1,955 matches
-
am dat eu pentru dânsul până acum!” (I.Creangă, 12), „- Dă-mi, zău, mămușoară, și ți-oi plăti cât mi-i cere, că mi s-a urât cu el așa.” (P.Ispirescu, 49) și prin pronumele relativ ce precedat de prepoziție: „Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce precedat de prepoziție: „Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe...” (I.L. Caragiale, Mânjoală, 183) Circumstanțialul modal de conformitate Când are dezvoltare infrapropozițională, se subordonează termenului regent prin prepoziția după, și prin locuțiuni prepoziționale specifice: potrivit (cu), conform (cu), în conformitate cu, care impun substantivului determinant cazurile: • dativ: „Aceasta și-a construit Programul potrivit principiului: Cu doi martori ticăloși faci din minciună adevăr.” • acuzativ: „Apoi nurorile, după sfătuirea celei cu pricina
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copilă s-o desmierzi.” (M. Eminescu, I, 155) Se constituie în mărci specifice ale circumstanțialei modale de conformitate pronumele relative precedate de locuțiuni prepoziționale. 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Relația de dependență de la baza circumstanțialului ipotetic simplu se exprimă prin prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele relative precedate de locuțiuni prepoziționale. 2. Circumstanțialul de mod ipotetic Relația de dependență de la baza circumstanțialului ipotetic simplu se exprimă prin prepoziția ca, nespecifică în sine; deosebirea față de circumstanțialul de mod real (al calității) este asigurată de neactualizarea rolului prepoziției de instrument al unei comparații stilistice: „Ieși ca dintr-o cameră unde nu era nimeni.” (M. Preda, M. sg., I, 55) Circumstanțiala de mod ipotetică se introduce prin locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul parcă, toate specifice atât pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din somn și aprinse lumina.” (M. Eliade, 562) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în care își are originea circumstanțialul consecutiv se exprimă numai prin elemente relaționale. Când se realizează prin constituenți simpli sau dezvoltați, intervin prepozițiile de și pentru: „Un lucru avem însă de observat, care ni se pare destul de însemnat pentru a reveni și altădată asupra lui.” (M. Eminescu, Despre cultură, 196) Circumstanțiala consecutivă se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): ca să, că, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot mai largi”. (I.L.Caragiale, IV, 369), b. dezvoltat; se realizează prin sintagme formate dintr-un substantiv (exprimând noțiuni temporale: zi, noapte, clipă etc.) precedat de prepoziția pe sau cu și o determinare atributivă (care semnifică, de obicei, trecerea): „Enigmele care ne confruntă în cazul dumitale se înmulțesc pe zi ce trece.” (M.Eliade, 542), „Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care impun cazurile: • genitiv: cu ajutorul, prin intermediul: „Se făcuseră arestări dar autoritățile nu reușiseră să găsească oameni cu ajutorul cărora să pornească vagoanele.” (E. Barbu, 162) • dativ: grație, datorită, mulțumită: S-o transporte la Constantinopol, unde și-a depozitat (tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Moldova toată.” (M. Eminescu, I, 183), „Poate că scopul final al lumii este să se cunoască pe sine însăși prin cea mai desăvârșită metaforă.” (G. Bogza, 194) Circumstanțiala instrumentală se introduce în frază prin pronume relative precedate mai ales de prepozițiile cu, din, prin: „...Timpul nu poate fi biruit decât prin ceea ce facem ca să ne dovedim ideile.” (O. Paler, Galilei, 200), „Nu mai era patron demult, trăia ca și alții din ceea ce reușise să păstreze...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al locuțiunii: „Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se realizează prin substantiv, pronume sau adjectiv, relația de dependență se desfășoară în planul expresiei prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care cer diferite cazuri: • genitivul: din cauza, din pricina: „A întors spre mine ochii mari, verzoși, care nu spun, din pricina gurii de manechin, nimic.” (C. Petrescu, Procust, 94), „Exasperat, însă, a trebuit să amân din nou, din cauza unui accident
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singurul care-l cunoștea. Observații: Identitatea specifică a circumstanțialului cu această realizare este fixată în interiorul relației de apoziție, prin propoziția circumstanțială de scop sau de cauză. Când se realizează prin substantive sau forme verbal-nominale, relația de dependență se dezvoltă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale care impun substantivului cazurile: • genitiv: în vederea, în scopul: „În scopul promovării activității de creație, oamenii de cultură și artă, publiciștii au dreptul să se asocieze, în condițiile legii, în uniuni, asociații și societăți de creație.” (C.M.) • acuzativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
promenadă - ce petrecere gentilă!” (M. Eminescu, I, 46) Dintre acestea se impun, ca mărci distinctive, locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, când circumstanțialul se realizează substantival: „A cercetat toate edițiile anterioare și manuscrisele, în vederea realizării unei ediții cât mai fidele.” și prepozițiile pentru și spre, când se realizează prin infinitiv: „Dar cei care cred că a fi modern înseamnă a demitiza uită că există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul genitiv): „Mă gândesc că fără d-na T. n-ar fi existat în nici un fel Ladima în viața mea.” (C. Petrescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiunea în caz de se constituie în marcă distinctivă absolută: „Am vorbit cu madam Ionescu, mama ta, și mi-a spus să-ți scriu, fiindcă singură nu știe ce măsuri să ia în caz de nenorocire.” (I.L. Caragiale, II, 168) Prepoziția fără marchează identitatea de circumstanțial condițional a substantivului pe care-l însoțește, numai dacă acesta precede verbul-predicat: „Fără concursul «Vieții Românești» era foarte greu dacă nu chiar imposibil, să ajungă cineva profesor.” (I. Iordan, Memorii, II, 125) Când se realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu seamănă cu al nimănui.” (M. Eliade, Dionis), „Surâsul tău era foarte inocent, l-am putea numi, și totuși de o profundă melancolie.” (M. Eminescu, P.L., 27) Când circumstanțialul concesiv se realizează prin substantive, relația de dependență se exprimă prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale, care cer diferite cazuri: • genitivul: împotriva, în ciuda, în pofida: „În ciuda lucrurilor pe care le știu, încă mai cred că iubirea e îndreptățită să vrea totdeauna mai mult decât are.” (O. Paler, Galilei, 58), „Pe urmă, dintr-odată împotriva
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel mai inteligent artisticește dintre contemporanii mei.” (G. Călinescu, C.O., 310), „... Invidioșii, cu toate clevetirile lor, n-au putut nimic în contră-i.” (I.L. Caragiale, IV, 82) Când se realizează printr-un infinitiv, relația de dependență este exprimată prin prepoziția fără; identitatea specifică a circumstanțialului rămâne, însă, implicită în plan semantic: „Făr-a te ști decât din presimțire, Din mărturii și nemărturisire M-am pomenit gândindu-mă la tine Și - m-am simțit cu sufletul mai bine.” (T. Arghezi, 366) Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-au fost niciodată la el acasă”. (I.L. Caragiale, III, 253), „Deși anunțată la aceeași oră, lumea n-a mai venit în număr mare, având aerul că s-a păcălit o dată...” (C. Petrescu, Procust, 303) Uneori deși are valoare de prepoziție, fiind marcă a unui circumstanțial concesiv simplu: „Ea răsuflă adânc, deși încet...” (M. Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un tablou, ca și o statuie.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 117) „Dinlăuntru înlăuntru m-am culcat eu; dar m-am răzgândit...” (C. Hogaș, 131) b. dezvoltat; se realizează prin: • sintagme care au ca regent unul din substantivele aspect (precedat de prepoziția sub), perspectivă (precedat de prepoziția din), punct de vedere (precedat de prepoziția din): Sub aspect moral, cele două personaje se află pe treapta cea mai de jos; din acest punct de vedere își seamănă perfect. • sintagme pe baza substantivului privință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
statuie.” (M. Eminescu, Despre cultură..., 117) „Dinlăuntru înlăuntru m-am culcat eu; dar m-am răzgândit...” (C. Hogaș, 131) b. dezvoltat; se realizează prin: • sintagme care au ca regent unul din substantivele aspect (precedat de prepoziția sub), perspectivă (precedat de prepoziția din), punct de vedere (precedat de prepoziția din): Sub aspect moral, cele două personaje se află pe treapta cea mai de jos; din acest punct de vedere își seamănă perfect. • sintagme pe baza substantivului privință: „... Amâna din zi în zi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înlăuntru m-am culcat eu; dar m-am răzgândit...” (C. Hogaș, 131) b. dezvoltat; se realizează prin: • sintagme care au ca regent unul din substantivele aspect (precedat de prepoziția sub), perspectivă (precedat de prepoziția din), punct de vedere (precedat de prepoziția din): Sub aspect moral, cele două personaje se află pe treapta cea mai de jos; din acest punct de vedere își seamănă perfect. • sintagme pe baza substantivului privință: „... Amâna din zi în zi și de joi până mai de-apoi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă se întemeiază pe verbul a vorbi: „Ceea ce pot spune despre ei, în general vorbind, este că își făceau mulțumitor datoria.” (I. Iordan, Memorii, II, 128) Când circumstanțialul se realizează prin substantive, pronume (adjective), relația de dependență se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă prin prepoziții: asupra, despre, de, din, la, în, pentru și locuțiuni prepoziționale: în (ceea) ce privește, în privința, privitor la, relativ la, referitor la, cu referire la, în legătură cu, în raport cu, din partea, cât pentru, cât despre. Rămâne nespecifică doar locuțiunea prepozițională în jurul. Prepozițiile (și locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) - circumstanțial de referință cazurile: • genitiv: asupra, în jurul, în privința, din punctul de vedere, din partea: „Și mai întâi să căutăm a ne înțelege asupra părții celei mai puțin contestate din meritul literar al d-lui Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din partea apei, mi se pare că i-om duce dorul.” (I. Creangă, 204), „Și totuși nemțoaica «cu cap și dinți de cal» crește singură fetița pe care Fibula o naște, păstrând o discreție eroică în jurul întâmplării.” (Șt. Bănulescu) • acuzativ: celelalte prepoziții (locuțiuni prepoziționale): „Străin la vorbă și la port Lucești fără de viață.” (M. Eminescu, I, 171) „Pentru Epicur fericirea era să fii ca pietrele, insensibil la suferință.” (O. Paler, Galilei, 21), „- Doamnă, cred că faceți o confuzie... Vă prețuiesc nesfârșit ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ridică în calea ta acest zid?” (O. Paler, Galilei, 81), „Curta crezu că turismul are să depășească sanatoriul, era chiar curios dacă are să se întâmple așa, dar mașina opri la poartă...” (P. Sălcudeanu, 211) • pronume (adjective) relative (precedate sau nu de prepoziții): „Pe urmă l-a ispitit cui vinde, ce câștig scoate pe zi”. (E. Barbu, 93), „Rămâne numai să ne înțelegem în ce consistă, în ce poate consista acea influență morală a lucrărilor de artă.” (T. Maiorescu, 422), „În legătură cu ce-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primul smârc și-mi voi găsi moartea într-o baltă noroioasă laolaltă cu fluturii.” (O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu, fără și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]