva: după ce l-am îngropat pe Paul cel mic (așa-i spun eu și acum: Paul cel mic), mi-am amintit și eu, și toți din familie, că nu l-am încreștinat. De
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
caute prea mult, pentru că sunt destui copii nebotezați în oraș. Pe ultima ei finuță, Margareta, a botezat-o în luna aprilie a.c., în urma unui apel cel puțin hazliu. „Am fost într-o duminică, era pe 4 aprilie anul acesta, ne povestește Minodora, la Corina, una dintre finuțele mele preferate, în cartierul Plopi, ca să-i duc o rochiță și ceva de mâncare (are numai mamă și încă trei frați mai mari; tatăl i-a părăsit pentru o altă femeie, pe când Corina încă
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
fiind totuși prima de acest gen din Ungaria), și nici tren (întâia garnitură pe ruta Timișoara - Szeged trecând pe lângă „Crucea albă” - semnul primului drum pietruit - în 1857). Transportul, pe o brancardă, i-a fost înlesnit de ofițerii de husari. Schreyer povestește mai departe: „Chiar atunci mulți tineri soldați au fost lăsați la vatră. Ofițerii au dat un comunicat precum că aceluia care se angajează în această acțiune i se vor da 100 de florini. Dintre soldații descazarmați s-au prezentat 24
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
pictor executant la Opera Română și la Teatrul Maghiar. Din 1962 este profesor la Liceul de Arte Plastice din Timișoara. Din 1991 este cadru didactic universitar la reînființata Facultate de Artă, (ocupând, între anii 1996-1999 și funcția de decan). Biografia, povestită în cifre seci, nu dă măsura căutărilor, zbaterilor, frământărilor unei personalități complexe. A „refugiatului“ Constantin Flondor, care, în marginea de Vest a României, scrutează fragilitatea florii de măr, în căutarea sensurilor fundamentale ale existenței. Refugiat este, și se simte, pentru că
Agenda2004-37-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282858_a_284187]
-
Direcției Naționale a Farmaciilor și Medicamentului din Mali și Școlii de Hipoacuzici din cadrul Asociației Maliene a Surzilor, au organizat un ultim și chinuit bivuac în mijlocul savanei maliene, moment ce a marcat apropierea de granița cu Senegalul. Finalul aventurii ni-l povestesc chiar protagoniștii raidului: „Căldura care ne-a năucit mai bine de două săptămâni, cu temperaturi de 48°C la umbră și peste 50°C în timpul zilei, căldura de care ni se plângeau încontinuu până și... localnicii, avea să devină suportabilă
Agenda2004-28-04-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/282639_a_283968]
-
din prima generație de copii școliți în cadrul Ansamblului „Hora Timișului“. „De-acolo mi-l amintesc, eram coregraf acolo prin 1962-1964, și Werner și sora lui, Helga, erau copii foarte talentați. Știu că el era elevul lui Rene Antal, dirijorul fanfarei“, povestește dl Ciprian Cipu, directorul de azi al Centrului Județean de Cultură și Artă. „Fanfara de la Palatul Pionierilor s-a înființat când aveam eu 12-13 ani: cântam deja și la clarinet, și la chitară, povestește Werner Salm. La chitară cântam cu
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
elevul lui Rene Antal, dirijorul fanfarei“, povestește dl Ciprian Cipu, directorul de azi al Centrului Județean de Cultură și Artă. „Fanfara de la Palatul Pionierilor s-a înființat când aveam eu 12-13 ani: cântam deja și la clarinet, și la chitară, povestește Werner Salm. La chitară cântam cu taraful condus de Gheorghe Galetin, un dascăl minunat cu care-am rămas în relații bune până astăzi. Și-apoi taraful a însemnat pentru mine familiarizarea cu folclorul bănățean. Cântam de toate: piese ungurești, sârbești
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
Cel mic, Stefan, e încă la liceu. Cântă toți, dar nici unul nu va deveni muzician. Christian e baterist, a fost o vreme când făceam muzică de dans împreună, Anita e cu pianul, Stefan a ales saxofonul, dar e prea leneș, povestește Werner Salm. Muzica înseamnă trudă, ore și ore și ore de repetiții, căci e o stăpână pretențioasă, crudă cu cei care nu-i acordă toată atenția lor. Dacă muncești suficient, bucuriile sunt mari și-ți încălzesc inima. N-am să
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
prea multe caricaturi“, își aduce Criști aminte. Cu ministrul în Afganistan Cea de-a treia experiență în calitate de caricaturist de front a trăit-o în 2003, în Afganistan, într-o delegație condusă de ministrul M. Ap. N. Ioan Mircea Păscu. Atunci, povestește, nu a stat decât o zi, timp în care a expus câteva lucrări în mijlocul deșertului, unde se află baza româno-americană. Numai că o furtună de nisip i-a încurcat socotelile și a trebuit să strângă repede lucrările. Dar avea în
Agenda2004-48-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283088_a_284417]
-
foc. Cei doi au fost identificați și prinși abia în noiembrie 2003, după ce I.M.V. a ajuns în arestul Poliției pentru o altă tâlhărie, cu același mod de operare. Anchetatorii l-au luat la întrebări, iar el a recunoscut și a povestit cu lux de amănunte ce se întâmplase în noiembrie 2002. Cât despre A.D. , ea a necesitat șapte zile de îngrijiri medicale în urma atacului căruia i-a căzut victimă. A.M. , de 26 de ani, din Petroșani, și G.I.A. , de 19
Agenda2004-47-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/283076_a_284405]
-
comedie de budoar, în care spațiul și timpul nu mai au importanță, în care Antoniu și JFK dau nas în nas, printre replicile celor doi amanți, perfect previzibili unul celuilalt. Totul s-a întâmplat deja, nimic nu mai poate fi povestit, istoria e o glumă și n-avem decât să râdem de ea“, punctează secretarul literar Codruța Popov. „Horia Gârbea scrie un teatru livresc, intertextualist, exploatând teme majore ale dramaturgiei universale“, argumentează regizorul. Rolurile principale sunt încredințate actorilor Luminița Stoianovici și
Agenda2004-48-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283092_a_284421]