1,324 matches
-
duc la Rong și o conduc în spatele grădinii. Ne așezăm într-un micuț pavilion de piatră. Îi explic gândurile mele și dorința mamei, și sora mea e cu adevărat încântată că mi-am ținut promisiunea de a-i găsi un pretendent. — O să-i placă prințului Ch’un de mine? mă întreabă ea. Cum să mă pregătesc? — Să vedem mai întâi dacă va fi interesat de tine. Întrebarea mea este - și asta e foarte important - vei putea să înduri greutățile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
I și Regina mamă, Elena, a mareșalului Ion Antonescu și a membrilor Guvernului român. Constantin Brâncuși, marea dragoste a Mariei Tănase De o frumusețe aparte, foarte mulți bărbați doreau să ajungă în brațele Mariei Tănase. Printre aceștia s-au numărat pretendenți precum Ben Smith, supranumit la acea perioadă „magnatul aluminiului”. În cele din urmă acesta a reușit să se logodească cu Maria, dar ea l-a lăsat repede atunci când a venit vorba de măritiș. Marea ei dragoste a fost Constantin Brâncuși
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
spune: "ai statornicit stăpânirea ta până la Dunăre" o susținere ireală, o fabulație. În plus, în sprijinul susținerii despre o dominație a Haliciului până la Dunărea de Jos este menționată replierea spre cursul ei inferior a lui Ivan Rostislavici (numit și Berladnicul), pretendent la tronul Rusiei haliciene. El este amintit pentru prima dată la Dunăre, în 1144, în momentul în care este izgonit de cneazul Vladimir al Kievului. Cneazul Ivan rămâne mai mult timp în regiunile dunărene, apoi, sprijinit de "mulți cumani" și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena menționează ca "duce al Paradunavonului" pe Leon Nikerites, general bizantin destoinic. După înlăturarea amenințării pecenege, împăratul Alexie a fost confruntat cu atacurile cumanilor la sud de Dunăre. În 1094, cumanii, susținând un pretendent la tronul Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context, Anna Comnena amintește pe un Pudilă (Pudilas), "fruntaș al vlahilor", poate comandant al frontierei de la Dunăre, care l-a înștiințat pe împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
altă parte, scriitoarea bizantină precizează că românii din sudul Dunării, buni cunoscători ai drumurilor din zonă, îi călăuzeau pe năvălitori (cumani) prin defileele munților, în înaintarea lor spre Adrianopol. Dar, în final, expediția din 1094 s-a încheiat prin capturarea pretendentului și prin respingerea cumanilor. Un alt atac cuman a avut loc în 1114, în zona Vidinului, dar împăratul Alexie i-a silit să treacă Dunărea înapoi și apoi i-a urmărit până au trecut Oltul. Aceste formațiuni statale de la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise și arheologice exclud existența, în secolul XII, a unui centru subordonat cnezatului Halici, în sudul Moldovei. Dar constituirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronicile polone cu cele din letopisețele slavo-române au descoperit unele neconcordanțe, considerându-i pe Ștefan și Petru, fii ai lui Ștefan Mușat (1394-1399). Această controversă s-a amplificat la istoricii moderni români, care i-au considerat pe Ștefan și Petru pretendenți la tron, fie în Moldova, fie în Țara Șipenițului, privită ca voievodat aparte, neintegrat încă Moldovei. Să precizăm că Țara Șipenițului, adică teritoriul cuprins între Prut, Nistru și Ceremuș, fusese inclusă în regatul polon odată cu Rusia Mică, iar încorporarea la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu au fost întâmplătoare. La mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur cunoștea un accentuat recul al puterii sale în regiunea dunăreană, pe fondul căruia odată cu înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acordase azil lui Giurgiu, "voievod românesc", refugiat din cauza "trădării neașteptate a poporului său". Giurgiu acționase în Moldova cu sprijinul lui Vladislav. Dar, în absența unor dovezi, nu cunoaștem dacă voievodul Giurgiu își disputase tronul cu Petru Mușat sau fusese doar pretendent, ori chiar preluase stăpânirea în sud-estul Moldovei. Includerea teritoriilor din nordul gurilor Dunării între fruntariile voievodatului din nord-vestul țării era firească, inevitabilă, pentru noul stat. Rezolvarea problemelor politice cu Ungaria, în vremea lui Lațcu, îngăduia reușita în privința teritoriilor din sud-est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
succesiune de crize în legătură cu Creta. Cu toate că a fost acordată o mare atenție evenimentelor de acolo, interesul grecilor era concentrat în primul rînd asupra Macedoniei. Creta urma inevitabil să ajungă cîndva sub controlul Atenei, dat fiind că nu exista nici un alt pretendent asupra acestei insule grecești. În Macedonia, în schimb, trebuia să fie combătute rivalitățile bulgară, sîrbă, albaneză, ba chiar și românească. Înainte de 1914, problema fundamentală a Greciei era cea obișnuit întîlnită și în alte părți. Liderilor greci le-ar fi plăcut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
însă să adauge că eroarea noastră, a tuturor (semnatarilor Convenției), n-a prevăzut că cele două Principate vor alege același domnitor și, deci, noi n-am înserat în Convenție un accept care să interzică această dublă alegere în favoarea unui singur pretendent; poate că moldo-valahii au gândit potrivit adagiului că „ceea ce nu este interzis, este permis”; ce e de făcut acum ? „eu nu știu încă nimic”; dacă anulăm votul și se procedează la noi alegeri, este de temut că toate voturile vor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fără nicio ezitare partea baroanei. Încântată de aceste atenții, mamei lui Jeanne nu-i trebuie prea mult să ajungă să-l considere pe Julien un tânăr fermecător și mai cu seamă "foarte la locul lui". Vicontele este acceptat ca posibil pretendent și invitat cu regularitate la cină. Cel mai adesea, acesta își face apariția către sfârșitul după-amiezei, la ora la care "măicuța", care suferă de obezitate, își face plimbarea obișnuită, profitând de prilej pentru a-i oferi brațul și pentru a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu inima domnișoarelor și a tinerilor bărbați, căci asistăm la triumful căsătoriei din dragoste. Dar nu fără unele piedici, este adevărat. În mediile aristocratice, înainte de a lua în calcul o posibilă uniune, părinții unei fete se informează întotdeauna asupra familiei pretendentului și viceversa. După cum subliniază însăși contesa de Pange, căsătoria de conveniență este departe de a fi dispărut din cercurile înaltei aristocrații. În 1900, cea care purta în acea vreme numele Pauline de Broglie constată că existau două moduri prin care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-și dezvăluie numele: Pauline trebuia să-l ghicească. Pentru a-l demasca, ea recurge așadar la o mică șiretenie, la "o născocire neobișnuită", la un ultim joc al flirtului. Într-o seară, în agitația unui mare bal, când toți pretendenții obișnuiți se înghesuie în jurul ei, tânăra întreabă care dintre partenerii ei de dans din seara aceea va avea îndrăzneala să-și scrie numele pe micul ei evantai de hârtie. Nici nu apucă bine îndrăzneața noastră să lanseze provocarea, că amorezii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se poate întâmpla și e bine să ai câțiva la îndemână pentru orice eventualitate. E un lucru meschin și josnic! Însă nu am de ales. Ce, vă închipuiți că dacă aș veni dintr-o familie de seamă și aș avea pretendenți asigurați indiferent de înfățișare, m-aș înjosi să pun la cale asemenea aranjamente? Știți prea bine că nu. Căci, la urma urmei, în afară de trup nu am nimic". Și tocmai trupul avea Marie să și-l pună la bătaie curând. Căci
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niște "eroi, niște minunății". "Li se făcea curte. Era o goană după soți. Gândiți-vă numai! Erau trei fete la doi băieți. Asta însemna că exista o posibilitate din trei să rămâi cu buza umflată". Prin urmare, să respingi un pretendent chipeș era în anii '20 ceva de neînchipuit. Era unul dintre acele lucruri care nu se fac. Și totuși Clara Malraux o face, dând astfel dovadă de mult curaj. Imediat după semnarea armistițiului, tânăra este cerută în căsătorie de un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un viitor. Totuși, de data aceasta eșecul nu o face să scadă în propriii ochi. Tânăra fată suferă, însă știe că învățase multe, că "dobândise experiență". Îi răspunde încrezătoare mamei sale, îngrijorată să-și vadă fiica refuzând un al doilea pretendent: "Lasă, nu-ți fă griji, iubiții mei devin mai buni pe zi ce trece, îl găsesc eu până la urmă pe cel potrivit". Acesta va fi, după cum știm, André Malraux. ANII '30: SPIRITUL "FLORII ALBASTRE" O revenire la puritanism? La finele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
textul, este reprezentat de cuplul arhetipal, Mama și Tatăl, sau Mica și Tica, așa cum îi numește, nu fără regret și vinovăție, fiica cea mică. După un prim și, de altfel, unic eșec amoros, Mària Sucutărdean se căsătorește cu Agustin Vălean, pretendentul ei ursuz și fără umor, însă de încredere și bun gospodar. Elanul Màriei de a-și gestiona căminul după regulile unui bun gust sumar este bulversat sistematic de dificultățile de comunicare dintre cei doi soți, idealismul ei, deși rudimentar și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fiind respins tot mai evident de bărbatul ce se știa neiubit, ales mai mult de nevoie. Fiecare dintre cei doi își cunoștea prea bine eroarea, însă nici unul nu abandonează drumul greșit pe care se află: femeia, rănită de abandonul primului pretendent, se iluzionează că își va găsi măcar liniștea, dacă nu fericirea, alături de un om care nu i se potrivește, dar care pare a deține controlul într-o lume în care totul scapă, mereu, de sub control. Bărbatul nu îi înțelege micile
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al incantației magice a imaginilor, în locul evocării credințelor milenare apar acum lecțiile terne, dar eficiente ale științei, demonstrațiile economice seci, analizele sociologice reci și uscate. În locul nesigurei logici a emoțiilor este preferată logica statisticilor, cea mai fermă dintre toate. Republica pretendenților devine o republică a intendenților. Dramele istoriei politice, în mod necesar insolubile, se transformă în probleme de economie politică, solubile prin definiție. Conducătorii sînt atît șefi, cît și organizatori, fiecare dintre ei avînd autoritate asupra subordonaților, dar și competență în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
statute și calități contradictorii din punctul de vedere al doritorului de mariaj. Pentru o tânără, de exemplu, un băiat are un statut socioprofesional similar cu al ei, dar o etnie sau o religie „contraindicată”. Și ea poate avea concomitent un pretendent de aceeași etnie, dar cu un statut socioprofesional inferior (sau considerat ca atare) celui propriu. Cum se fac alegerile maritale în aceste cazuri? Analiza prin costuri-beneficii și teoria alegerii raționale dau unele răspunsuri destul de satisfăcătoare, după cum va reieși din secvențele
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și că importanța funcțiilor economico-productive a scăzut în favoarea celor emoțional-afective, scopul alegerii rămâne același: a face o opțiune cât mai bună. Prin căsătorie, oamenii realizează schimburi de bunuri, dar mai ales de servicii. Mai mult sau mai puțin deliberat, fiecare pretendent la căsătorie va încerca să-și plaseze cât mai bine prin mariaj capitalul său monetar sau nonmonetar. Deci, la fel cum vorbim de o piață a mărfurilor și a forței de muncă, suntem îndreptățiți să admitem și existența unei piețe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
unității statului roman aflat în declin. La rândul ei, Biserica antică abia ieșită din vâltoarea persecuțiilor, primește sprijinul imperial în combaterea noilor erezii ce expuneau unitatea creștinilor. Intrând în istoria tetrarhiei în timpul războiului civil de preluare puterii și eliminare a pretendenților la tronul imperial, Constantin s-a apropiat de creștinism într-un moment în care abia ieșit din criza anarhică avea să se cufunde în cea teologică. Convocarea primului conciliu ecumenic la Niceea (325) pentru unitatea Bisericii, în vederea restabilirii unității doctrinare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sf. Margareta a Scoției Toate aceste tinere provin din familii creștine sau creștinate bogate, din perioada creștinismului timpuriu sau din perioada medievală, sunt extrem de frumoase, dar total lipsite de interes față de căsătorie. Deoarece au jurat credință Domnului și-au respins pretendenții, au fost pe nedrept persecutate, torturate și în cele din urmă martirizate (de obicei decapitate). Deși culoarea părului sau a ochilor poate varia întrucâtva, fecioa-rele-martir au în comun nenumărate alte trăsături, cum ar fi "frumusețea curtenească", părul lung, blond sau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
nașterii miraculoase a unor zei și eroi legendari. Petrișor Făt-Frumos, din basmul cu același nume [Păun, Angelescu], s-a născut plângând; el tace numai când i se promite că va pleca după Ileana Cosânzeana la 15 ani. Plânsul aparține unui pretendent la viață. "În tradiția românească, o atenție deosebită i s-a acordat plânsului copilului, mai ales plânsului excesiv în timpul nopții, deoarece se considera că acesta este trimis de duhuri rele. Pentru a preîntâmpina sau opri acest plâns existau numeroase descântece
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]