1,618 matches
-
la crestele Înzăpezite ale Făgărașului care se văd În zilele senine de pe dealul Cheslerului spre Micăsasa, la locul strigăturii de unde l-a strigat Anica pe Toader care era tocmai În Sibiu, să vină acasă, să vină acasă că s-o prăpădit moșuso’, și el a auzit de acolo de departe și a venit, la gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tot. Și cum bate Donize, nebunul care adună toate cuiele și sârmele aruncate sau pe care le găsește pe drum, cum bate el clopotul bisericii când este vreme rea și cum urlă Fira Bălan că: „Da, nu vedeți că ne prăpădim! Da, tulai Doamne că oamenii ăștia nu văd că ne prăpădim! Că-i sfârșitul lumii și ei nu văd că ne prăpădim!” E de-ajuns să deschizi ochii ca să revii În dimineața ta de pionier În vacanță În care cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sârmele aruncate sau pe care le găsește pe drum, cum bate el clopotul bisericii când este vreme rea și cum urlă Fira Bălan că: „Da, nu vedeți că ne prăpădim! Da, tulai Doamne că oamenii ăștia nu văd că ne prăpădim! Că-i sfârșitul lumii și ei nu văd că ne prăpădim!” E de-ajuns să deschizi ochii ca să revii În dimineața ta de pionier În vacanță În care cel mai frumos gând este dragostea ta pentru știință, literatură și artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el clopotul bisericii când este vreme rea și cum urlă Fira Bălan că: „Da, nu vedeți că ne prăpădim! Da, tulai Doamne că oamenii ăștia nu văd că ne prăpădim! Că-i sfârșitul lumii și ei nu văd că ne prăpădim!” E de-ajuns să deschizi ochii ca să revii În dimineața ta de pionier În vacanță În care cel mai frumos gând este dragostea ta pentru știință, literatură și artă (ai primit insigne de Prieten al Cărții) și dragostea ta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
telefon la o fată pe care o cheamă Sanda și cereți cu ambasadorul Zanzibarului. Ea Închide mereu și spune „necinstiților, las’ că știu eu cine sunteți și dacă nu vă dați numele, nu mai răspund”, iar voi râdeți de vă prăpădiți. Când vă hotărâți să sunați la Salvare și Pompieri apare maică-ta care a fost la ședința cu părinții și distracția ia sfârșit. Vă prefaceți că Învățați la chimie, iar tu explici foarte serios o ecuație cu tetraoxidul de crom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duce și nu ne-a da și-am plecat cu toții, mama și tata și noi, copiii, după ei și, când am ajuns În spatele curții, unchiașul Lae suduia și se certa cu tușa că nu știa să grijească nimic că numai prăpădește și dă pe la alții și lui frati-so și dacă mai prinde pe cineva În curtea lui Îi taie capul cu toporul și așa ne-am speriat și am fugit acasă prin dosul viilor la vale și până acasă nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești, cu cizme ’nalte și pieptar unguresc. Tata Gheorghe s-o prăpădit de inimă rea. O murit tinăr săracu’. Pătru o crescut aproape singur. Într-o vreme tare i-o fost dragă Ilona. Și ei de el. În toamna lu’ 916 s-or luat. Acasă la Învățătorul satului la 10 februarie 1918
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
degeaba Însă, vorba nu-i răzbate dincolo de buze și moașa Îi pune ea un nume. Vasile și Văsălica Îi rămâne numele. Onica se face bine, copilul crește și, când are cinci ani, se Întorc În sat În casa lui Sâiu prăpădit de inimă rea și de băutură, dar Înainte de a ajunge acasă trec pe la movila din coceniște unde bradul stă singur lângă pădurea de fag, de o sută de ani, și se pun amândoi În genunchi și spune Onica: După mersu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
locală de atletism a poliției dorea o sponsorizare. „Mă simt foarte rău, aici, în patul meu cald, când cele mai bune prietene ale mele cine știe pe unde rătăcesc, chinuindu-se prin vânt și furtună sau poate chiar s-au prăpădit.“ Jurnalul Annei Frank, 19 noiembrie 1942 „Mă întreb mereu dacă nu ar fi fost mai bine să nu ne fi ascuns, să fi murit și să nu fim nevoiți să trăim calvarul acesta.“ Jurnalul Annei Frank, 26 mai 1944 15tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în odăile întunecoase: —Și ce mare brânză mai e și un bancheraș care trebuie să facă speculă cu banii altora când el însuși nu are nimic, decât datorii la o bancă? Păi unul ca ăsta nu-i altceva decât un prăpădit de angajat, care n-o să reușească în vecii vecilor să se ajungă. Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a fost tatăl meu. Și mama sta în sufragerie, în fața ușii dinspre grădină. Silueta ei era doar un contur mai întunecat pe fundalul format dintr-un pom și un răzor cu flori. Tata și noi, copiii, eram în jurul mesei, ne prăpădeam de râs și nu mai pridideam să ne povestim tot felul de mărunțișuri zilnice, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Mi-am aruncat ochii spre mama și tăcerea ei m-a durut. Uneori, când eram singur cu ea, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să-i observe pântecul balonat de o sarcină înaintată, și un „o” ce i-l formează gambele ei, încheiate la pământ cu două ghete, vârf în vârf. El se pleacă la urechea fetei, spune ceva și râd amândoi, să se prăpădească. Paula deschide apoi geanta ei de taxator de „tram”, scoate o monedă de zece coroane și i-o întinde fericită... „Despre nopțile pe care le-am petrecut, întovărășit de Ioșca, nu vreau să vorbesc. O voi face, poate, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să trăiască pe picior mai mare decât ar fi trebuit -, dar mi-a plăcut enorm de el. Făceam plimbări Împreună. Era un povestitor extraordinar. Dar se vedea că e bolnav și nu puteam să nu mă gândesc că, dacă se prăpădea, avea să-mi ofere șansa de a ajunge la Punch și de a obține, În fine, un salariu regulat. Nici un alt desenator angajat nu se apropia de vârsta pensionării Într-un viitor cât de cât previzibil - Tenniel și Keene erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acum, se bucurase de mult succes. Henry era impresionat de atenția evidentă cu care era abordat fiecare aspect al ultimei sale producții și și-l notă În minte pe Alexander ca pe un potențial producător al creației sale. Alice se prăpădi pe 5 martie. Înainte de a intra În comă, Îi dictă lui Henry o telegramă pentru William: „Dragostea mea cea mai caldă tuturor. Adio. Mă duc curând. Alice.“ Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru că o punea În circulație. Îi Înapoie exemplarul cât putu de repede, Împreună cu o scrisoare atent compusă, În care Își ascundea adevăratele sentimente În spatele unei măști de amuzament civilizat și detașat. Poate era mai bine pentru bietul Symonds că se prăpădise, chiar și la tânăra vârstă de cincizeci și trei de ani, Înainte ca Întreaga povară a dezaprobării manifestate de societate să se prăbușească peste el. Henry adusese cu el la Paris o idee pentru o piesă nouă, la care Începu să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
școala, mă găsesc în sala de așteptare a gării. Unde voiam să plec? Oare aveam planuri de călătorie? Eram oare atras spontan spre sud? Să-mi iau tălpășița, chiar dacă ilegal, în zona aflată sub ocupație americană, unde, într-un cătun prăpădit între Altötting și Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie umbra fiecărei mișcări a magului, tot așa cum fericirea merge În urma focurilor de artificii; l-am văzut, În sfârșit, pe magul care, după ce i-a dat o mână de ajutor lui Nemirovsky, a luat-o la goană spre coșmelia prăpădită din fundul curții, ca să-l mântuie pe Fang She, a cărui fericire nu atinsese, În noaptea aceea, desăvârșirea din pricina unei crize de febra fânului. Operațiunile de salvare sunt și mai demne de admirat, dacă enumerăm minuțios cele douăzeci și opt de circumstanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
c-o să mă tragă dă mânecă și m-am pus În gardă. Da la mandea Îl aducea ceva și mai rău. — Anu ăsta, 1927, am călcat pă broască, mi-a esplicat. D-o parte, creșterea iepurilor albinoși, dă la un prăpădit dă anunț dreptunghiular ca ale lu Longobardi, m-a lăsat cu quinta ciuruită ca strecurătoarea, plină ochi dă vizuini, peluze și alte alea, și n-am căzut pă luat vro grăunță nici la pronosport, nici la ipodrom. Pă bune, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ogeac dă nu plouă În iel. A doua zi la crăpatu zorilor, când, vai dă mămulica mea, am dat să mă coafez cu bonetu dă bucătar, am și ginit că În cămară haleala făcea pași. Nu iera vro minune: deși prăpădea camăta dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba Gato, o linguriță scurtă dă zahăr și niște resturi dă coji dă portocală pă post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tufă putredă; pă mine nu mă Îmbrobodesc cu una, cu două și-arunc și io Întrebarea dacă alde ăștia, pentru care n-au ajuns ăi doi hamali dân otel, or fi pă bune granguri pă cai mari sau numai niște prăpădiți dă ficiori dă imigranți, care s-a umplutără la buzunar. În via Domnului ie dă toate. O tărășenie care să pare ca toate alelante mi-a dat coraj. Pă când stăteam În salonu dă sofragerie, spate În spate cu masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ultima sută dă metri soarta m-a scutit să halesc pilula aia amară. Cárdenas nu venea ca leterat, ci ca studinte amator dă mașini filmatoare. Anche dă doamna Mariana, după fabula care a vrut să ne-o bage Între sprâncene prăpăditu dă Farfarello intrusu. Măndel i-am esplicat până m-am ostenit (că aveam decât chef să trag la moment o sforăială În patu cușcă) că comunicarea lui n-avea bază d-a dreptu, fincă cum, spune-mi și mie, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o șterg pe loc, ca bicicleta. Io nici că voiam alceva, da scârba cine mi-o estrage? C-un arșin dă marjă dă eroare care, pă bune, nu ierta depozitu dă târnuri și măturicioaie care ie o demonstrație dă cum prăpădește mălaiu bosu dă personal din S.U.P.A. noastră, am tras pă curat concluzia că lectura avea să fonționeze În salonașu mesei rotonde, care ie o mobilă dă forma aia În el. Dân fericire, mai ie ș-un paravan, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cale. Dar n-am făcut decât să aprind luminile, Hal. — Da, numai că nu știai asta când... — Ba știam. Pe buton scria „Iluminare incintă“. Era destul de clar. Ceilalți tocmai părăseau camera când o auziră pe Beth spunând: — Nu sunt vreun prăpădit de la marină pe care să-l tot comanzi, Hal... Apoi Barnes răspunse ceva și, În fine, vocile se stinseră. — La naiba! răbufni Ted, izbind unul din pereții metalici, care sună a gol. Trecură În Cilindrul C, În drum spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unde găsim metode pentru o reușită deplină a actului sexual: „GÎdilați-vă zonele erogene cu pene”. Cum zone erogene cu pene n-au decît păsările, și nici ele toate, trebuie găsită inițial pasărea potrivită, apoi o gîdili. Cică rîzi de te prăpădești. Adică exact cea ce nu faci după al nouăzeci și doilea număr al Dimineții, care te aruncă din start În abisurile nostalgiei. Doina Donciu semnează un articol scurt, dar foarte Încărcat de sensibilitate. Printre repetate sughițuri și Înlăcrimări, această pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
12 ani fierbinți, pe care le sărutam pe gură, eram la țară, acolo unde cu siguranță s-a născut veșnicia stupidității absolute. În ’79 mi-a murit un prieten, avea 21 de ani, a făcut un seminom și s-a prăpădit În șase luni. Era muzician. Prin urmare groparii n-au Înțeles de ce-am pus un casetofon pe mormînt și-a Început să se audă un cîntec de Dylan. Eram toți foarte tineri. Eram toți foarte triști, Riaba, găinușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]