2,388 matches
-
Oare ce le făceau străinilor care-i supărau? Despre ce tot vociferau grupurile pentru apărarea drepturilor omului? Polițistul mai tânăr și mai Înalt Înșfăcă pașaportul din mâna lui Harry și se uită la coperta albastră cu litere aurii, apoi cercetă poza. După care ambii polițiști se uitară la Harry cu un ochi critic. Poza fusese făcută cu șapte ani În urmă, pe când avea părul Încă negru și maxilarul ceva mai ferm. Polițistul mai scund dădu din cap și mârâi ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Asukăi: «Tati era așa și așa.» Mereu îi vorbesc despre el. Nu știu dacă mă înțelege, dar tot îi spun lucrurile astea. Dacă nu i le explic eu, nu are de unde să le afle. Când întreabă: «Unde e tati?», iau poza de pe altar și i-o arăt: «Tati!Tati!» Înainte de culcare, ne uităm la poza lui și îi urăm: «Noapte bună!» Mă trece un fior din vârful capului până în vârful picioarelor. Mi se rupe sufletul. Îmi dau lacrimile. Am câteva casete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
va fi mai bine, nu te poți împotrivi soartei (și doamna Axente, după ce asistase în gând la moartea lui Viky, abia acum, cu ocazia reumatismului domnului Axente, constată că nu te poți împotrivi soartei). Bineînțeles, printre primii vizitatori, madame Pitpalac pozând ca totdeauna în persoană remarcabilă, cu toate că probabil nu mănâncă decât o dată pe zi acasă. Domnul Jianu nu va veni decât o jumătate de oră mai târziu. Așa cer conveniențele, ca nu cumva lumea să bănuiască ce se petrece între ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am convins că fața omului nu numai că e imperfect simetrică, dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire de penel sau chiar în urma unui șir de ședințe de pozat, fie ele lunare sau anuale. Ajung la idee. Planul meu inițial pentru acoperirea acestui spațiu era să scriu o povestire scurtă despre Seymour și s-o intitulez SEYMOUR UNU, cu UNU scris cu litere mari, ca o convenție implicită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vârstă de cinci zile în brațe. Walt, răposatul meu frate mai mic, care a fost omorât într-un accident postbelic în Japonia (și despre care îmi propun să vorbesc cât mai puțin cu putință în seria aceasta de ședințe de pozat, dacă vreau să termin odată cu ele), era și el un bun dansator, poate că mai puțin spontan, dar, într-un anumit sens, mult mai profesionist decât sora mea Boo Boo. Fratele lui geamăn, Waker, călugărul, cartusianul, îl diviniza, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi au părăsit acest punct de lucru care necesită maximă urgență, mai cunoscând de fapt - acest obiectiv se află În atenția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul. Ținea un braț Întins În sus, departe de adversar. Greutatea corpului vânjos Îmbrăcat În costumul brun-roșcat Îl strivea. Avusese ghinionul să-i reușească poza. Negrul dădea să apuce Minox-ul. Să-i ia micuțul aparat, să-i tragă lui Feffer câteva picioare În coaste, În burtă - ce altceva putea avea de gând? Să plece, fără grabă dacă se putea, Înainte să apară poliția. Dar Feffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reputația nimănui... — În meseria mea sînt obligat să păstrez secretele cu strictețe. De fapt, persoana cu pricinaă avea ceva de care nimeni nu știa... o pasiune ciudatăă se dădea În vînt după fotografii... cu femei goale. — Făcea colecție? — Nu, le poza. Mergea deseori la studio. Dar sînt singurul care știe asta. Eu i-am prezentat un prieten care i-a Închiriat o cameră obscurăă — Avea și un anume model? — Ei... n-aș zice că unul anume... PÎnă la urmă i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate era mașina mea În cale). Pe cînd Îmi Întindea cele zece timbre de cîte cinci yeni pe care i le solicitasem, l-am Întrebat nonșalant dacă e adevărat că familia M și-a schimbat mașina de curînd. Obișnuiam să pozez În comerciant În asemenea situații. — Mașina? Bărbatul Își mută privirea de la mine spre ghișeul alăturat ascuns după o perdeluță. Eu n-am auzit de așa ceva, spuse el. — N-avea de ce să-și cumpere mașină, răspunse pe neașteptate o voce Înăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bancnota de cinci sute de yeni mai aproape de bătrîn. — Vă amintește de cineva fotografia aceasta ? L-ați mai văzut vreodată pe omul acesta ? Cu mai multă vreme În urmă ... — De ce? Căutăm o mașină furată, am zis eu la Întîmplare. Privind poza invers, căci era Îndreptată spre bătrîn, Începuse să mă obsedeze ceva - un iz caracteristic. Nu aveam un motiv anume, și totuși pînă acum l-am considerat pe EL victimă, părere care, În mod surprinzător Începu să piardă teren. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rămîne de necontestat, dreptatea e de partea ta aici... Oi fi gelos... Nu, e altceva... Seamănă, dar nu-i chiar gelozie... Problema este: de ce numai eu am greșit și tu nu? — Mă faci să mă simt prost dacă Începi să pozezi acum În victimă... — Dar trebuie să recunoști că și tu gîndești că n-am ce căuta aici, nu-i așa ? Soția mea Își apropie picioarele și, cu arabele mîini pe genunchi, aplecată mult În față, zise: — Ei bine, atunci... Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Oricît ar fi strigat, nimeni nu se Întorcea să privească la ceva ce, de fapt, nu există. Se ridică brusc și ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, se amestecă și el, liniștit, prin mulțime. — Ultima fotografie e Îngrozitoare... oribilă. Poza ca poza, dar și fata e dezgustătoare. Cuvîntul „Îngrozitoare” nu era chiar cel mai potrivit, pentru că din punct de vedere al indecenței am văzut altele și mai și. Fundalul era complet negru și pe acest fundal fata stătea pe vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un client din afară... Ți s-a spus probabil că nu permitem clienților să ne fotografieze În studio. — Dar ce faceți În studio ? — Nu e clar ? Vor să mă privească goală... dar se uită numai. — Dar maniera În care ai pozat În fotografiile acelea... nemaipomenit! Mi-au mers la inimă. — Eu sînt altfel decît Începătoarele... dar n-am mai ieșit În ultima vreme. Mă voi căsători În curînd și nu-mi mai pot permite... Îi dăunează logodnicului meu. — Felicitări! Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
coexistența pașnică", adică fiecare dintre cei doi mari să facă nestingheriți ceea ce vor în "parohia" lor atribuită la Yalta, fără ca celălalt să mai "latre" în presă atât de vehement ca în timpul "Războiului rece". Pentru opinia publică, Brejnev și Nixon au pozat strângându-și prietenește mâinile mai-mai să se îmbrățișeze. Inutil să spunem că spionajul și alte acțiuni subversive au continuat cu aceeași intensitate, dar, la nivel oficial, ambele state, atunci când interesele lor o impuneau, adoptau o poziție similară, dură. Era cazul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
prezentator de program TV. Roata Norocului. —Antrenament. Asta e tot ce-mi lipsește. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele noutăți Nimeni din cei de la slujbă n-a recunoscut-o pe bătrâna din poză. O să iau poza la golf și la bridge și, dacă tot nu obțin nici un „rezultat“, o să sun la RTE să văd dacă o pot da la Infractori urmăriți. Sau la Infractori în direct. Sau la Ora infractorilor. Sau cum i-or mai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cutie veche de creioane colorate în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Nici un politician care să spună adevărul în toată țara. Da, parlamentul nostru e compus din hoți, fiecare dintre ei fiind responsabil în fața prim-ministrului, care este cel mai mare hoț dintre toți. Uite ce bine-i merge. În fiecare nouă poză e mai gras decât în cea de dinainte. Și totuși pe Kulfi n-o interesa. Stătea la fereastră și se gândea la lumea boabelor mici de piper, puternic aromate, a scorțișoarei, a mugurilor de trifoi și cassia, a stigmatelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a autenticității lui Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu lebede plutind pe un iaz cu multe flori rozalii de lotus; pe cealaltă, un apus de soare purpuriu pe mare, cu un barcagiu într-o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
place s-o facă. Când eram mai tânăr, am considerat întotdeauna că așa ceva e doar o pură întâmplare. Nu uita că sunt și fete cărora le place să o faci — Crezi? — Sigur, am răspuns eu. Știu eu una care a pozat pentru Debonair. Doar când a pomenit despre asta a izbucnit în lacrimi de mândrie. — Mândrie? ... Da, cred că se poate. — Cum asta? — Kitsch, a spus el, după care s-a șters la gură. Ei, trebuie să plec. — Ei, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâlnit. Ei, ce-i de făcut? Cred că trebuie să mă împac cu situația. Va trebui să sper într-un viitor mai bun și să mă rog să nu se mai întâmple nimic rău. * Mulțumită marelui meu talent de a poza într-un pasionat al picturii, expert în tapiserie și în general în arte, am petrecut o bună parte a acestei perioade agitate în lumea marii culturi alături de Martina Twain. În consecință, sunt în starea de șoc provocată de marea cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
merge, făcu el o concesie. M-a privit îndelung și apoi a dat din cap. Mâinile sunt bunicele deocamdată. —Mâinile mele? Ce vrei să spui cu „sunt bunicele deocamdată“? am întrebat neîncrezătoare. —Încep să se cam treacă, este? De obicei pozez fete tinere, înțelegi ce vreau să zic? Modelele astea încep pe la treișpe în ziua de azi. Fără zbârcituri acolo... Se apropie și îmi prinse partea de sus a mâinii, ciupindu-mi tricepsul. —Exerciții, este? a spus și mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]