2,230 matches
-
moarte își găsea cu siguranță sfârșitul până să fi atins poalele muntelui. Când fu gata să-și ia avânt cu brațele larg deschise pentru zborul morții, alunecă fără voie într-un fel de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
palma sa... Nu se mai întrebă însă cu privire la alternativă, deoarece un sângeriu nesănătos înlocui oranjul imediat. Inima îi galopa nebună. Ca să și-o domolească, aspiră cu nesaț aerul, evacuându-l apoi în porții mici, ca și cum plămânii lui s-ar fi prelins pe niște trepte inegale. Realiză că spectacolul cromaticii mișcătoare îi e aprig dușman și închise ochii. Pe dată se simți alt om! Inima i se domoli, putând acum să-și audă propriile gânduri, mai toate năucind în jurul aceleiași întrebări: unde
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
nu se vedea; era sub pântec, pentru că era întinsă pe burtă. Așa căzuse. Era pe moarte. Am întins mâna, s-o trag de sub leasă la soare. S-a încordat să se întoarcă și a mugit stins. Pe sfârcurile țâțelor se prelingeau picături de lapte. Din părul scămo- șat ieșeau aburi. Corpul era moale ca de moluscă. Lacrimile, acum, curgeau de-a binelea. Ge- mea greu. Mi-am dat seama că era lăuză de una- trei zile. Iezii erau prea mici s-
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > REFUZ DE UNIVERSURI Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 916 din 04 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Singurătatea nu se măsoară în cuarțuri azi... mâine... întotdeauna, prezentul se prelinge în vis fracționat nu știu de ce nu știu pentru ce nu știu finalitatea. Țesem un parcurs incert, curbat de lumină repetat în infinite variante ocolitoare fiecare secțiune rămâne întipărită felii, felii dintr-o memorie colectivă, așezarea universului se reduce la
REFUZ DE UNIVERSURI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371097_a_372426]
-
au fost înmormântați, dacă nu au fost botezați, se scoală din mormânt în fiecare noapte și încep a striga de trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce
NOAPTEA DE SÂNZIENE (SAU NONŞALANŢA NEGATIVULUI ALFA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371120_a_372449]
-
Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului mă-nfior ca o floare de salcâm când roua o atinge, așa mult vreau să-ți întâlnesc privirea încât ochii pășesc tot mai aproape de tine, sărutul se prelinge tandru pe firul de gând te caută prin ceață, prind prima stea căzută din inimă. suspinul plutește în aer... ștergi roua ceruită în jurul ochilor, acum te văd parte din zori, stele-mi prinzi în păr, tăceri atârni dincolo de gânduri, fără
VOI INTRA ÎN PLOAIA TA! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371171_a_372500]
-
apei, doar unduiri ușoare dansau deasupra mării. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu pluteam pe mare. Din când în când, introduceam șapca de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea mă înfioara. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul meu, le era foame. Erau prietenii pescarilor. Cel mai curajos se așeza pe copastia bărcii și privea țintă peștele din cârlig: I-l aruncam. Atunci, începea cursa contra cronometru
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
tainic peste miriști, Un greier mic se roaga de mălai, La mine-n suflet duduie iar sobă... Veniți, voi greieri mici și fără trăi! Trec crizanteme dulci peste limanuri, Castanele fierbinți din tine pier... Melancolie tandra, feminină, Vis... Toamnă se prelinge din penel. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: PASTEL DE TOAMNĂ / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2080, Anul VI, 10 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PASTEL DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371293_a_372622]
-
Stau la pândă după munte nori ochind sorita vale, coame negre sau cărunte cu stropi mari vor să prăvale. Se pornesc încet,hoțește până-ntunecă tot cerul. Uite-un trăsnet, se stropșește consfințind doar efemerul. Cețuri rare-n temenele se preling ca o iscoadă. Muntele ar vrea să spele tot ce are ca podoabă. Speriați de-ntunecare oamenii opriți din treabă, se ascund cu mic, cu mare sau deschid umbrele-n grabă. Răpăind în picuri repezi, apele devin torente. Curg prin văi
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
Acasa > Poeme > Antologie > SONET Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Hai să vâslim femeie înapoi Spre timpurile care ne-au învins, Să rupem umbra care s-a prelins, Înstrăinându-ne pe amândoi. Acolo a rămas ceva din noi, Mă-ntorc flămând la marele mister, De ce s-a instalat atâta ger? Nu mai citim pe frunze de trifoi... Altarele din noi se sting ușor, Stârnind în inimi zbateri inutile
SONET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344765_a_346094]
-
Pe o cruce zidită-ntr-o rană”. Slova are și rol taumaturgic și de ablutizare, precum apa scursă din cenușa lustrală, rămasă în urma arderii crenguțelor de finic, din Duminica Floriilor: „Curge slova sfioasă atinsă de jar / Și un vers se prelinge pe cană / Un suspin rătăcit răstignit în zadar / Pe o cruce zidită-ntr-o rană // Spală slova păgâne sudalme de șanț / Rotunjit peste ele stă cerul / Și duioase chemări îmblânzite de lanț / Doar năluci să le afle misterul” (Slova). Iubirea
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
timpul pe strada Mântuleasa. Intersecții de raze și umbre, punți către cer. Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii, păstrează nisipul din vidul clepsidrei. Razele sufletului oglindesc mozaicul pașilor mei prin întuneric. Prin lumina felinarelor, aripi de îngeri sfâșie tăcerea. Prelinse în urmă, două din umbrele mele se întind către cer. Sunt umbrele sufletului nostru risipite în tu... în eu... în eu... în tu... Își caută urmele noastre în timpuri. *** Adina Daniela Dumitrescu: „Cuvânt înainte” Vorbesc porțile cerului de-o copilă
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
timpuri. *** Adina Daniela Dumitrescu: „Cuvânt înainte” Vorbesc porțile cerului de-o copilă, ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
desfășurare, Înmuguresc noua cohortă, luând a pomilor culoare. În ploaie regăsesc o frunză, căzută e în apa vie, Învăluindu-mă pe mine, în viața ei de sihăstrie, Rămân în apa curgătoare, în cercul frunzelor mirate De-atâta cer, ce se prelinge, într-un oftat de libertate. Lilia Manole Referință Bibliografică: ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344842_a_346171]
-
iubirea care mi-a dat senzația că am venit din infinit o datorez ei. Am iubit-o pe mama enorm. Mama venea des la mine și de fiecare data cand interpretez sau ascult “A venit aseară mama”, lacrimile mi se preling pe obraz. De fapt romanța întotdeauna eu am interpretat-o plângând. R.E.L: Așa mi se întâmplă și mie. Aș vrea să le spunem cititorilor unde a văzut lumina zilei maestrul Dan Iordăchescu. D.I.: Eu m-am născut la 2
DE VORBA CU DAN IORDACHESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344949_a_346278]
-
Autorului Mă învelești în noapte cu galerii de dor Iubind Venera...reîncarnată-n mine... Ești umbra caldă pe care o ador Și-aduci seninul puterilor divine. Imi iubești trupul cu formele sculptate Ce raze de-aurore în tine ți-a prelins. In gândul tău de noapte săvârșim păcate Iar inima ți-o-mbăt cu sângele-mi aprins... In taina nopții noastre eu îți sunt Lumină. De dorinți flămândă, te îngrop în mine Săruturile noastre, dorul ni-l alină. Trupu-mi plin de
RAZE DE-AURORE de DOINA THEISS în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345764_a_347093]
-
revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată țipase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
pe caldarâm, cu poșeta cât colo. M-am adunat de pe unde eram și i-am spus: -Nu mai văd cu dreptul, nu mai văd cu dreptul... Credeam că mi-am spart ochiul. Am pus mâna la ochi și am simțit prelingându-se pe obraji o licoare fierbinte. De fapt, sângele îmi inundase ochiul. M-am speriat tare. Ea s-a zăpăcit de tot. Nu știa ce să facă. Să adune lucrurile împrăștiate, să mă adune pe mine. În fine, a găsit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! exclamă
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
prese plină de cuvintele goale apasă rob al torturii inima cerului poate vei strivi credinței miezul păcălește-te că ești învingător până la Înviere în acel punct clopotele vor atinge timpanele surzilor de douăsprezece ori într-un șirag de lacrimi autentic prelinse pe obrazul neîncrederii lumina luminilor va înveli inimile pentru încă un fragment de timp prins în colțuri de zid în piatra unghiulară a realității spiritului imagine: "Branda înaintea Dochiei. Calendarul pentru poporul Românesc 1852" Referință Bibliografică: realitate / Anne Marie Bejliu
REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345999_a_347328]
-
în clipiri, căruia îi răspunde cu râsul ce nu mai încetează, iar secundele, minutele trăite la spectacol i se par o ploaie de bucurii. Leii, lamele, lama alpaca, dromaderii,cămilele, caii, poneii, câinii, pisicile, șerpii, păianjenii, toate necuvântătoarele artiste, acrobații prelinși prin aer ca vulturii, gazelele de fete frumoase, zguduind inimile cum se izbește lumina de canatele ferestrelor, Armando, dragul, veselulArmando, sunt o aurărie a copilăriei lui Maximilian, castelul de cleștar al anilor lui încununați de nevinovății, frumuseți și fericiri. Armando
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
sărace cu copii slabi și înfometați, guri de canal din care ieșeau cerșetori odată cu revărsatul zorilor și se ascundeau de golani odată cu apusul soarelui, gropi de gunoaie populate nu numai de câinii maidanezi dar și de făpturi umane care se prelingeau printre miasmele reziduurilor ca niște umbre ale nopții. Nimeni nu recunoscu cuplul ex-prezidențial căci oamenii de rând erau așa de bătuți de soartă că-și târau existența de pe o zi pe alta, blestemându-și viața mizeră pe care societatea le-
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu Cam cât mai am de ars din lumânare ... .. E Paște iar și Cristul a-nviat, Lumina Lui nicicând nu se va stinge, Departe, peste mări, de al meu sat, O lacrimă de dor mi se prelinge ... Simt o speranță-n suflet cum izvoare Din flacăra-I ce arde, tumultoasă, La ziua și sătucul plin de soare, La Învierea când voi fi acasă. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Poezie de Paști / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
ea-și răsfiră diamantina-i mantie de vise ca orice mamă îngândurata ea lăcrimeaza printre stele, Titan al vieții infinite primește ofranda clipei definite... CHEMAREA Vitraliul se îndoaie sub povara luminii Plumbul îmbrățișază cioburi de amintiri Jertfe de sânge se preling pe altarul dintre infinituri Lespezi încălzite cu durerea așteptării Sălbăticii tăcute și resemnate în fața prăzii Bântuită de reflexii aurii Izvor rătăcitor peste catapetesme de cer Copaci torsionați de timp Scări urcătoare în coborâri abisale Cercuri de gânduri mișcătoare Lespezi zburătoare
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
din grotele timpului plutește peste văi de lumină. Brazi, barzi la izvorul infinitului Muzica sferelor aripi de cer Aurul lichid arde Lumi de azur îmbrăcate în purpură Saturnian strai. Pe trepte de jar Hristicul curge botezul de foc Constelațiile se preling din creuzetul cu aur lichid În eternitatea vie Ochiul s-a deschis. DINCOLO DE LUMINĂ Plutești printre arbori ca o pană rătăcită Nu ești nici cânt nici pasăre Te-ai ridicat spre zare... Unii spun că-i cenușie, alții văd paradisul
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]