1,763 matches
-
frontul imaginarului simbolic de către regimul național-comunist. Addendum: Cultul personalității. Moartea prematură a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965 a pus capăt cultului personalității început deja să se coaguleze în jurul figurii sale. Programa școlară de Istorie pentru clasele VIII-XI (1952), deși sublinia preceptul ortodox al materialismului dialectic care stipula rolul hotărâtor (dacă nu cumva chiar exclusiv al) maselor în istorie, creează totuși o breșă în fortificația dogmatică, semnalând importanța personalităților în istorie. Odată această fisură creată, programa stipulează că "O deosebit de mare importanță
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme de conceptualizare a trecutului românesc. Predominantă devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" - clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" - este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trei stiluri de reprezentare nu sînt stiluri pure, ci combină în mod necesar diferite tipuri de responsabilități. Trebuie sesizat unde se află punctul de echilibru. Delegații Delegatul modern nu primește direct ordine de la electoratul său; cel puțin formal, nu încalcă preceptul care, de exemplu în Constituția italiană, îl obligă "să reprezinte națiunea fără angajare prin mandat." În majoritatea cazurilor, mandatarul său este, din punct de vedere formal și practic, partidul care prezintă candidatul și care i-a asigurat alegerea. Așadar, punctul
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se dorea acumularea unor informații generale despre Imperiul Roman. În anul 100 e.n., cronicile chineze consemnau sosirea în China a unor solii din țările Doule și Menqqi, identificate cu Tracia și Macedonia. În anii de maturizare a națiunii Huaxia chineză, preceptele filozofiei confucianiste au fost acceptate ca ideologie de stat și s-a definitivat sistemul de relații de pace și liniște la granițele dinastiei la putere Han. Conform gândirii confucianiste, căreia îi era străină ideea folosirii armelor pentru impunerea supremației, scopul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
împărat (sistem practicat în regiunile romane); astfel a fost întemeiată dinastia Song și, ulterior, statul Song. În 15 ani (până în 1975), Song a realizat unificarea tuturor teritoriilor locuite de neamul Huaxia. În cursul a 300 de ani, au fost aplicate preceptele ideologiei confucianiste, îmbogățite cu gândirea neoconfucianismului și caracterizate de un spirit realist și practic, prosperitate și inventivitate, care au dat naștere germenilor timpurilor moderne și au propulsat China în fruntea dezvoltării economice, navigației și culturii în lume, 300 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și a impus prin foc și sabie dominația manciuriană, a consolidat puterea imperială și a întărit administrația centrală. Împărații dinastiei Qing au instaurat, în anul 1856, sistemul de examinare pentru ocuparea posturilor în administrații de stat și au guvernat în conformitate cu preceptele neo-confucianismului, atrăgând vechea intelectualitate Han, fără să i se atribuie posturi de conducere. Au fost elaborate opere enciclopedice monumentale, implicând erudiții intelectualității chineze Han. A fost încurajată crearea unei rețele de școli de stat și particulare, oferindu-se șanse celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a înțeles probabil ce o așteaptă. Totuși nu am auzit-o plângându-se măcar o singură dată, nici de durerile provocate de tratament și nici de sentința irevocabilă a destinului. Mama a fost o ființă profund religioasă, care respecta toate preceptele religiei noastre. În modestia ei exemplară, se oglindea o practică a moralei interioare de o frumusețe rară. Avea un temperament tolerant până la extrem și era o ființă de o bunătate generoasă parcă fără limite, iar însușirile sale, derivate din personalitatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dar nu în vapoare arborând drapelul Franței, ci în vase grecești însoțite de corăbii franceze. Mitterrand va justifica acțiunea argumentând că "salvarea unor vieți umane nu se cântărește prin calcule de profit și pierdere 55", o frază care amintește cunoscutul precept ebraic despre raportul direct dintre "salvarea unei ființe umane unice" și "salvarea unei lumi întregi". Arafat va încerca să exploateze până la ultima limită interferența lui Mitterrand în eforturile evacuării lui din Liban și în acest sens va trimite un mesaj
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bufonilor, dacă nu o să vă ajungă, mai sînt tufișuri, pădure, păpușoaie. Mai ales iarna, pădurea va fi plină de... Deși Anica dorea un comunism cam cum și-l imagina ea, n-a fost să fie. Dar ea, personal, proceda după preceptele auzite sau imaginate. Bea bățos secărică și făcea dragoste. Apoi umbla cu tractorul prin sat. Pînă a rămas grea se bucurase de toți flăcăii satului. Lumea este rea și întreabă fata în bășcălie: Anica, cu cine l-ai făcut? Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este. Cu siguranță ar fi remarcat că n-are agățătoare. Pînă la această fază, absolut toți oamenii ar fi procedat la fel. De aici încolo, felul de a se comporta diferă de la om la om. Unii oameni cad sub influența preceptelor creștine și anunță găsirea obiectului care, cu siguranță, a creat multă amărăciune proprietarului. Ei trăiesc un sentiment unic de mulțumire sufletească cînd îl redau proprietarului. Alți oameni își însușesc stiloul, chiar dacă ar fi posesorii a încă trei, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sfântului Ioan Gură de Aur, curând după citirea Crezului, participanților la slujbă li se spune ceva asemănător: „Sus să avem inimile!“ Dar e limpede că, de data aceasta, nu mai e vorba de o simplă exigență sentimentală sau de un precept moral. În perimetrul mai tuturor religiilor, inima e un instrument de cunoaștere, dacă nu chiar cel mai eficient dintre toate, când e vorba de cunoașterea supremă. „Sus să avem inimile!“ e, în acest caz, o axiomă a efortului cognitiv, o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să rămână doar o practică, nu să capete un rol de decizie În societate, așa cum preconizează, mai pe față, mai pe din dos, clericii, unii - dacă nu toți - dorind chiar puterea de a cenzura știința. Iar asta În baza unor precepte zise revelate, dar de fapt manifestare a limitelor unor oameni de odinioară, aceiași care postulau că Pământul e plat, În centrul Universului, dar și că la „sfârșitul lumii“„stelele vor cădea pe Pământ“; cel mult, Pământul va cădea pe o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de filologie cu care pare a fi posibilă stabilirea "acordului fin" intelectual, altfel de nerealizat în interiorul unei căsnicii pripite și nepotrivite. "Codul eticii și echității socialiste" acționa discreționar pretutindeni, iar membrul de partid Codreanu trebuia să-și alinieze viața intimă preceptelor oficiale. De unde tot soiul de presiuni, ingerințe, mizerii, turnătorii, anonime, persecuții. Tânărul dascăl începuse să publice în "România literară", era, totuși, un "cadru" de perspectivă, se cuvenea recuperat și, de ce nu, utilizat în aparatul de partid al municipiului Huși. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Răspândirea, receptarea, acceptarea creștinismului a fost și în cazul suedezilor, ca și al altor popoare rezultatul unei duble acțiuni. Al misionarilor veniți din Europa. Dar și al inițiativelor unor căpetenii politice suedeze care, din rațiuni politice, vor prelua și propaga preceptele morale creștine, spre a-și instaura și consolida puterea. Despre păgânismul și politeismul suedez în ajunul pătrunderii creștinismului, ne relatează învățatul Adam din Bremen. La Uppsala, vechea capitală, bunăoară, exista un templu păgân, închinat zeilor Thor, Odin, Frej; iar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
formă de scriere a istoriei practicată de clasa politică din estul Europei până la schimbările politice din anii '90. După 1990 au apărut în grupul istoricilor care tratează despre Bucovina nume noi, iar vechii istorici continuă să scrie eliberați de fostele precepte politice. S-a ajuns astfel să se scrie despre diverse aspecte politice și sociale ale istoriei Bucovinei, care nu au fost niciodată tratate până acum. Doresc să compar Bucovina, istoria ei, cu un copac care se dezvoltă de secole, supraviețuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui Zalmoxis Versurile rostite de sacerdoții geți în cadrul ceremoniilor secrete sunt, după părerea mea, foarte asemănătoare cu versetele de aur, χενδά έπη, pe care le învățasem pe de rost în timpul călătoriei mele în Grecia. Mi s-a părut că, aici, preceptele acestea, ce-au fost atribuite de greci lui Pitagora, sunt investite cu o mai mare naturalețe, revelând unele cunoștințe practice închise în expresie poetică: „Pune mâna pe umărul omului pe care vrei să-l vindeci și vorbește-i. Apleacă-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
totul abstract, ne-o imaginăm numai pentru alții. Doar acum, ajuns în pragul bătrâneții, obsesia morții a devenit pentru mine una autentică. Am venit la Tomis ca să învăț a muri. Nu știu cum am conceput acest vers. Probabil că face parte dintre preceptele lui Zalmoxis enunțate de Aia. Și totuși, trebuința asta a sfârșit prin a-mi spori capacitățile cognitive. Trebuie să revăd paginile lui Socrate despre moarte din Phaidon. Dincolo de ziduri Nimeni nu s-a interesat de mine când am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu poate, nu acum, chiar dacă nu înțeleg motivele. Până la urmă, hotărăsc să accept invitația lui Cotys. Ea este cea care-mi pregătește schimburile și proviziile ce-au să-mi trebuiască în timpul călătoriei; în desagă pune și câteva opuscule ce conțin preceptele lui Zalmoxis. Cu o recomandare, aceea ca să le învăț până la Sarmisegetuza, să fiu pregătit să răspund când voi ajunge în fața marelui preot. Imaginea șarpelui fantastic îmi va ocroti gândurile și trupul, ferindu-mă de orice fel de rău. Plec, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-ar fi născut, odată cu lumea ce foiește vie în jur. Parcă se află încă în faza de probă a începutului și nu întâmplător Orfeu a devenit faimos ca poet folosindu-se de sunetele ei. Cultura lor e predominant orală. Preceptele sunt memorate și urmate, tocmai pentru că nu sunt scrise. Dar preoții lor folosesc o scriere secretă. Sunete și cuvinte Rescriindu-mi Metamorfozele, m-am amuzat împreună cu Aia să improvizăm unele expresii noi, descoperind că, în spatele fiecărei schimbări mitice a corpurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fie îndulcit de o femeie atât de devotată. Corpul eteric Corpul meu devine eteric. Simt că mă încarc treptat de puteri spirituale care mă răpesc din peisaj. Mă dărui entității arhetipale ce s-a întrupat în mine. Mister Cunoșteam dinainte preceptele pitagoreice, printre care și pe cel de a ști să asculți. Aici am învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
recupera limita condiției efemere. Eroul alege să trăiască în ciclul Marii Reîntoarceri și refuză nemurirea - iată un hybris surprinzător! Dar asta se-ntâmplă numai după ce a ajuns să-și atingă ținta cognitivă. Geții acceptă cu mare seninătate realitatea morții. Potrivit preceptelor propovăduite de Zalmoxis, să trăiești înseamnă să mori. Să nu mori, înseamnă să nu trăiești. Deci să trăiești pentru moarte. Să trăiești pentru a-ți căuta moartea ce ți se potrivește. Și totuși, eu nu reușesc să mă las complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aia am devenit un întreg de nedespărțit; înțelegerea noastră, până și în lucrurile cele mai infime, e completă. Iubirea noastră e o formă autentică de amor intellectualis. Nu vom mai putea trăi fără să ne vedem și să ne vorbim. Precepte zalmoxiene „Venerează mai întâi de toate zeii, așa cum cere legea; ține-ți jurămintele făcute și cinstește-i pe eroi și duhurile din lumea de jos, făptuind în respectul regulilor.” „Nutrește respect părinților și tuturor celor de care ești strâns legat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu le dă prea multe.” „Vorbe bune și rele le e dat oamenilor să audă: nu te lăsa răvășit sau abătut din drum de ele.” „Dacă cineva va avea să-ți spună minciuni, cu înțelegere și blândețe rabdă și respectă preceptele: nimeni, prin fapte sau cuvinte, să nu te poată face să zici sau să faci ceea ce nu ți se pare ție că e bun.” „Cântărește-ți bine faptele ca să nu săvârșești lucruri nelalocul lor; e prostesc să vorbești și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
își cauzează oamenii înșiși propriile lor rele: nefericiți, ce nu văd bunurile ce le au în preajmă și nu le cunosc, și doar puțini știu să se elibereze de propria-le trudă.” „Dacă le vei învăța, vei îndeplini cu ușurință preceptele mele și vei merita o deplină ușurare de orice necaz. Însă abține-te de la lucrurile care s-au spus, îndreptându-ți fiece faptă, în riturile publice și private, către dreptate, așa încât în tine să triumfe ce e mai bun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
disting solemnitatea vorbirii ei și disperarea agonică pe care o ascundea. Aia vorbea aproape în extaz, ca o Pythie. Încerc să păstrez această intensitate a trăirii, pentru ca nimic din ceea ce este înscris în aer să nu poată să-mi scape. Precepte nescrise Să-ți aștepți senin sfârșitul. Să nu te lamentezi laș. Să fii pur. Să știi să mori singur. Flori Sunt obosit. Azi am săpat pământul; am plantat niște flori agățătoare ale căror cupe se deschid numai în zori. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]