1,241 matches
-
modurile se exprimă prin forme specifice, redate prin afixe și/sau verbe auxiliare. Modul este asociat cu alte categorii ale verbului, timpul și aspectul. În gramaticile tradiționale ale limbii române, modurile sunt împărțite în două categorii: moduri personale (și totodată predicative) și moduri nepersonale (și nepredicative). În gramaticile unor limbi, acestea din urmă nu sunt considerate moduri, ci forme nominale ale verbului. Modurile personale se caracterizează morfologic prin faptul că verbului la aceste moduri îi sunt specifice categoriile gramaticale de persoană
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
ul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă o acțiune, o întâmplare sau o stare prezentată de vorbitor ca un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
puțin în anumite limbi, într-o astfel de propoziție, tema este pe primul loc, fiind de regulă subiectul, iar rema este toată partea din propoziție de după temă. Exemple: În aceleași limbi, o excepție este propoziția cu predicat nominal având numele predicativ exprimat prin substantiv sau pronume. În acestea, subiectul poate fi și la începutul, și la sfârșitul propoziției, dar tema rămâne pe primul loc, iar rema pe al doilea. Exemplu: În diversele situații de comunicare, nu toate propozițiile sunt canonice. Vorbitorii
Temă și remă () [Corola-website/Science/335021_a_336350]
-
͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
verb. Funcția sintactica a pronumelui relativ care introduce o propoziție atributiva se poate recunoaște ușor înlocuind pronumele cu substantivul din regenta al carui loc îl ține, la cazul pronumelui: - subiect: Am apreciat elevă 1/ care se pregătește temeinic.2/ - nume predicativ: Nu știam 1/ care este rezultatul concursului.2/ -atribut pronominal genitival:El s-a așezat lângă o fântână 1/ a cărei apă se scurgea. 2/ - complement direct: Zmeul acesta este mai puternic decât frații lui 1/ pe care i-a
Adverb relativ () [Corola-website/Science/335613_a_336942]
-
de confundat cu prepoziția "de" + articol hotărât înaintea substantivelor singulare cu funcție de atribut sau de complement. Aceasta înlocuire are loc în câteva cazuri: 1. În general în propoziție negativă: Constituie excepție de la această cazul când negația se referă la numele predicativ ("Je ne suiș pas un idiot" „Nu sunt idiot”) sau cand substantivul este pus în contrast cu alt substantiv: 2. După exprimarea unei cantități cu un adverb sau un substantiv: "beaucoup" „mult, -a, -ți, -te”, "trop" „prea mult, -a, -ți, -te”, "autant
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și are loc și altă schimbare fonetica: 5. Cazuri speciale: Câteva adjective frecvente au două forme de masculin. Formă cu finală vocalica se folosește când nu urmează după ea un cuvant cu care se leagă, de exemplu atunci când este nume predicativ ("Îl fait beau" „Este timp frumos”) sau când este antepus că atribut unui substantiv cu inițială consonantica: "un beau chateau" „un castel frumos”. Formă cu finală consonantica (totdeauna l) este antepus substantivelor cu vocală inițială: "un bel enfant" „un copil
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cu trei forme sunt următoarele: Pluralul adjectivelor se formează după aceleași reguli și cu aceleasi excepții că cel al substantivelor (vezi mai sus). Adjectivul se acordă aproape totdeauna în gen și număr în calitate de atribut cu substantivul determinat și că nume predicativ cu subiectul propoziției. Dacă un singur atribut determina mai multe substantive, dintre care cel puțin unul este masculin, acordul se face la masculin plural: "une ville et un village italiens" „un oraș și un sat italian”. O excepție de la regulă
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
adjectivului "grand" „mare” în unele cuvinte compuse devenite arhaice, precum "une grand-mère" „o bunica” sau "ce n’est pas grand-chose" „nu e mare lucru”, deoarece în franceză veche "grand" avea doar această formă la singular. Altă excepție este cazul numelui predicativ într-una din construcțiile de scoatere în evidență din limba vorbită. Astfel construcția fără scoatere în evidență "Cette invitation est très gentille" „Invitația aceasta e foarte amabila” devine "C’est très gentil, cette invitation" „E foarte amabila invitația asta”. De
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
toate”, "Ces objets forment un tout" „Obiectele acestea formează un tot”), si poate fi și adverb: "Elle m’a parlé tout doucement" „Mi-a vorbit încet de tot”. Autre Acest cuvânt poate fi articulat sau nearticulat. Nearticulat, "autre" este nume predicativ: "Paul est autre que je croyais" „Paul e altfel decât credeam”. "Un(e) autre" poate fi: "D’autres" este pluralul determinantului/pronumelui "un(e) autre": Alt determinant + "autre": Alt determinant + "autres": Autre chose este numai pronume: "Moi, îl me faut
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
ne boit ni vin ni bière" „Nu bea nici vin, nici bere”. Însă "ni" nu înlocuiește articolul hotărât: "Elle n’aime ni le vin ni la bière" „Nu-i place nici vinul, nici berea”. 5. Numele de ocupație în funcție de nume predicativ se folosesc fără articol dacă subiectul este un substantiv sau un pronume personal, si daca numele de ocupație nu are atribut: "Paul/Îl est journaliste" „Paul/El e ziarist”, dar "C’est un journaliste" „(Acesta) e un ziarist” (subiectul nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
numai în cazul complementului direct, dar este folosită numai în limba scrisă: C’est elles que nous attendions" sau Ce șont elles que nous attendions" „Pe ele le așteptăm”. Cu "c’est ... que" se poate scoate în evidență și numele predicativ: "C’est svelte et blonde que je l’imagine" „Zvelta și blondă mi-o imaginez”. Dacă verbul copulativ este "être", uneori este facultativ: "C’est un brave type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type que Pierre" „E
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
est vrai" „Această/Asta e adevărat”. Scoaterea în evidență a complementului direct seamănă cu cea a subiectului, inclusiv prin faptul că și acesta ajunge la începutul propoziției: Acest procedeu este folosit și pentru scoaterea în evidență a celorlalte complemente: Numele predicativ exprimat prin adjectiv poate fi scos în evidență în două sensuri: Cu această din urmă construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la începutul propoziției: Acest procedeu este folosit și pentru scoaterea în evidență a celorlalte complemente: Numele predicativ exprimat prin adjectiv poate fi scos în evidență în două sensuri: Cu această din urmă construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin substantiv: "Îl ne seră jamais président „Nu va fi niciodată președinte” → Président, îl ne le seră jamais" „Președinte nu va fi niciodată” (dar poate va îndeplini altă funcție). Exemple: Observații: În exemplul precedent, "c’est" poate fi înlocuit
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul întrebării, de ce fel de cuvânt exprimă această parte de propoziție și de ce fel de cuvânt exprimă subiectul întrebării: Întrebarea referitoare la complementul direct nume de persoana are patru variante ("Qui tu aimes ?", "Qui
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ inanimat, cănd subiectul întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere numai identificarea este pronumele "lequel/laquelle/lesquels/lequelles" care poate avea aceleași funcții sintactice că pronumele în general, iar întrebarea pe care o introduce poate avea și ea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]