1,958 matches
-
călcâiele... Dar, de ce mai Întrebi de el, că nu el e lăsat În legăminte, ci fiu-său? 30. Ne pregăteam să punem luntrele lui Logon pe Marea cea mare când, pândarii răspândiți de Barra pe creasta dealului dădură un fluierat prelung. - Oamenii lui Scept, Îmi zise Tek, care se și apucă să le strige vânătorilor să fie gata. L-am lăsat pe Logon să aibă grijă ca primele luntre să pornească spre Gemeni, iar eu și Tek am luat-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În zimp ce pământul pe care Îl vedeam Într-atât de departe părea că se coboară din ce În ce mai mult sub noi, chit că avea ditamai muntele În mijlocul lui. Apoi, am prins a coborî la loc și, după o vreme, un tunet prelung a ajuns până la noi. Vishu a pus luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit din văzduh deși țineam bâta strâns, cu amândouă mâinile. Zdup. Zdup. Zdup. Pașii mă azvârleau În salturi prelungi către Scept care, n-am cum să nu ți-o spun, se Îndreptă precum un stăpân ce era, mai plin de viață decât un urs tânăr. Ridică Încet sulița Într-o parte, ținând-o cu amândouă mâinile, de parcă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pot aduce aminte ce apel aștepta În ziua aceea. Poate că una dintre sursele lui avea informații particulare În legătură cu decizia finală a președintelui Bush de a pune capăt războiului din Irak. Am, Într‑un fel, senzația că președintele - cu față prelungă, Înalt și slăbănog - Întrerupea intermitent acțiunile premergătoare partidei de basket. Șiruri vaste de spectatori, puternic iluminați, scânteietori, multicolori, Michael Jordan, Scottie Pippen, Horace Grant umplând coșul cu lovituri de Încălzire. Poate că nu era vorba de Irak, ci de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca să plutești, așa cum ar fi necesar Într‑un lac sau Într‑o piscină. Rosamund e zveltă, fără să fie Însă uscățivă sau osoasă. Își poartă părul castaniu lung până la umeri. Ca pe un bun de preț fără limite stabilite. Ochii prelungi sunt albaștri și nu căprui cum te‑ai fi așteptat văzându‑i culoarea Închisă a părului. În timp ce‑mi plimba trupul prin apă, Îmi cânta din Solomon de Händel. Cu câteva luni Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunt vinovat cu nimic! Nu sunt! Eu nici nu sunt! CASIERUL: Aaaa... (Ecou.) Aha! (Ecou.) Ahaaa... (Ecou.) Și-a revenit... (Ecou: reveniiit.) Ha, ha... (Ecou: haaa... ha...) (Personajele vorbesc în același timp și ecoul devine tot mai puternic, tot mai prelung.) ȘEFUL GĂRII (Fericit.) Aaaa... Și-a revenit! (Ecou: reveniiti.) Gata! (Ecou: gataaa...) IOANA: Ce frumos! Ce frumos! (Ecou: frumooos...) HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule, suntem salvați... (Ecou: aaațiii...) ȘEFUL GĂRII (Nu se mai satură să se asculte pe sine.) Aaaa... Aaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și napolitana, simte că e de datoria lui să zică și el ceva la obiect: ─ Co-co-to no-si-po! Dar de sus din corcoduș, între ceas și barca de fier menită recreerii celor mici, goală acum și în repaos, dintr-o scorbură prelungă iese vânturându-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să spună ceva. „Știi cum urlă bunică-tu, Lavrentie, când te vede ce faci?“, întrebă de data asta, furios, crănicelul acela spânzurat de gherdan. „Uite așa face!“ Și slobozi un urlet prelung, clămpănind din fălcile-i abia ghicite. „Dar e ordin, ce să fac“, bâigui Goncea. „Lucrez și eu la convingerea oamenilor ăștia nenorociți, că partidul le vrea binele. Lucrez și pentru morți, ce necazurile mele să fac?! Parcă eu am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drumul spre Casa de Cultură, grupuri de simpatizanți se formau spontan, urmându-l pe Afinoghiu, scandând diverse lozinci, între care cea mai des repetată era: „Jos comuniștii, sus Băcănel!“ În fruntea coloanei pășea țanțoș un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei din coloană să scandeze cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde larg deschisă. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. - Revoluția, oftă Țongu, dacă n-are martiri, nu e adevărată la caracterul ei de revoluție, oricum ai întoarce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Puțin aplecat de spate, urmărea și el concentrat lista. O studia plin de interes, frecându-și mâinile înmănușate. Mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de chirăit surprins, de pisică trezită din somn. Celălalt, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, albastrul închis al apelor coclite, cu o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dădu să intre la locul lui. Pe scaunul lui stătea însă un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac ușor și urmărea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu vă este milă? Se răsuci brusc spre ea, zâmbind nedumerit. Un ins slab, înalt, cu un fel de redingotă, cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din peretele dinspre bucătărie, apăru un ins deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagră, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Purta o pălărie de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din capătul barcazului se strecură printre cei de la rame un ins slab, înalt, într-un un fel de redingotă și cu o vestă din petice colorate, cu cămașa verde deschisă larg. Pieptul bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, și făcu un semn spre zidul de trestii. Apăru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șăgălnicie tipică pentru un homosexual, de cochetărie, mi-aș fi revenit de pe urma șocului și i-aș fi răspuns pe măsură, flirtând și eu. Dar nici vorbă de așa ceva, așa că am rămas perplexă, holbându-mă la el, la mușchii subțiri și prelungi pe coapse, la postura umerilor, la tenta ușor aurie pe care o căpăta pielea sa albă în lumina care pătrundea prin fereastră. Observai, cu urma de rațiune care-mi rămăsese, că, de fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în avionetă. Celălalt e avocatul lui. — Ce vrea? — Să oprească scandalul. Dă asigurări că nu știa nimic despre avionetă. — E fals. Ieri am văzut-o plecând, iar Planchart și Salas i-au condus pe piloți. Păreau nervoși. Jurnalistul scoase o prelungă fluierătură admirativă. Mișcă din cap: — Măi, să fie! exclamă el. Lucrurile încep să se aranjeze. Vicepreședintele vrea să intervenim pe lângă yubani ca să găsim o soluție pentru această problemă. Când a aflat că tabăra era pe punctul de a fi atacată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
În cartier În ceea ce privește folosirea sau traficul de droguri, iar laboratorul analizează lucrurile pe care le-am găsit În buzunarele lui. — Monedele alea? — Nu cred că e nevoie să ne spună cei de la laborator că sunt americane, domnule. După o tăcere prelungă care spunea că n-ar fi Înțelept că se mai joace cu nervii lui Patta, superiorul lui Întrebă: — Ce-mi poți spune despre Rizzardi? — A zis că-mi va trimite raportul după-amiază. — Ai grijă să primesc și eu un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
De parcă i-ar fi citit gândurile, ridică ochii spre el, oferi un zâmbet foarte frumos și spuse: — E altceva când cunoști persoana. La facultatea de medicină sunt străini, așa că e mai ușor să păstrezi o detașare profesională. Făcu o pauză prelungă. — Iar oamenii de vârsta mea de obicei nu mor. Asta era fără-ndoială cât se poate de adevărat. — Ați lucrat Împreună multă vreme? Întrebă Brunetti. Ea Încuviință din cap și dădu să răspundă, dar Înainte să apuce să spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mari. Necusută și părând cât se poate de inofensivă În comparație cu uriașa incizie a autopsiei era linia mică și orizontală care-l ucisese. Voce ei ieși ca un geamăt scăzut, și repetă numele: „Mike, Mike“, scoțând sunetul ca pe-un vaier prelung, tăios. Rămase lângă cadavru, ciudat de dreaptă și de rigidă, și sunetul continuă să-i iasă din gâtlej. Îngrijitorul păși repede În fața ei și reașeză cu delicatețe pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atrăgătoare decât partenerul ei. În ciuda sarcinii, blonda era subțire și înaltă. Cea mai evidentă trăsătură a ei părea să fie curățenia. Arăta aproape carbonic de curată. Era îmbrăcată într-o pereche de blugi de gravidă și un tricou alb. Fața prelungă și calmă era complet lipsită de orice urmă de fard. Hugo și-a spus că arăta extrem de serioasă. Cu toate că el nu era deloc uimit, apariția femeii cu pricina avusese un efect de-a dreptul impresionant asupra unei alte persoane din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]